Mami, cine a facut noaptea asta?
Raspunsuri - Pagina 6
Cornelia spune:
Am ezitat sa scriu pt. ca nici nu stiu ce sa spun. Maria e o idee mai bine, dar asta comparand cu zilele de joi si vineri, cand parca eram intr-un horror.
Psihologul ne-a spus acelasi lucru ca si Principesa 
. Totul se leaga. Maria chiar imi spunea ieri ca sunt urata si la intrebarile mele a continuat: "nu-mi plac ochii tai" "pentru ca sunt suparati".
Azi, la psiholog, s-a uitat pe poze, a desenat si colorat ochi, a facut o demonstratie live, fiind ingrozita de ochii unei papusi, a zis in final, ca sunt frumoasa, a vorbit de ochii albastri ai bebelusului din carucior si vrute si nevrute.
Ma doare sufletul de cat poate sa sufere. Nu mi-am dat seama. Abia acum am deschis cutia Pandorei. Vorbeste urat despre Stefan, vrea sa il bata, povesteste cosmaruri sau "dorinte ascunse". Incerc s araman cu picioarele pe pamant, pt. ca unele vise ma duc cu gandul la tot felul de prostii.
E in continuare speriata, dar a vrut sa doarma la ea in camera. A si reusit dupa ce am facut din nou ceva "retusuri" camerei 
.
O simt departe si in real regres. Cateodata nu vorbeste cursiv, a inceput sa spuna iar despre ea "Maria" si mai putin eu, isi suge degetul si ingana niste onomatopee de bebelus.
In mare parte a timpului e un copil perfect, dulce si iubitor, daca nu stai mai mult cu ea, nu realizezi ca ar avea vreo problema.
Sunt speriata si pt. ca psihologul mi-a zis ca ar fi bine sa o duc si la neuropsihiatru, nu neaparat pt. a-i da vreun tratamenit, ci pt. a-si spune parerea. Asta nu a fost un mesaj incurajator pt. mine.
Multumesc pt. ca sunteti alaturi de noi. Multumesc pt. sfaturi si incurajari.
Giulia, iti doresc si tie succes si sa va fie bine cat mai repede!
Va pup,
Cornelia, mami de Maria (2 iulie 2003) si Stefan (4 mai 2005)
poze
alexandrueduard spune:
Cornelia: Suntem si noi alaturi de tine si de papusica ta. Citeam aseara, impreuna cu sotul meu, si nu-mi venea sa cred prin ce trece Mariuca.
Ai facut bine ca ai dus-o la psiholog si sunt sigura ca , in timp si cu grija, se va face bine, mai ales ca este locul unde vei gasi cele mai bune sfaturi si solutii. ]
Probabil ca raspunsurile unui neuropsihiatru il ajuta mai mult sa gaseasca drumul spre gandurile si vindecarea Mariucai.
Va doresc tot binele din lume!!!!!!!!!!!!
Magda si Alex(2 anisori!)
http://community.webshots.com/user/edyalex
http://photos.yahoo.com/magdacorlea
giulia71 spune:
Buna Cornelia,
Iti multumesc mult pentru incurajari!
Faptul ca psihologul ar vrea si parerea unui neuro-psihiatru mi se pare un lucru normal, nu ai de ce sa te sperii! Tinta ta in momentul da fata este ca Mariuca sa-si revina, nu-i asa? Nu conteaza daca asta se va intampla la sfatul unui psiholog sau psihiatru. Cu siguranta se va intampla si totul va fi ok. Daca ajungi(si sper sa faci asta), exprima-ti rezervarea daca doctorul se repede cu medicatie si mai mult decat atat , in cazurile copiilor foarte mici este necesara o evaluare indelungata (adica mai multe consultatii)!!! Este foarte important acest lucru, deoarece copii la varsta asta combina extrem de mult imaginatia cu realitatea,si atunci pentru orice medic, fie el super-competent, ii va fi greu sa traga o concluzie dupa 15 minute de stat de vorba cu tine si copilul.
Sper sa va ajute Dumnezeu sa depasiti cu bine aceasta problema!
sinzi_ana spune:
Cornelia si eu am urmarit problemele voastre de cand ai postat subiectul...de fapt pregatisem un raspuns si cand sa il postez a cazut netul (si de atunci nu mai am net
).
Eu cred ca ar trebui sa fii un pic mai ferma cu Maria, sa ii faci un program strict de somn, joaca, afara si cel mai important mi se pare sa fie in colectivitate (nu ma refer la gradinita, ci la copii in parc, la locuri de joaca). Ea are copii de varsta ei cu care sa se joace? Cu care sa discute???
De asta probabil nu e prea "prietenoasa" cu Stefan, care desi e fratele ei nu face altceva decat sa doarma, sa manance si sa stea in bratele mamei ei...
Mie sincer, mi se pare ca nu are "modele", adica copiii de aceiasi varsta cu care sa discute (la nivelul lor), cu care sa se joace (la nivelul lor) si cu care sa isi petreaca timpul. Se stie ca copiii tind sa imite ceea ce vad in jur, iar ea pe cine are aproape? Pe Stefan?
Eu ti-am povestit ca am o fetita la gradinita care seamana cu Maria??? E foarte inteligenta, foarte timida, dar nu stie sa se joace cu copiii de varsta ei...(am aflat ca mama ei tocmai ce a nascut o fetita...)
Daca ai fi gasit o gradinita unde ai fi putut sa rami si tu cu ea, cateva ore pe zi, eu cred ca o mare parte din probleme s-ar fi rezolvat si inca se pot rezolva foarte usor...
Colectivitatea la varsta asta face minuni...si totul prin imitatie ...
Va pup si sper sa fie totul bine...sa va linistiti...
ps. veniti si voi sambata?
Iau in fiecare zi viata de la capat
Sinzi, Radu
si David
Cornelia spune:
Buna!
Vreau sa va multumesc inca o data pt. sfaturi, pt. incurajari, pt. gandurile bune. Faptul ca atata lume s-a preocupat pt. noi m-a ajutat sa capat curaj.
In momentul asta nu am vesti de nici un fel. Maria e cam la fel. Are perioade cand e f. bine, dar temerile revin.
Abia astept sa va spun ca lucrurile si-au gasit rezolvarea.
Va pup,
Cornelia, mami de Maria (2 iulie 2003) si Stefan (4 mai 2005)
poze
pisi_ella spune:
Buna, Cornelia!! Abia acum am citit ce se intampla cu Maria!....Imi pare tare rau!! Sa stii ca am tot citit despre voi si iti admiram asa de mult fetita!!! E atat de desteapta!!! MULT prea desteapta pentru varsta ei...
Ce s-a mai intamplat? E mai bine fetita?
Si eu am 2 copii, Emma (2 ani si 7 luni) si Matei (5 luni jumate). Si Emma are ceva probleme cu somnul. Nu vrea sa mearga la culcare...abia, abia o conving (insa doarme cu mine, e altceva)... Si sa stii ca tot dupa nasterea lui bb 2 s-a intamplat asta. Din fericire, de ceva timp vad o imbuntatire...Aaa!!! Inca ceva: cand se trezeste, plange si ma cauta disperata si vrea imediat in brate!! Cu siguranta ca e ceva acolo, in sufletelul ei. In ceea ce ma priveste, caut sa stau cat mai mult cu ea, sa ne iubim, imbratisam, sa ne alintam...Chiar am devenit mult mai permisiva decat inainte...dupa nasterea lui Matei...tocmai din cauza aata...sa nu sufere prea mult. Si totusi...are momente...si momente.
Emma doarme cu mine in pat, iar Matei, in patutul lui...tot cu noi in camera (ta-su doarme in alta camera). Uite ce zic eu: conteaza FOARTE MULT apropierea FIZICA. Ia-o langa tine, tine-o strans, dormi cu ea (este VITAL sa dormi cu ea in astfel de situatii), daca e MAMA cu ea, nu-i va mai fi frica noaptea!! Las-o sa se cuibareasca in bratele tale. Nu e nicaieri mai bine si mai sigur decat in bratele mamei!! Eu caut sa o tin mult aproape de mine...de multe ori ma plimb cu ea in brate prin casa si susotim una la urechea celeilalte. Si ea ma cauta...si ma cauta...vrea sa fie mereu langa mine...lipita de mine....vrea sa stea mult in brate...
Insa vis-a vis de Matei nu a avut niciodata comportamentul Mariei. Ma rog...cateva scapari...nu ff grave. Am trecut peste. Insa nu zice sa-l ducem inapoi la spital...si daca o intreaba cineva : "Mi-l dai mie pe Matei?", raspunsul e, invariabil, NU. De unde am dedus eu ca-l iubeste....sau, ma rog...ca l-a acceptat.
Cauta sa nu o certi sau sa o pedepsesti prea des...doar atunci cand chiar e cazul. Aici va vedea clar diferenta intre ea si cel mic...Pe ea o certi...pe bb nu...La ea te uiti urat.....la bb nu...si de aici frustrarile. E fff greu, am simtit-o pe propria-mi piele. Caut sa fiu cat mai intelegatoare si sa-i explic totul cat se poate de calm...daca greseste...unde greseste....caut sa nu o mai cert sau sa tip la ea (mi se mai intampla...din cauza oboselii...ii cresc singura...e ff greu)
Observ cu bucurie ca-i da lui Matei multe dintre jucariile ei...il pupa...il mangaie...eu mereu ii zic ca mama are 2 pui si ca ii iubeste pe amandoi...o indemn sa-l pupe, sa-l ia in brate, sa-l mangaie (cu mine langa ei). Ii zic: "Uite, ce te iubeste Matei!! Te iubeste mult!! Tu il iubesti pe el?" De cele mai multe ori zice DA.
Hai sa nu ma mai intind. Ti-au dat si fetele o groaza de sfaturi...Psihologul, cu siguranta, te-a ajutat si el. Iti dau si eu un sfat, ti-l repet, de fapt: DORMI CU EA!! (sau poate ca deja o faci...nu ai mai scris demult aici). Apropierea (fizica) de mama da cea mai mare siguranta copilului mic. Eu asa as proceda, in locul tau!
Multa, multa sanatate Mariei si sa auzim numai de bine!!
_Ella, 
Emma & 
Matei
Povestea nasterii lui Matei ;)
http://www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=58237
http://community.webshots.com/user/emmaandreea
Porumbel30 spune:
Draga Cornelia,
Am citit cu atentie tot, de la inceput.
Nu am trecut prin ce treci tu, dar vreau sa-ti spun ce i-am spus baiatului mai mare atunci cand s-a nascut mezinul: ca atunci cand o mamica are mai multi copii, dragostea ei nu se imparte intre ei, ci se inmulteste in functie de nr. copiilor. Adica el nu primeste mai putina dragoste si atentie pt. ca a mai aparut un copil, ci Dumnezeu, odata cu noul copil ii da mamei si mai multa dragoste.
Eu a trebuit sa stau mult prin spitale cu mezinul si nu mi-a fost usor cu baiatul cel mare, nu am avut ajutor, dar ii multumesc lui Dumnezeu ca a trecut si asta.
Si eu am incredintarea ca rugaciunile ne-au ajutat. Si in afara de asta, am vorbit mult cu baiatul cel mare, l-am incurajat sa-mi spuna ce simte, ce il deranjeaza, ce il supara...Stiu ca a contat mult pt. el .
Iti doresc ca bunul Dumnezeu sa iti dea putere si indelunga rabdare...
CRACIUN FERICIT SI BINECUVANTAT!
"Sufletul n-ar avea curcubeul daca ochii n-ar avea lacrimi..."
monica ruxanra spune:
Draga Cornelia,
am citit tot ceea ce ai scris despre fetita, ta, si am tot ezitat sa-ti dau un sfat, dar acum daca zici ca si psihologul ti-a zis, eu cred intr-adevar ca trebuie sa mergi cu ea la psihiatru. Si eu am un baietel care are fobii de tot felul, si obsesii, si am mers cu el la psihiatru, iar in momentul de fata ia tratament, si lucrurile s-au mai indreptat.Fobiile au ramas, dar cel putin doarme noaptea, si intelege daca ii spun ca nu are de ce sa se teama. Din cate imi dau eu seama, fetita ta este foarte inteligenta, un copil la 2 ani, nu are o asa imaginatie, si trebuie ajutata sa imagineze lucruri frumoase, nu ororile pe care si le imagineaza ea. Eu va la ea, doua probleme, una cu fratiorul si care nu cred ca are legatura cu ochii, si umbrele. Cred ca din cauza lui se simte neglijata, dar nu vad ce legatura sa aibe asta cu faptul ca ii este teama de ochi, sau umbre. Fiul meu se teme de zgomotele din casa, de baietelul care face pipi, de pe usa de la toaleta, de lift, de tren, de autobuz, in general de tot ce face zgomot. De aceea eu am ales sa dorm cu el, si la fel imi zice, ca eu sunt ingerasul lui, ca sunt frumoasa, cred ca ei incearca sa se incurajeze, si stiu ca noi ii aparam. Cu fratiorul cred ca se va impaca treptat, cu ajutorul psihologului, dar temerile astea si faptul ca nu doarme, sunt mult mai ingrijoratoare, si trebuie sa consulti si un medic. Stiu ca e greu sa iei o astfel de decizie, dar gindeste-te ca poate nu este nimic in neregula, si atunci poti sta linistita. Si eu cred ca nu trebuie sa te duci la serviciu, caci atunci se va simti abandonata. Ea are nevoie acum ca tu sa fii linga ea, sa vada ca desi mai exista si fratiorul ei, nu o neglijezi si pe ea, si daca baietelul doarme la voi in camera, luati-o si pe ea, caci poate crede ca nu o mai vreti.Baietelul meu nu a mai vrut sa doarma in patul, si dupa ce i-am pus pat normal in dormitorul lui, in fiecare noapte el venea la noi in camera, si se baga in pat, intre noi. Asa ca am bagat patul lui in dormitorul nostru, si l-am exilat pe sotul meu acolo, iar eu dorm cu el. Si de fiecare data cand se trezeste noaptea, eu sunt langa el, si este mult mai linistit. Adoarme la loc, fara sa mai plinga. Noi am trecut printr-un an greu, dar cu multa rabdare, o sa treci si tu. Va doresc multa sanatate.
claudia_2803 spune:
Cornelia, asteptam vesti despre Maria. Sper ca sunteti bine. Sunt alaturi de voi.
Claudia, 
Melissa & 
Laura
Cornelia spune:
La multi ani pe 2006!
Va multumesc pt. grija si sfaturile voastre. Nu am mai scris de ceva timp la subiectul asta si nu ma asteptam sa mi se mai raspunda.
pisi_ella, multumesc. Si eu va "stiu" pe tine si pe Emma de mult timp 
. Pupici copiilor!
Maria este bine. Adica, este in continuare speriata de diverse lucruri, dar a facut progrese f. mari. Acum se sperie in special de sunete, asa cum spunea si Monica Ruxandra de baietelul ei.
AM ajuns si la psihiatru, cu toate ca initial am respins ideea si nu am fost de acord cu medicamente. A facut un usor tratament de 10 zile, perioada in s-a odihnit, in sfarsit. Se pare ca psihiatrul a avut dreptare si o cheie importanta este reglarea somnului.
Si psihologul si psihiatrul mi-au dat de inteless ca sunt intr-adevar doua probleme: prima legata de anxietate si cealalta de fratior care a adus la accentuarea celei dintai. Psihologul mi-a zis ca sigur exista ceva care a declansat totul. Maria a reusit sa imi povesteasca in amanunt un cosmar si totul pare a se lega.
Am avut f. mari emotii pt. ca am lipsit 10 zile de acasa, iar ea si Stefan au ramas acasa cu buni. In perioada asta am vorbit de 2 ori/zi la tel. cu ea, ia-m lasat poza noastra si i-am desenat o floricica de care a avut grija. Se pare ca a trecut f. bine de perioada asta.
De dormit a adormit o perioada cu noi, apoi a vrut sa doarma singura, iar acum doarme din nou cu noi. Nu o fortez cu nimic. Astept sa imi spuna ea ca vrea sa doarma iar la ea in camera. Este permanent in centrul atentiei noastre (motiv pt. care este cam rasfatata ), nu pierd nici un moment sa ii spun ca o iubesc, sa o imbratisez si sa o sarut (asa am procedat dintotdeauna). Cu Stefan se poarta, in general bine, spune ca il iubeste foarte mult, dar nu este deloc incantata de progresele pe care le face. Orice gangurit sau miscare a lui sunt primite cu o privire rautacioasa si intrebarea "dar de ce poate face si Stefan sa faca asta?"
Cam asta e, pe scurt. Multumesc inca o data tuturor celor care si-au facut griji pt. noi.
Va pup,
Cornelia, mami de Maria (2 iulie 2003) si Stefan (4 mai 2005)
poze