As vrea sa se mai joace si singur...

Buna!
Eu solicit un sfat pentru ca baietzelul meu de 1 an jumate cu care am o relatie minunata (il mai alaptez inca) nu vrea sa se joace singur asa ca atunci cind e treaz nu fac altceva decit sa ma joc cu el... nu ma deranjeaza dar cred ca trebuie sa stea si singurel cite putin si poate asa as apuca sa mai fac cite ceva prin casa. Daca vreau de exemplu sa-i pregatesc masa de fructe vine in bucatarie, ma trage de mina si zice "cu mami"... eu il intreb ce si cum iar el zice "facem"... "ce facem?" - "jucam" si astfel ma duce la locul faptei si nu-i chip sa mai plec... E drept ca apoi ma ia valul si inventez tot felul de povesti cu vapoare, insule si el repeta fascinat: pasagerii... calatorie... etc si uite asa toata ziulica nu sta fara mine, citeodata nici cu tati nu vrea sa stea: "cu mami, cu mami" poate deveni exasperant...
E doar o perioada? Cum ar trebui sa procedez?
Multumesc mult!

Ramba spune:

Cu timpul se va juca si singur. Eventual poti sa ii dai si lui ceva sa te "ajute" (biscuiti de sfaramat, iaurt de amestecat)> cred ca daca ii arati intai ce sa faca, va participa si astfel vei putea face si treaba.

gabibarta spune:

copiii care necesita mai tot timpul sa te ocupi de ei, se dezvolta mai repede psihic decat copiii care se joaca singur. Deci fiecare stil are avantaje si dezavantaje.

Gabi+Robert 20.05.1997+Lili 17.05.2002
pozici poze noi Lili

tlaura spune:

Nu cred ca se va juca singur nici mai tarziu. Asa a fost si este Andrei; daca il las singur, ori se hlizeste la tv., ori sta pe jos si se mataie. De mic cauta compania cuiva, nu voia singur nici o clipa, unde eram eu acolo si el. Daca ne jucam impreuna e totul ok; daca eu plec de la joc, el mai ramane o perioda, dupa care vine iar dupa mine.
El e o fire mai sociabila, care nu suporta sa fie singur, indiferent daca sunt eu, tata sau altcineva.
Din contra, baiatul prietenei mele, nu vrea sa se joace cu nimeni, te da afara din camera ca sa ramana el singur.
Asa ca, nu te astepta sa "scapi" de el prea usor.
Sanatate si numai bine!


Laura, mama lui Andrei

http://community.webshots.com/user/tcatlaura

http://www.imagestation.com/album/?id=4287441075&code=8712142&mode=invite

Porumbel30 spune:

In afara de ce a spus Ramba, eu te sfatuiesc sa inviti din cand in cand un copil de varsta apropiata si sa va jucati impreuna, urmand ca incetul cu incetul sa-i lasi si singuri , la inceput pt. cateva minute, ajungand eventual la 1/2 ora...Pe urma, daca am calculat corect, in vara va face 2 ani asa ca puteti merge la o gradinita din apropiere si sa incerci sa obtii de la educatoare permisiunea sa stai cu el ~ 1 ora, de preferat cand copii au program "liber" ca sa se joace cu alti copii o zi sau doua pe saptamana.Nu stiu daca poti face asta, aici multe mamici fac asta, sper sa se poata si acolo.Daca nu, incearca sa inviti doi copii, dar nu impreuna ci separat, cate doua zile pe saptamana fiecare, pt. scurt timp.Sper sa ajute.In orice caz, evita telelvizorul!
Succes!

"Sufletul n-ar avea curcubeul daca ochii n-ar avea lacrimi..."

Magdone spune:

si eu as vrea..., dar nu se joaca singur decat sa zic 5 minute, dupa care vine dupa mine si ma trage la joaca, Razvan are 2 ani si 4 luni aproape...incerc sa-i cumpar jucarii cat mai interesante, dar degeaba, e curios putin la inceput dar imediat vine dupa mine sa ne jucam impreuna...

intr-adevar daca avem in vizita un copil de varsta lui se joaca impreuna cu el, mai alearga unul dupa celalalt, dar tot trebuie sa fii cu ochii pe ei...

Magdone si Razvan (19.07.2003)
_
"Pentru a castiga ceea ce merita sa ai, s-ar putea sa fie nevoie sa renunti la tot ceea ce ai deja."

Mirunaa spune:

Cum ai vrea tu sa se joace singur un copil de 1 an si jumatate cand inca nu s-a dezlipit de sanul tau(ai spus ca inca il alaptezi)?Si apoi, la varsta lui foarte putini copii au imaginatie...si ca se se joace singur are nevoie de imaginatie(adica tu)

Si fiica-mea cand era mica ma teroriza cu asta.Se juca numai daca ma jucam si eu cu ea.Tin minte cand ne duceam la mare zicea sa ne jucam in nispi cu galetusa si cu formele.Adica eu sa fac forme, sa aduc apa, sa umplu galetusa si ea sa se uite la mine....Si uite asa ne-am petrecut....ea copilaria, eu, tineretea.

In schimb, cel mic, Rares(are 2 ani si 4 luni) are tendinta de a sta singur la joaca....dar nu-l pot lasa eu singur pentru ca face numai prostioare(periculoase pt el, gen:se cocoata pe cine stie unde, mai incearca o priza, mai bea apa din canita in care inmoaie pensula cand picteaza....)

Toate cele bune!

ana_a spune:

Buna!
Legat de acest subiect o intreb si eu pe principesa ce parere are ea, cum e mai bine?Copilasii sa fie invatati sa se joace singurei o parte din timp sau sa fim tot timpul in preajma lor?
Si Stefan are un an si 3 luni si este mereu legat de mana mea, ma ia de mana si ma duce langa jucarii dupa care se joaca linistit, are nevoie sa stau acolo si uneori chiar sa pun degetul sau mana EXACT in locul unde pune si el cred ca face parte din jocul lui, dar este foarte greu cand am ceva de facut in casa...el devine mai nervos si eu mai stresata...macar cate 15 minute poate sta si singurel???Mie imi face placere sa ma joc cu el, dar ma gandesc si la independentza lui...sau e prea devreme?Multumesc

Ana, mamica lui Stefan, pui mic si frumos
Strengarul de un an
www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=61953" target="_blank">Bazar pentru Alex. Haideti sa-l ajutam!

Principesa spune:

Ana a, copiii au nevoie sa dezvolte subrutine de autoreglare emotionala. Daca adultul este permanent disponibil, copilul nu va trece la aceasta etapa. Ca adult apoi se va plictisi foarte usor si va astepta de la cei din jur sa il scoata din aceasta stare. Deci copiii trebuie sa fie lasati sa se joace si singuri pentru o dezvoltare emotionala sanatoasa. La inceput doar supravegheati, iar apoi lasati sa se joace singuri.
Cel mai greu va fi insa de gasit calea de mijloc, intre distantare si apropiere. La asta contribuie insa intuitia materna, care ne ajuta sa identificam din semnalele copilului cand chiar are nevoie de prezenta si interventia adultului fata de momentele cand doar doreste ca si adultul sa participe la joc. Adica diferenta dintre nevoie si dorinta.

Fiecare om este un inger cu o singura aripa si numai imbratisandu-ne unul pe altul putem zbura

ana_a spune:

Principesa, iti multumesc pentru lamurire, asa ma gandeam si eu insa cum zici tu...acea intuitie poate nu imi este suficient de dezvoltata, mai mereu am in gand ideea de a nu lasa copilul sa se simta parasit, cel putin cam asta este fetisoara lui Stefan cand incerc sa-l indemn sa se joace singurel.De cele mai multe ori sta cam 2-3 minute dupa care vine la mine in bucatarie de exemplu cu cate o jucarie provocandu-ma la joc.Eu am observat ca de foarte multe ori cedeaza in efortul lui de a pune de exemplu o piesa(o stelutza) in cubul cu astfel de gaurele- la stelutza, daca nu poate, le incearca pe toate dupa care imi zice "di" ceea ce in limbajul lui pare a fi - fa tu ca eu nu pot....Poate e si prea mic pentru o astfel de precizie, evident ca il ajut potrivind impreuna stelutza, dar iarasi ma duc cu gandul la independentza....O fi prea mic sa ma tot gandesc eu asa?Obsesia mea vine de la faptul ca parintii mei mereu mi-au spus"lasa ca fac eu, tu nu poti face" si nu prea m-au ajutat de loc gandind in felul asta....
Ina, sper sa nu te supere interventia mea, e oarecum la subiect si nu as mai vrea sa deschid un topic separat

Ana, mamica lui Stefan, pui mic si frumos
Strengarul de un an
www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=61953" target="_blank">Bazar pentru Alex. Haideti sa-l ajutam!

Principesa spune:

Ana a, iubirea pentru copil are insa si alte fatete: incurajarea asumarii responsabilitatii de catre copil, respectul, disciplinarea, cultivarea intereselor copilului. Desi poate parea ciudat, disciplinarea copilului poate fi o modalitate de manifestare a dragostei parintilor fata de copil.
Eu nu cred ca simte parasit, asta crezi tu ca el simte. El doreste ca sa ii satisfaci toate dorintele permanent, ceea ce este imposibil, dar nu cred ca se simte parasit ci frustrat. O frustrare cu consecinte pozitive in timp.
Mult succes

Fiecare om este un inger cu o singura aripa si numai imbratisandu-ne unul pe altul putem zbura