urlete si zbierete aproape toata noaptea

Dragii mei,

Am si eu o problema foarte mare cu fetita mea, care acum are 2 ani si 9 luni. Nu stiu cum sa incep si cum sa va povestesc totul...
Dar hai sa incerc... Timp de 9 luni de zile fetita mea a stat in Romania cu familia mea care a iubit-o si o iubeste foarte mult. in tot acest timp cat a stat acolo de la 1 an la 1 an si 9 luni a plans in fiecare noapte de la 3 dimineata pana la 5 dimineata. Dar nu plans normal ci urlete in toata regula... de nu mai stiau ai mei ce sa mai faca. Bineinteles ca nimeni nu ne-a spus nimic.
De la 1 an si 9 luni am adus-o inapoi acasa, dar impreuna cu maica-mea. O perioada a fost totul o.k., dar de ceva timp iarasi se trezeste noaptea si incepe cu urlete de-ti vine cateodata sa-ti iei campii . De exemplu incepe sa urle in asa fel ca nimeni nu intele ce zice, sau nu mai reusim sa ne intelegem noi intre noi pentru ca nu ne mai auzim. Incepe urland sa ceara ceva, la care noi foarte calmi o intrebam: vrei lucrul respectiv? la care ea: NUUUUUUUUU! Iarasi urlete ca si cum ai crede ca nu stiu ce se intampla. In ultima vreme de exemplu i se pune "pata" pe careva din casa si incepe: " tata, du-te!" adica sa plece taica-sau din camera (de ceva timp dormim toti in aceeasi camera pentru ca bunica-sa a plecat acasa in Romania si se va intoarce in curand). Am uitat sa spun ca a stat cu bunica-sa non-stop de la 3 luni pana acum o saptamana cand a plecat bunica-sa inapoi in Romania. In tot acest timp am incercat sa o pregatim pe pisicuta noastra pentru aceasta plecare a bunicii ei si s-ar parea ca a inteles. Tot in perioada asta am inceput sa o ducem la daycare pentru a se acomoda cu alti copii. Se parea ca se acomodase cu ei, dar in ultima vreme iarasi urla ca din gura de sarpe cand trebuie s-o ducem la copii. O lasam toata ziua la day care si cel tarziu la 5 dupa-amiaza o iau inapoi acasa. Eu, nu pot renunta la serviciu ca sa stau cu ea, dar cred ca in curand ne luam "campii" si eu si sotul meu. Nu mai dormim deloc bine de ceva timp. Cand ne trezim, ne trezim in urlete si nu stim cum sa mai vorbim cu fetita noastra. pur si simplu cand incepe sa urle, nu mai putem face nimic. In tot acest timp, nimeni nu poate s-o atinga absolut deloc. Daca incerci sa pui putin mana pe ea, incepe sa urle si mai tare de parca i-ai da foc. Nu stiu daca am fost prea coerenta in tot ce-am povestit, dar sunt foarte bulversata. In seara asta am avut iarasi o repriza buna de tot cu urlete de cred ca vecinii in curand o sa cheme politia sa vada daca nu cumva o maltratam pe fetita noastra iar cand a fost vorba s-o imbracam ca sa mearga la copii nu va mai povestesc ce-a mai facut... Oricum, va pot spune ca tot timpul cat ea urla, noi incercam sa fim cat de calmi putem, sa nu ridicam tonul la ea si vorbim calm si afectuos. Si apropo: a inceput iarasi sa faca in pampers si ne si anunta: " iaca, pipi" Si mai pot adauga ca cu toate ca are aproape 3 anisori (in martie) nu face inca propozitii cu toate ca numara perfect pana la 10 si in romaneste si in engleza, recunoaste cifrele de la 1 la 10, spune zilele saptamanii si in romaneste si in engleza si stie aproape si alfabetul. Dar nu mai stiu cum sa ma port cu ea: in permanenta ma contrazice: de ex. ii spun: "mama nu poate sta astazi acasa cu tine" La care ea: "ba da". Sau: "Afara ploua" de ex. la care ea: "Ba nu". astea sunt doar niste exemple.
Poate cineva din cei care au inteles ce-am povestit eu aici sa-mi dea un sfat sau o indrumare? Eu cu sotul nostru ne-am gandit chia sa mergem cu ea la un psiholog sau sa-i facem o evaluare. Nu stiu cum sa mai procedez...

Principesa spune:

Cred ca ar fi bine sa faceti o evaluare psihologica. Perioada 1,5-3 ani este critica si celebra prin comportamentul opozitionist. . Probabil ca nu ati gasit inca modalitatea adecvata de a reactionala la urlete si asta face ca urlete sa fie mentinute. Daca aveti posibilitatea va recomand sa mergeti si la un psihoterapeut de orientare cognitiv-comportamentala pentru a dobandi deprinderi de a gestiona mai eficient aceste reactii
Numai bine

Fiecare om este un inger cu o singura aripa si numai imbratisandu-ne unul pe altul putem zbura

Nora__ spune:

Eu am senzatia ca fata plange dupa ce o persoana draga nu mai este langa ea.A inceput crizele la 1 an,dupa ce ati plecat si ati lasat-o cu bunicii.Au incetat cand ati adus-o langa voi,iar cand bunica a plecat,crizele au reinceput.Cred ca asta e protestul ei relativ la despartiri.Nu intelege de ce pleaca persoanele dragi de langa ea.Baietelul meu ,asta vara avea 1 an cand am plecat la mare doar cu fetita cea mare.L-am lasat cu 2 bunici si una bucata bunic.Nu a urlat noaptea,dar a mai plans dupa mine (tot striga:mamaaa...mamaaa) si mai ales la culcare si dimineata la sculare.Nu a prea mancat in timpul asta,a slabit.Am zis ca e de la caldura,ca a schimbat casa...Dupa ce am venit,nu a mai plans,a mancat de ma miram si eu,s-a ingrasat la loc intr-o saptamana.Deci dorul a fost de vina.
Daca dupa ce revine bunica si va are si pe voi alaturi,mai plange,atunci...cred ca problema e mai profunda.
Scuzati bagarea in seama,nu sunt psiholog,dar asta a fost senzatia mea relativ la problema fetitei tale.
Multa liniste iti doresc!

Nora

Comorile Norei

badjoke spune:

Pe langa sfaturile de mai sus imi dau si eu cu parerea...si anume...ducand-o la daycare poate ca unul dintre copii a incercat s-o bata (mai in gluma, mai in serois) si astfel a prins frica de copii.
Si facutul in pampersi cred ca este rezultatul unei emotii sau frica de ceva.
E clar ca ceva este in neregula.
Consultati si un psiholog.
Mult calm si sa auzim numai de bine!

voinea spune:

nu este rau sa mergi la un psiholog sa-i expui problemele, in primul rand ca sa invete pe voi cum sa ractionati cu ea. ce imi povestesti tu nu este departe de manifestarile "normale" ale teribilei varste de 3 ani. faptul ca te contrazice este normal pentru ca ea acum isi testeaza puterile, marginile, se descopera pe sine insasi, un lucru foarte greu. si nu in ultimul rand va testeaza pe voi, vrea sa vada cum reactionati, de ce reactionati asa ca sa faca si ea la fel cand rolurile se inverseaza.

despre facutul pipi pe ea este ca sa atraga atentia asupra ei, ea sufera in sinea ei ca a plecat bunica (si nu mi se pare rau ca a plecat chiar daca ea se manifesta asa) . ideea e ca ce nu te omoara te face mai puternic, si nu este bine asa mar atasamentul fata de bunica in detrimentul parintilor pentru ca bunica oricum o sa plece o data si o data, cu parintii sta pana la maturitate, si oricum trebuie sa gasesti calea de comunicare cu copilul si atasament reciproc de la varsta mica pentru ca o sa treaca treibila varsta de 3 ani dar o sa vina furtuna de la adolescenta.

ideea este ca nu tre sa o certati, sa nu faceti asa mare caz in fata ei, sa-i spui ca data viitoare sa iti spuna cand face pipi si sa o lauzi cand nu a mai facut pe ea. da-i importamnta ca e om mare.
este posibil ca sa nu vrea la gradinita tot din acest motiv, a pierdut-o pe bunica si partial si pe tine.

cat despe tipete, imi sunt cunoscute cand trebuiam sa stam toti drepti ca asa voia el. situatia e foarte apropiata de a ta, adica crescut de bunici. la varsta aceea pe noi (parintii) nici nu ne voia in camera. facea crizele asta de plans si cand nu eram noi acasa. s-au estompat cu timpul pentru ca acum am reusit noi ca parinti sa ne apropiem sifleteste de sufletelul lui, si ne accepta.
cand s-a facut mai mare si plangea il tineam in brate chiar daca se zbatea si ii ziceam Tatal Nostru de zeci de ori. pe el asta il linistea. poate unde auzea mereu cuvintele "apara" "pazeste" se simtea in siguranta.

inconjoar-o cu dragostea voastra, e o perioada care trece, nu o certati, fiti calmi, ea are nevoie de dragostea voastra si tanjeste dupa atingere chiar daca in aparenta o respinge si tipa si mai tare.

si inca un sfat: fa-o sa faca parte din familie, sa te ajute la lucrurile casnice dupa puterile ei, laud-o cand face ceva bine, zi la toata lumea ce harnica a fost, in weekend faceti-va timp pentru activitati la care sa luati parte toti trei, colorati carti, decupati din ziar si lipiti figurine pe coala alba, recompenseaz-o cu stelute lipite pe perete cand a fost fata cuminte, da-i posibilitatea sa-si rascumpere bulinele negre de pe perete cu stelute (in ideea ca lucrurile au cale de intoarcere). Si nu in ultimul rand sa nu faci greseala sa-i primiti recompense materiale sumstantiale ca altfel o transformi in domnul goe.

mult succes ca soarele o sa rasara curand.




Adina si dragalasii ei

Cricor spune:

Tot cam asa facea si fi-miu la 2 ani cand a plecat bunica-sa dupa un an de stat cu el. Am avut niste luni cumplite, parca 4 luni l-a tinut.El nu tipa noaptea, dar ziua era ceva de neinmaginat. Ne zicea "Vreau un biscuite", daca nimeream un biscuite rupt incepea circul "E ruuuuupt, nu-mi dai biscuite....", pe urma nu-i mai intrai in voie. Cea mai celebra era intrebarea "E weekend?" "Nu, e marti", incepea o jeleala ca e weekend, ca stie el... vroia sa stam cu el acasa. Invatasem sa prevenim cumva crizele de plans, ne cam prinsesem care erau intrebarile generatoare de jeleala si incercam sa evitam raspunsurile care parca le astepta ca sa poata incepe plansul. A trecut. Greu, dar a trecut. Pe el ce-l mai mult il ajuta sa-i spui lucruri de genul "Stiu ca vrei sa fie weekend, si eu as vrea, etc, etc".
Multa rabdare!

Corina
Cumparati o felicitare pentru George!
www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=58588&whichpage=1/" target="_blank">Ajutati-l pe George!
www.cuzuc.netfirms.com

Laura B spune:

Imi pare rau ca treceti prin asa perioada dificila.
Fetele au scris mai bine decat mine posibile cauze si incercari de rezolvare, totusi iti scriu si eu pentru ca si fata mea are tot 2 ani si 9 luni (ca si fetita rta, tot in martie face 3 ani). Nu a fost despartita de noi pana acum si totusi... din cand in cand (rar, poate o data la luna) se trezeste si ea noaptea in tipete si lacrimi. Exemplu foarte apropiat: asta-noapte. Ea doarme in alta camera, ca sa iti dai seama ce volum avea am auzit-o prin doua usi inchise cu un hol lungut intre noi. Ce vroia? Sa-i pun "pisici" la televizor (adica Pisicile aristocrate). I-am spus ca nu se poate, sa taca si sa faca nani. Ea, si mai tare: "Ursuleeeet" (adica Cartile junglei). I-am spus din nou ca nu se poate, explicat de ce nu peste galagia facuta de ea, ca deh, jale maree. Pana la urma i-am spus ca raman sa dorm cu ea in camera doar daca tace si doarme. M-am si intins pe canapea. Dupa doua minute cand am vazut ca nu s-a redus galagia i-am spus ca din cauza ca nu tace si nu se culca, eu plec. Am iesit din camera si a inceput cu plansul si tipatul si mai si... M-am intors si abia atunci a tacut!

Acum nu stiu cat e de bine, dar am observat ca daca se opune la ceva si ii restrictionez "liberatile", la inceput face galagie mai mare, dar daca ii spun ca daca e cuminte revine la starea initiala care la inceput nu-i convenea, accepta si se potoleste.

Ah, da! Si ea, in marea majoritate a cazurilor, e "contra". Daca ii spun, de ex.: "Diana, spala-te pe maini!", prima ei replica e "Nu Diana! Mama femei!" ("femei"= "pe maini" )- asta desi de obicei spalatul pe maini e una din activitatile ei favorite (cu balaceala aferenta). Daca sunt presata de timp, ii spun ca daca se spala pe maini ii dau periuta ca sa se spele si pe dinti , chestie care de obicei o convinge!

Numai bine si mai tine-ne la curent. Eu voi urmari cu interes ce se scrie aici.

Laura

trandafir spune:

Dragii mei,
Va multumesc din suflet pentru raspunsurile date si ma iertati pentru intarzierea cu care va raspund, dar cu greva de aici si cu toate problemele mele nu mai am timp de nici unele. Nici cadourile si felicitarile pentru colegi si apropiati nu am reusit sa le fac. Dar asta este alta problema.
Oricum, am fost cu Nicole la doctor si doctorul ne-a mai lnistit un piculet, dar totusi ne-a dat o recomandare pentru o evaluare pe care o vom face in curand. Totusi de ceva timp este putintel mai bine, asta insemnand ca nu se mai trezeste asa de des noaptea ca sa urle, cu toate ca au mai fost ceva tentative, dar per total este mult mai bine.
Acum, ma confrunt cu o alta problema. De la aproape 1 an de zile, Nicole a inceput sa faca pipi si cacuta la olita. De ceva timp nu mai vrea, face numai in pampers pipi iar de vreo saptamana, educatoarele ei imi spun ca in timp ce-si face somnul de la ora 12 face cacuta in pampers. Ea nu a mai facut in pampers dupa cum v-am spus de la 1 an de zile. Nu stiu ce se intampla. Si asta se intampla numai cand doarme din cate am inteles si numai la gradinita. Nu stiu cum sa procedez ca sa o fac sa inteleaga ca nu este bine ceea ce face. Parca face inadins totul. Cateodata sta nemiscata si spune: "iaca... gata". Si o intreb: " ce s-a intamplat?" Si ea foarte senina: "pipi". Incerc sa-i explic ca nu este corect ceea ce face, ca ea n-a facut niciodata in pampers, etc. etc.
O.K., ceea ce vreau sa va spun ca oricum, ea este mult mai bine cu toate ca ma contrazice in tot ceea ce-i spun si-i explic ca nu este bine. De ex. astazi dimineata la o emisiune pentru copii a vazut litera D si ea imi spune: " mama, uite B". Eu: " Nu, Nicole este litera D"> La care ea: "Ba nu, este B". Asta este doar un simplu exemplu din ceea ce s-a petrecut in dimineata asta. Dar de obicei ma contrazice in tot ceea ce spun si nu stiu cum s-o fac sa inteleaga ca ceea ce spun eu este corect. A! si o alta problema pe care o mai am cu ea este ca de ex. ii spun:"mami o sa te duca in cutare loc, sau o sa-ti cumpere cutare lucru, sau orice altceva, ea incepe: "Nu, ACUMA!!!!" Si o poate tine ore in sir cu ACUMA asta de te scoate din minti uneori. Tu ii explici de ce nu se poate ACUMA si ea o tine numai pe a ei.
Va multumesc inca odata pentru rabdarea pe care o aveti de a citi "vaicarelile" mele si pentru timpul pe care mi-l acordati in raspunsurile voastre (care ma ajuta tare mult), si va urez pe aceasta cale sa aveti parte numai de bucurii si relizari si sa va bucurati din plin de puiutii vostri cu toate "nazbatiile" pe care le fac ca sunt tare dragalasi.

Va iubesc pe toti si va urez din tot sufletul sa aveti parter de :

SARBATORI FERICITE SI UN CRACIUN FERICIT!!!

trandafir spune:

De fapt, doream s-o rog pe Principesa poate ma ajuta cu un raspuns la aceste probleme pe care micuta mea Nicole le are in momentul de fata. Cum sa le abordez? De ex. in dimineata asta s-a trezit bine, nu facuse pipi in pampers, dar dupa o jumatate de ora mi-a spus ca vrea la olita si cand colo ea tocmai facuse in pampers. Nu stiu ce sa mai cred. Si cealalta problema a mea este cu ACUMA, tot ce vrea, vrea acuma, indiferent de ceea ce vorbim noi sau aude ea. De ex. vorbeam tot azi dimineata cu sotul meu ca trebuie sa mergem la niste priteni la party si nu stiam cum sa procedam la care sa mergem prima data, la care ea :"ACUMA!!!". Adica voia sa mergem acuma la ei... Si multe altele...
Inca odata va urez din suflet sa aveti parte de SARBATORI FERICITE si CRACIUN FERICIT!!!!

RaluD spune:

Nu mi se pare neobisnuit ca vrea ACUM. Si Emi face la fel.
La varsta asta, nu stiu sa astepte, sa aiba rabdare. Aveti voi rabdare si se va linisti.
Negativismul - iarasi, normal. N-o bagati in seama, nu e o negatie reala, asa simt ei nevoia sa faca la aceasta varsta. Spune "nu", treaba ei, ce daca ea zice ca e B si nu D, it's not the end of the world. Ii trece pana se marita.
Din nou, si Emi face la fel si eu cred ca e un copilas foarte bun, desi ne pune nervii la grea incercare uneori.
De fapt, cred ca al vostru copilas e ok, doar ca e mai sensibil si mai putin adaptabil, se obisnuieste greu cu schimbarile. Situatia asta poate deveni o problema daca e incorect gestionata.
Incercati sa reduceti la minim aspectul "schimbare" din viata ei. De exemplu, daca bunica vine sa aiba grija de ea, sa vina de tot. Daca nu se poate, luati o bona. Altfel, de cate ori schimbati ceva important, o sa aveti circul de rigoare...
Asta pana creste si invata sa se stapaneasca si sa retina in interior acest sentiment de nesiguranta.
Bafta multa, rabdare si Craciun Fericit!


Raluca, Emi cea scumpica si bebelusa Ina

noltic spune:

Draga Trandafir! Simptomele pe care le expui la aceasta varsta nu ma indeamna deloc sa gasesc un raspuns in comunitatea medicala calificata: prin pregatirea lor medicii(de orice specialitate recurg la aceeasi experientza dobandita prin studiu) au un orizont comun: acela al cunostintzelor donbandite prin asimilarea unui material didactic riguros; ce iti pot recomanda sa incerci cu constiinta limpede sunt 2 chestii: 1. cauta un preot cu har sau 2. un medic cu experientza(in varsta) care pot vedea si alte explicatzii acestor manifestari decat cele clasice/alopate. Sa itzi spun ceva despre aceasta orientare a mea: o buna prietena si proaspat mamica a avut nishte probleme cu babietzelul inca de la nastere si(conform pregatirii lor, ambii parintzi lucreaza in acelasi sector - sanatate) au incercat tratamente shi investigaztzii de sute de dolari fara prea multe imbunatatziri; au vizitat intamplator un medic de factura descrisa de mine mai sus si cu un simplu inhalator au rez problema. Stii ce se intampla cu fetitza ta exact sa fii convinsa sa apelezi la un medic???? De ce crezi ca plang copiii si, uneori si adultzii??? Durerile fizice nu justifica un asemenea comportament, ci teama/spaima pe care le percepem la anumite ore, imprejurari, conjucturi, etc;
Parerea mea este sa va calmatzi cat de cat shi abordatzi problema global: ce, cum, cand shi, mai ales DE CE????
Copiii au uneori o constiintza dobandita superioara puterii noastre de intzelegere, shi uneori ii copleseste durerea cunoasterii fara un sprijin afectiv neconditzionat. Incercatzi orice este posibil cu incredere deplina in fetita voastra; stiti cat de greu ne apropiem de copiii nostri????
Succes shi Multa sanatate!
Craciun Fericit!!!!