Confesiune

Dragii mei, vreau in primul rand sa multumesc acestui site care de cand am ramas insarcinata mi-a oferit foarte mult informatii folositoare. Am mai incercat sa postez odata dar cred ca am apasat pe taste aiurea si a trebui sa o iau de la capat. Cum e prima sarcina, nu e zi sa nu deschid acest site si sa mai citesc si sa mai invat cate ceva. M-am decis sa scriu azi, pentru ca am ajuns la capatul puterilor si m-am gandit sa imi descarc sufletul. Anul trecut in iunie am ramas insarcinata, desi luam pilule anticonceptionale, dar uitand cateva dintr-o folie m-am trezit ca sunt insarcinata. A fost o tampenie, stiu, atunci era o perioada dificila, am schimbat si jobul si umblam mai mult nauca. Din pacate sarcina a avut iminenta de avort din prima luna. La o luna si 2 saptamani ajungeam la spital cu contractii si dupa inca doua saptamani faceam chiuretaj. Doctorii nu mi-au dat nici o sansa sa tin sarcina, nici daca as fi stat in pat pana la termen. Chiuretajul m-a afectat fizic, dar mai ales psihic. Nu era momentul pentru un copil, pentru ca abia ne mutasem in casa noua. Anul acesta, fix in aceeasi perioada am ramas insarcinata. Am ovulat la ciclu. Habar nu am avut si stiu ca unele dintre voi imi puteti spune ca sunt de-a dreptul ignoranta ca la 30 de ani sa nu stiu ca se poate intampla asa ceva. Am fost foarte relaxata, si timp de 4 zile am fugit intr-un concediu cu prietenul meu. Ne-am simtit extraordinar si pot sa va spun ca niciodata nu am fost atata de relaxata si fericita. Nici eu si nici el. Noi facem in ianuarie 3 ani de cand suntem impreuna si 2 ani si jumatate de cand stam in aceeasi casa. Ne-am mutat acum un an in casa noastra - e de fapt o casa a mamei mele - dupa ce o perioada de vreo 8 luni am stat cu chirie. Pentru a nu avea discutii - mai ales cu parintii lui acre nu sunt de acord cu mine - am decis ca in casa toate investitiile fixe sa le fac eu. Am facut fate la banca, am renovat si aranjat tot. A contribuit si el, dar investitiile lui s-au rezumat la aparatura electronica, calculator si alte cateva lucruri minore. Nu am vrut sa investeasca intr-o casa care nu e a lui si am incercat intotdeauna sa il fac sa se simta ca acasa. Nu am spus niciodata acasa la mine, ci acasa la noi. Multi dintre prietenii buni de familie nu au stiut ca e casa mea ci a noastra. NU am invitat pe nimeni fara sa il intreb si pe el daca e de acord. Munceste mult si poate cand vine obosit nu are chef sa gaseasca o casa plina de gagici care stau la taclale si are poate chef sa stea linistit la televizor fara sa fie deranjat. Din pacate influenta alor lui se face simtita foarte mult. Si nu se lasa pana nu ne vad despartiti. Pna acum i-au distrus toate relatiile. Eu am rezistat se pare cel mai mult. Anul acesta cand am descoperit la 1 iulie ca sunt insarcinata a fost ca un soc. M-am gandit cu groaza ca ar trebui sa fac chiuretaj. Nu am terminat cu ratele pentru casa si nici la job nu ar fi fost prea indicat sa raman insarcinata. M-a speriat insa un lucru pe care eu l-am aflat abia acum. Acum un an la chiuretaj din cauza anesteziei si a unei afectiuni cardiace de care nu aveam habar am facut stop cardio respirator. Mi-am luat inima in dinti si mi-am facut analizele de sange, ptr ca am pisica mi-am facut si toxoplasmoza si cate si mai cate. Toate au iesit super, la echo mi-au spus ca bebe e super bine si ca sarcina nu are nici o problema. Si uite cum m-am vazut nevoita sa decid. Desi am avut probleme de sanatate, aveam sansa unei sarcini ok, insa prietenul meu nu era pregatit sa aiba copii. M-a avertizat ca daca pastrez sarcina ma paraseste. Nu am putut insa sa fac chiuretaj. Si gandul ca pot pati ceva, dar mai ales gandul ca omor copilul meu si al singurului barbat pe care l-am iubit pana la varsta de 30 de ani. Pana la el nu am stiut ce inseamn sa iubesti. Cum poate oare un om sa aleaga intre 2 vieti. Eu nu am putut sa imi omor copilul. Mai ales ca doctorii mi-au spus ca altul, daca mai fac inca un chiuretaj, s-ar putea sa nu mai reusesc sa fac. El a ramas langa mine, desi am avut parte de scandal non stop. M-a amenintat ca nu si-l recunoaste, ca ma lasa sa am grija singura de el. Pe la 3 luni jumatate am avut primele contarctii, am aflat ca am colul deschis si a inceput cosmarul. Teama ca as putea pierde sarcina, stresul de la birou si cel de acasa. Acum sunt in 6 luni si in acest weekend m-au internat cu forta. Mi se recomanda repaos total la pat. In spital insa a fost groaznic ptr ca nu aveau locuri decat la sala de nasteri unde nu ma puteam odihni deloc. Cu acordul medicului m-am externat si am stat acasa. Azi sunt iar la birou si am venit sa discut de salariu. Desi mi se promisese salariul intreg chiar daca voi fi in medical, chiar daca voi fi in prenatal si postnatal, mi-au spus azi ca imi vor da 80% din salariul trecut pe acrtea de munca si cei 8 milioane in post natal. Asta a fost ultima lovitura. NU cred ca mai pot merge la birou si nu stiu cum am sa fac fata cu toate cheltuielile. Dar cel mai frica imi este pentru bebe. Si ma gandesc ca am fost inconstienta sa pastrez o sarcina bazandu-ma pe oamenii din jurul meu. Mai ales pe cei de la firma unde lucrez, firma pentru care eu m-am sacrificat tot timpul. Pentru ca decizia mea de a-l pastra s-a bazat pe ce promisiuni aveam de la firma si pe ajutorul parintilor mei. Ei saracii ma vor ajuta in continuare. Restul insa depinde doar de mine. Si optimismul s-a cam dus. Azi ma duc la medic si am sa aflu ce trebuie sa fac. M-a durut si sentinta prietenului meu cand i-am povestit ce am patit azi la firma. Daca nu ai avut minte? Acum sa te descurci. Cum poate oare un om sa nu aiba sentimente fata de propriul copil? Sora lui a nascut ieri. Mi-a spus ca mai bine ii creste copilul ei si o ajuta pe ea decat pe mine. Banuiesc ca merit toate astea. Si poate o sa ma condamnati pentur ca aduc pe lume acest copil. Dar a fost poate singura mea sansa de a avea un copil. Si la 30 de ani, dupa ce am iubit atat de mult, nu am sa mai las niciodata inima sa iubeasca asa. Pentru ca m-a distrus sufleteste. Si mai stiu ca indiferent cat de mult te-ai realiza profesional, nimic nu se compara cu a da viata unui copil. E cea mai mare realizare si cea mai mare responsabilitate. E cumplit insa sa alegi intre doua fiinte pe care le iubesti atat de mult. In seara asta cand ajung acasa o sa trebuiasca probabil sa fac ordine. Pentru ca daca tot nu isi asuma nici o responsbilitate nu mai vad nici rostul lui in casa. Pentru ca se poarta urat si eu nu mai sunt in situatia in care sa pot suporta asa ceva. Am tot sperat ca isi va reveni si va avea macar in al 12 ceas intelegere si dragoste pentru acest copil. Din pacate insa......Imi cer scuze daca v-am plictisit cu povestea mea, dar nu stiam incotro sa o apuc si la voi m-am gandit prima data. Sa aveti parte de tot ce e mai bun. O zi buna tuturor.

melina34 spune:

draga mea, felicitari pt ca ai pastrat copilul! sper sa duci sarcina la capat fara probleme si sa nasti un copil sanatos;eu o sa-ti spun ce iti vor spune si alte fete - nici un barbat din lume nu merita sacrificiul suprem al unei femei de a renunta ea la propriul copil, de dragul lui - barbati o sa mai gasesti dar copilul acela pe care il porti este unic; este un tirg murdar, nu exista comparatie sau scuza pentru a face asa ceva iar ,,autorul" este las si imatur in cel mai bun caz iar in cel mai rau - un santajist ordinar! (scuze pt limbaj,cine se crede baietzelul asta -Dumnezeu?)

M.

nu te mai necaji din cauza lui, iti faci rau tie si copilului ii transmiti starea ta, da-l afara pe nemernic, scapa de el repede!!

katalina spune:

ert

quote:

---

Initial creeata de bagheera1975
In seara asta cand ajung acasa o sa trebuiasca probabil sa fac ordine. Pentru ca daca tot nu isi asuma nici o responsbilitate nu mai vad nici rostul lui in casa. Pentru ca se poarta urat si eu nu mai sunt in situatia in care sa pot suporta asa ceva. Am tot sperat ca isi va reveni si va avea macar in al 12 ceas intelegere si dragoste pentru acest copil. Din pacate insa......
Beautiful young people are accidents of nature. Beautiful old people are works of art.

---

Asta trebuie sa faci:ORDINE in viata ta.
Imi pare rau.Vreau sa mai recitesc povestea ta, si sa ma gindesc ce as face eu in locul tau...e greu...

Catalina, ROBERT si CATALIN

Alexa Ioana spune:

bagheera, tot ce pot sa iti spun e ca ai fost binecuvantata cu cel mai pretios si mai minunat dar din lumea asta: faptul ca in burtica ta creste o minune, un sufletel !!!
iti doresc din toata inima sa duci sarcina la termen cu bine si sa ai un bebe sanatos, si sa fii si tu sanatoasa, si sa va bucurati unul de altul.
viata fara copii nu's are sensul. cel putin eu asa consider. (din pacate eu nu pot ramane insarcinata, si sentimentul de neimplinire este groaznic)
din cate imi dau seama, si tu consideri la fel. iar faptul ca partenerul tau e de alta parere (ca sa exprimam elegant faptul ca ti'a cerut sa alegi... pentru mine asta e de neconceput !!!) inseamna ca el e singurul care va avea de pierdut in toata povestea asta. (si ca o opinie personala, cred ca nu te merita, si cu atat mai mult nu merita sa fie TATA ! scuze daca am fost naspa la faza asta)
trebuie intr'adevar sa faci ordine in viata ta. trebuie sa te gandesti ce e mai bine pentru tine si pentru copilul tau... tu si bebe sunteti pe primul plan, sa nu uiti asta !!!
noi suntem aici, suntem alaturi de tine !

pentru mami si pentru bebe din burtica !!!

si inca ceva. ai grija de tine, nu face efort, si stai in pat pe cat posibil... nu'ti asuma nici un risc inutil ! ai grija de bebe !

Carolyne spune:

Draga mea,

Nu regreta nici un moment ca ai pastrat copilul. Inseamna enorm faptul ca parintii sunt alaturi de tine si au spus ca te sustin.
Gandeste asa: cateodata tot raul e spre bine. Stiu, in clipe grele nu prea ii vezi rostul, sensul, etc. Insa este verificat 100%.
Tu incearca sa te linistesti pentru bebe, ca lui stresul ii face tare rau.
Poate ca a fost mai bine ca si-a dat arama pe fata inainte...
Ce sa cred, decat ca este un egoist, din moment ce spune ca mai bine o ajuta pe sora lui decat pe tine, care-i porti copilul! Nu, sa nu-ti para rau de copil!!!
Si eu am inteles bucuria de a fi mama dupa ce am nascut-o pe bobocica noastra. Bucuria de a fi mama nu se compara cu toti fetii frumosi din lume si din univers!!!!!
Iar probleme apar mereu in viata. Daca nu-i una e cealalta. Prietena mea cea mai buna locuieste in R, a ramas recent fara serviciu, are 2 copii clasele I-II, sotul somer si el, fratele a dat-o in judecata pentru casa si a avut si 2 decese in familie anul trecut (mama si bunica). Pai cate sa induri in asa scurt timp??? Ii scriu mereu si o sun, ii sustin moralul cat pot. Si intotdeauna se poate si mai rau, dupa cum vezi...din pacate.
Asa ca fruntea sus si bucura-te de minunea din burtica!!!

Carolyne si bobocelul Veronica

Roxane spune:

Scumpa mea,
D-zeu ti-a dat acum doua sanse: una de a avea un copil si alta de a-i cunoaste adevarata fata a prietenului tau. Sa stii ca El totdeauna ceea ce face..face cu un scop.
Barbati? poti gasii oricand pe cand bebele de-acolo din burtica, minunea aceea o sa fie totdeauna numai a ta…tu si cu el meritati ce-i mai bun. Stiu ca-ti este greu, in primul rand sufleteste dar atunci cand simti ca nu mai poti vorbeste cu bebe, mangaie burtica si ai sa vezi ca o sa poti trece peste toate. Esti puternica scumpa mea, mai puternica decat iti imaginezi, poti merge mai departe si fara acel individ (imi venea sa-i spun animal dar nu merita nici macar atat pt ca animalele nu-si parasesc puii) si fericirea de care o sa ai parte simtind cum te mangaie puiul tau cu manutele cand o sa-l alaptezi n-o sa aiba parte nimeni de ea decat tu. Sa nu-ti para rau niciodata de alegerea facuta, ai sa vezi ca vorba aia cu tot raul spre bine este adevarata..nici nu stii cate bucurii o sa ai de la viata numai pentru simplu fapt ca o sa fii mama. Despre acea persoana nu vreau sa spun prea multe, fetele deja au fost cu un pas inaintea mea, decat ca trebuie sa-l scoti cat mai repede din viata ta, duca-se! nu te merita! TU si ingerasul din burtica sunteti importanti!
Ai grija de tine, odihneste-te cat mai mult si mai ales incearca, desi stiu ca-ti este atat de greu, sa nu te mai chinui cu atatea ganduri legate de acel individ.
si pentru mamica si bebe din burtica


Roxane

bagheera1975 spune:

Dragele mele multumesc mult pentru gandurile voastre. Medicul meu a fost categoric. Repaos total pentru 3 saptamani sau risc sa pierd sarcina. Am colul foarte scurt si de la contractii risc sa mi se rupa membranele. M-am necajit ce-i drept pentru ca asta inseamna bani putini exact acum cand am nevoie de ei. Dar mergem inainte ce sa facem. Mi-am luat concediu de odihna de luni, cam 7 zile cat mai am si dupa aceea probabil medical. E cumplit pentru ca la birou deja imi vad colegele incantate sa imi ia postul. Ce conteaza ca am fost devotata acestei firme si acum cand nu mai dau randament si as fi avut eu la randul meu nevoie de ajutor....Azi sunt la birou si incerc diverse pozitii pe scaun, norocul meu ca e unul foarte comod. Fac tot posibilul sa ma menajez si ma rog la Dzeu sa imi dea putere si sanatate sa ajung la termen. Merg ca pe oua. Maine oricum stam acasa asa ca ma odihnesc. Am mare noroc ca macar sufleteste am parintii aproape si e extraordinar. Cat priveste prietenul meu eram atat de epuizata fizic si psihic incat nu am mai avut chef de discutii. M-a anuntat in schimb ca va sta pana nasc ca sa ma ajute. Dupa care isi vede de drum. Nu cred ca ar fi cazul sa ii accept ajutorul. E ca si cum as face un pact cu diavolul. Voi ce credeti? Eu nu cred ca oamenii se schimba si un copil este o minune. Daca nu o poti percepe astfel, traiesti degeaba. Ne-am nascut ca sa dam viata. E in firea lucrurilor. Oricum toate aveti dreptate. Sentimentul meu de singuratate si parasire s-a mai atenuat. Datorita voua. Si multumesc mult ptr tot. Am sa va tin la curent cu ce se mai intampla. Va pup si o zi buna.

Freia spune:

parca citeam despre ex-ul meu. io am incercat sa plec de langa el de doua ori si de doua ori nu ma lasat sub diverse pretexte. numai spun cum eram impinsa pe la spate sa raman cu el pt copil si bla bla bla. mai mult rau mi-am facut singura. recuperarea mea psihica a fost mai grea si in plus am cazut in plasa acordarii celei de a doua sanse de la despartire, despartire care a fost in ziua in care am nascut. frumos nu? ne-am mutat iar impreuna cand Capsunika avea 1 luna, ne-am despartit mai tarziu cu 1 luna si 2 zile. pt tine emotional nu merita acest sacrificiu, dar stim si speram cu toatii ca oamenii se mai schimba si le apare acel sentiment patern. nu e cazul la toti, la mine n-a fost.

tu esti singura care poate decide cee bine pt voi: tu si copilul tau, noi nu putem decat sa iti spunem ce am simtit pe pielea nostra.

iti doresc o sarcina usoara, sa fii calma, relaxata si sa ne spui si noua, daca stii si vrei ce bebe avem: fetitza sau baiatzel?

te-ai gandit la un nume de puiutz?

sanatate,



Freia si Alexa

buli spune:

parerea mea e, ca daca si numai daca nu te poti descurca fara ajutorul lui, sa-l accepti.
daca te poti sprijini pe altcineva (parinti, frati, surori, vreo prietena cu suflet, ceva) ... atunci flit
linistea sufleteasca este extrem de importanta in sarcina si dupa. ajutoare poti gasi chiar si la straini care nu-ti fac sufletul tandari.
sanatate multa tie si la pui mic din burtica

bagheera1975 spune:

Draga freia, intr-adevar oamenii nu se schimba. El provine dintr-o familie in care sentimentele nu se exprima si sunt oarecum un pic mai ciudati. Nu sunt comuncativi cum sunt ai mei si dragastosi. Sunt foarte retrasi, nu primesc musafiri iar eu am fost prima care a reusit sa intre in casa si sa le fie prezentata. Pe de o parte il inteleg ca ii e greu si nu e pregatit pentru asa o responsabilitate cand el a avut doar 3 prietene inaintea mea pana la 27 de ani si nu a avut timp sa copilareasca, asta ca sa ma exprim plastic. E un tip extraordinar de destept, simpatic si descurcaret. Altfel nu l-as iubi atat. Si nu as fi pastrat copilul daca nu as fi fost sigura ca el e the one. Dar nu e suficient sa simt numai eu, ar trebui sa simta si el. Si daca m-ar iubi cu adevarat nu ar face asa ceva, pregatit sau nu. Nu alegem oamenii pe care ii iubim, de multe ori, ci pur si simplu se intampla. Nu regret nimic. Ma doare, dar am avut parte de o relatie frumoasa, chinuita doar de parintii lui. Numai din cauza lor ne certam. In rest am avut tot timpul ce sa discutam, ne-am sfatuit unul cu celalalt si am incercat sa il protejez si sa il las cat mai liber pentru ca restrictii acasa a avut din plin. El e inca prea mic. NU a crescut si nu s-a maturizat. Asta e. Ma socheaza insa ca e vorba de un copil acum si e asa de dur. M-a amenintat tot timpul ca pleaca. INsa pana acum tot acasa a ramas. E totusi o contradictie in ceea ce face. Acasa daca s-ar intoarce sustine ca i-ar fi mai bine, totusi ramane in continuare. Poate si din cauza ca le-ar da apa la moara parintilor care ar rade de el cand s-ar intoarce acasa. Eu sper sa nu fac greseli din astea cu bebe al meu. Am crescut sprijinita de parinti, iubita si nu inteleg cum isi pot chinui unii oameni copiii. La inceput am crezut ca e fetita si acum mi-au confirmat fara nici un fel de dubiu, ca e baiat. Ma bucur sincer pentru ca eu desi spuneam ca important e sa fie sanatos, nu conteaza ce e, in sufletul meu speram sa fie baietel. Poate si nevoia de sprijin si dorinta de a nu il vedea chinuindu-se asa cum o face mama lui acum. A da viata unei fiinte e cel mai frumos dar lasat de Dzeu. Pacat ca barbatii uneori nu inteleg acest miracol. Imi iubesc copilul si prietenul si indiferent ce se va intampla sufletul meu o sa ramana rupt in doua. Am insa un copil de care trebuie sa am grija si care este cel mai important pentru mine acum. Sa imi tineti pumnii stransi sa ma pot duce la munca cat mai mult ca sa pot avea grija de el cum trebuie. Si intr-adevar sprijinul lui material pe care si l-a oferit ar fi de ajutor, dar ma simt ca si cum m-as injosi. Degeaba mama imi spune ca e cazul sa contribuie si el ca e al lui, poate sunt prea mandra sa accept asa ceva. Oricum voi toate sunteti minunate si va multumesc mult. Ptr tot si in primul rand pentru ca sunteti aici. E atat de multa dragoste aici printre voi. E foarte frumos. Intr-o lume in care ne pasa doar de lucruri materiale e super sa vezi ca mai sunt si oameni care simt, care iubesc si care ofera. Va pup si La multi ani celor care isi serbeaza ziua azi.
P.S.
Pe bebe il va chema Marc Alexandru.

Arhistefy spune:

Draga mea, stai putin, copilul are dreptul la pensie alimentara de la tatal lui. Este dreptul copilului tau si chiar nu te-as sfatui la renunti la el, mai ales ca vei avea nevoie de bani dupa ce nasti. Inteleg ca durerea este imensa si ca nu ai vrea sa mai auzi niciodata de el, dar eu una nu l-as lasa sa scape atat de usor.

Mai gandeste-te si ai multa grija de tine. Si de puiul mic cu care ai fost binecuvantata.




La toate gandurile negative pe care le-ai putea avea, Dumnezeu are un raspuns pozitiv pentru tine.

Cu drag,
Mihaela