La gradinita 10 ore pe zi - o va afecta??

Fetelor,

Va rog sa ma ajutati si pe mine cu un sfat. Imi fac multe ganduri acum cu aceasta problema. De la anul va trebui sa o dau pe fata mea la gradinita de la 8 dimineata la 6 seara ( 10 ore ) pentru ca noi lucram si nu avem nici un alt ajutor aici in Anglia. Ce credeti? O va afecta in vreun fel?? Nu e prea mult?
Ma gandesc foarte serios acum sa imi iau un job part-time desi banii ar fi mult mai putini asa si nu voi putea sa ii ofer alte comforturi acasa, dar poate merita sacrificiul.
Va rig spunet-mi din experienta voastra. Cate ore merg ai vostri la gradinita si cum ii afecteaza??

De precizat ca fetita mea are acum 2 ani si 3 luni, in jur de 3 ani o voi da full-time sau poate si mai devreme, nu stiu acum. Deocamdata nu e prea incantata, merge part-time 3 zile pe saptamana si nu ii place, eu cred ca faptul ca nu intelege limba prea bine o face sa se simta marginita si binenteles ca nu mai are parte de rasfatul de acasa.

Va pup si multumesc mult

Daisy spune:

Laura,
Sa stii ca si Andreea mea a inceput la 2 ani si 9 luni sa mearga full time, adica 10 ore pe zi.
Prima luna a fost cumplit (la tine vad ca acomodarea se face totusi treptat, la noi a fost cu heirup), nu intelegea limba, era salbatica, batea copiii, ii musca, nu se conforma nicicum la comenzi...totusi, cand venea dimineata era prima la usa, cu papucii in mana ca vrea la ghighitza!
Treptat a inceput sa prinda limba si sa execute comenzile pe care le primea (de ce oare am senzatia ca parca vorbesc de un caine???), apoi a devenit mai indrazneata si a inceput sa si raspunda (in engleza, fireste). A venit acasa cu anumite gesturi, isi impacheteaza hainutele, le pune pe scaunel, se roaga inainte de masa, nu uita NICIODATA sa se spele pe maini inainte de papa si dupa ce merge la wc, trage apa, papa singurica, se sterge la gurita, ce mai...mie chiar mi se pare o realizare!
Ca urmare, nu fi foarte speriata de numarul mare de ore petrecut acolo, ei au un program foarte bine stabilit, nu se plictisesc si nici nu au timp sa se gandeasca la mama. A mea are 3 mese furnizate de daycare : mic dejun, lunch si snack si nap time, dormit la pranz. Iese de 2 ori pe zi afara, exceptie facand zilele foarte nasoale din pct. de vedere meteorologic.

Daca mai ai temeri si crezi ca te pot ajuta, scrie-mi.

Cea care spera
http://community.webshots.com/user/andreeabianca

lau10 spune:

Daisy,

Iti multumesc din suflet pentru raspuns. Se potriveste atat de bine situatia ta cu a mea. Si a mea are aceleasi frustrari - limba engleza mai ales. Noi am facut " greseala " de ai vorbi numai in romana si spaniola ( sotul e spaniol ) ca am zis ca, lasa, are timp sa invete engleza la gradinita. Insa acum ii vine foarte greu, nu intelege nimic si se enerveaza vad. De o saptamana ii vorbim numai in engleza si sunt absolut socata de cat de repede prinde . Azi am dus-o iar la gradi si a plans mult mai putin. Se pare ca da rezultate ce facem noi cu ea acasa.
Intr-adevar incercam sa facem trecerea treptat, in 2 luni am trecut de la 2 zile pe sapt ( part-time ) la 3 zile, si eu zic ca , cu cat mai des cu atat se obisnuieste mai repede.
Grija mea cea mare este ca in curand o voi da full-time ( din multe motive ), nu am alta varianta. Ea este foarte rasfatata acasa, face cam ce vrea acasa, si de aceea e iarasi frustrata la gradinita caci acolo au reguli. As vrea sa ii fac trecerea cat mai usoara de la un copil rasfatat care sta cu baby-sitterul acasa, la program de 9-10 ore de gradinita printre " straini ". Stiu ca poate exagerez, dar sunt parinte si mi se iarta.
Poate e mai bine ca fata ta a mers direct full time dintr-un punct de vedere, si anume ca a stiut ca nu mai are alta varianta, adica trebuie sa stea la gradinita toata ziua si cu asta basta. Insa a mea, stie ca daca nu merge la gradinita, sta acasa cu baby-sitterul si se uita la tv, face ce vrea. De aceea, normal ca prefera sa stea acasa.
Nu ma mai lungesc, mai spune-mi daca vrei din experienta ta, caci situatiile se potrivesc. Deci pentru tine 10 ore la gradinita au avut un rezultat pozitiv, in sensul ca a devenit mai independenta? Nu va pedepsea ca o lasati acolo ? A mea se supara pe mine cand ma vede ca vin acasa ca sa ma pedepseasca. Cum se comporta dupa ce o aduceai acasa?

Mai astept pareri. Va pup

Daisy spune:

Laura,

Repet, Andre a fost un copil mai dificil in toata aceasta perioada. La noi schimbarile s-au petrecut cu o asa mare viteza ca ne-au cam ametit si pe noi, daramite pe un copilas de nici 2 ani. Inainte de a veni aici, 3 luni am stat la soacra-mea, vandusem deja apartamentul si a trebuit sa stam undeva. Dar nu ne-am mutat bine acolo cu copil, catei si broasca testoasa (la propriu) ca am si plecat la mare (deh, era ultimul concediu in tara si prima ei "mare"), vreau sa subliniez ca nici nu a avut timp sa se acomodeze ca iar eram pe drumuri. Intorsi, bineinteles ca, "cumsecadeniea" bunicilor si-a spus cuvantul si uite asa, fata, nu mai avea nici o regula si nici un program.
Am ajuns in Canada si primele luni le-a petrecut cu mine, acasa. A fost in contact sporadic cu copiii de la daycare-ul scolii de limba unde m-am dus si eu vreo 2 luni -tot sporadic- deoarece ne-am imbolnavit amandoua f. nasol (a fost prima iarna aici si nu am fost obisnuite cu virusii). In parc afra, era destul de draguta cu ceilalti copii, la inceput, ca mai apoi sa inceapa sa ii impinga, sa tipe la ei , sa nu doreasca sa-si imparta jucariile dar in acelasi timp sa le vrea pe ale lor. Ma exasperase, la un moment dat pur si simplu, cand vedeam ca se apropie alte mamici cu copii de locul de joaca, insfacam copila si in urlete (de ziceai ca o transez si mai multe nu), cautam un alt playground liber. Ajunsesem sa o izolez, ca sa nu mai imi atrag oprobiul public, evitam si vizitele si contactul cu prietenii.
La mine necesitatea daycare-ului s-a impus datorita faputului ca nu mai vedeam nici o iesire din aceatsa situatie si ma gandeam ca poate colectivitatea si educatorii o vor putea repune pe linia de plutire.
Solutia a venit peste noapte, pur si simplu agentia de recrutare la care eram inregistrata m-a sunat si mi-a zis sa ma prezint peste 2 zile la servici. Am contactat de urgenta cel mai apropiat daycare de casa, rugandu-ma sa aiba locuri disponibile si sa mi-o primeasca de a doua zi.
Asa a si fost.
Am vorbit cu ea inainte, i-am povestit ca trebuie sa ma duc la serviciu ca sa aduc banuti pentru jucarii si papa dar ca si ea trebuie sa faca un efort sa stea la "ghighita" si sa asculte de teacher, sa pape ce i se da si sa doarma la pranz. Nu am uitat sa precizez foarte insistent ca nu are voie sa loveasca copiii si ca daca doreste ceva sa incerce sa vorbeasca cu teacher (era absurd, Andreea abia vorbea romnaeste - de multe ori nici taica-sau nu o intelegea, daramite engleza) si sa arate prin gesturi ce doreste.
Inteligenta remarcabila, copila a reusit sa le transmita tantiilor de acolo ca mai doreste un pahar de suc si ca face pipi si vrea la toaleta.
Asta a fost prima zi, dimineata in care, lasata acolo nu a plans DELOC dupa mama (a plans ulterior in urmatoarele 2 zile consecutive dar de atunci s-a terminat) .
Cand o ridic de la daycare, dupa 10 ore de stat acolo (cu program f. riguros, repet, nu au timp sa se plictiseasca) ea imi spune ca o banda stricata ca vrea la "ghighita" ca ii place "ghighita" si ca ii "ubeste mult" pe toti de acolo. Barbatu-meu o suspecta - la inceput- ca i-au spalat aia creierul si ca asa ii indoctrineaza acolo pe copii sa ii determine pe parinti sa plateasca 150 pe sapt. dar ne-am dat seama ca degeaba o indoctrinau aia in engleza ca fata ne spunea aceste lucruri in romaneste.
Dupa prima perioada de acomodare (eu le-am facut lista educatoarelor si cu cuvintele pe care Andreea le folosea cel mai des si le-am dat si traducerea lor in engleza), cand fata a inceput sa rupa ceva engleza, situatia a luat alta turnura, copila a devenit mai ascultatoare, mai docila, mai maleabila.
Sa-ti spun sincer, dupa 4 luni de gradinita, eu ii vorbesc in romaneste si ea imi raspunde in engleza; daca ma rastesc la ea si ii spun sa-mi vorbeasca in roamneste - o face dar cand nu stie sa-mi explice ceva, tot de cuvintele din limba engleza se ajuta.
Una peste alta eu chiar sunt incantata de faptul ca am dat-o la gradinita, comportamentul ei a cunoascut o imbunatatire incontestabila iar progresul vorbirii a venit de la sine, in ambele limbi.
Nu ridic in slavi daycare-ul pe care il frecventeza, am avut si belele (acolo si-a spart capul fiind impinsa de catre o alta fetita) ci ideea in sine de a urma o gradinita (Andreea nu colora, nu stia culorile, nu se juca cu lego singura inainte de a merge la daycare - acum o face!).
Sper ca am reusit sa cuprind in mare cate ceva din evolutia ei la daycare si aceasta sa te ajute la luarea unei decizii. Oricum, nu uita, fiecare copil e unic, deci unele chestii care se aplica la unii s-ar putea sa nu se potriveasca la altii.
Sfatul meu e sa incerci, daca doamne fereste nu merge si nu merge macar stii ca ai incercat si pastrezi solutia cu babysitterul ca pe asul din maneca.

Sa auzim de bine (ma poti contacta oricand),

Cea care spera
http://community.webshots.com/user/andreeabianca

lau10 spune:

Buna Daisy,

Iti multumesc inca odata pentru mesaj, m-a ajutat foarte mult, ai fost foarte explicita.
Adevarul e ca ai trecut prin multe cu fetita, la mine nu e chiar asa, daca vede copii nu se manifesta urat, din contra, insa nici foarte prietenoasa nu e. Insa, cu toate astea nu vrea sa mearga la gradi, si plange foarte tare, desi acolo dupa ce o las mi se spune ca e ok.
Mai astept oricum cu acest pas, macar inca vreo 6 luni, poate obtin rezultate mai bune. Pana atunci, vorbesc cu ea numai in engleza, ca sa o ajut sa se integreze mai binesi sper sa nu o mai aud plangand asa ca mi se rupe sufletul.
Sper sa fie totul bine si sa iau decizia cea mai buna pentru toti. Nu vreau sa imi sacrific fericirea fetitei pentru bani dar nici nu vreau sa o cocolosesc acasa pana la 4 ani si apoi sa ma lupt sa o schimb.
Pe de alta parte tu stii ce inseamna sa stai intr-o tara straina, trebuie sa lucrezi, altfel nu te descurci - sper sa fie bine.
Iti multumesc mult pentru ajutor, si am sa te mai tin la curent.

MataharY spune:

Helou,

eu am o fetitza de 3,7 ani, care merge la gradinitza din martoe anu acesta. La inceput am lasat-o de la 8:30 la 13:00. Din septembrie m-a rugat sa o las pina la ora 15:00 (neavand fratzi, m-am gindit ca simte nevoia si lipsa copiilor). Dupa o saptamana, cand am mers s-o iau de la gradi mi-a spus ca o doare capul. Am intrebat-o de ce, la care mi-a raspuns ca, copii au tzipat foarte tare si din cauza asta o doare capul. Am crezut initial ca este un moft. Dar a doua zi mi-a repetat acelasi lucru. Asa ca am hotarat sa revin la programul depana la ora 13:00, ca sa nu o supraobosesc. Si culmea, este o fire activa sh fullenergica. Si de cite ori ma vede la ora 13 lagradi imi spune sa plek acasa pentru ca ea se mai joaca cu copii.
Totusi, este foarte obosita, are cearcane si nu-mi place deloc starea ei de surmenaj (ash putea spune, auditiv).

Deci fiecare organism ma gindesc ca are o limita de suportare fizica si psihica, sh chiar in cazul copiilor.

Ma gindesc ca este bine sa nu fortzam nota, pentru ca mai au nevoie si de odihna.

Numai bine