cum sa-l determin ca e bine sa fii baiat mare

As dori sa va cer parerea in problema cu care ma confrunt cu baietelul meu in varsta de 5 ani care refuza cu incapatanare sa fie baiat mare ,asa cum ar arata varsta , el mereu spunanad ca e bebe mic .Prefera sa planga in loc sa spuna ce vrea ,cu toate ca ma tin pe pozitie si pana nu zice ce vrea nu ii satisfac dorinta, dar firesc ar fi sa vina la mine sa imi spuna si rezolvam pe loc nu dupa ce fiecare e cu nervii prastie.Noaptea la fel ,incepe sa planga de la moderat la tare , la fel ca atunci cand era bebelus , asta in loc sa ma strige sa vin la el ,el dormind in camera lui.Atunci cand il intreb de ce nu vrea sa spuna ce anume doreste ,fara sa planga intai , el spune ca e bebe mic si ca toti bebe mici plang...deci in mintea lui se face asocierea ca atunci cand era mic era totul usor ,acum el fiind nevoit sa mearga la gradinita , in limba germana pe care nu o stie ,dar vad ca merge cu placere , nu zice ca nu vrea ,in schimb este pus sa faca totul singur ,de la mancat si eu nu mai am voie sa ma amestec sa-l ajut la masa deloc ,si asta nu-i place ,plus ca trebuie sa se imbrace singur si asta o face cu mare chin ,dupa ce ma rog de el pana nu mai pot ,pana la urma se imbraca dar considera ca o corvoada.
Asta in linii mari ca sa va faceti o parere cat de cat.
Prefera sa arate ca nu poate , ca nu intelege ,cu toate ca vad ca dupa ce-l las in pace dupa ce ma doare gura de cat ii explic cum se face un lucru ,de ma gandesc ce e cu el ,de nu intelege ,dar cum va ziceam ,dupa ce-l las in pace vad ca face el singur lucru respectiv ,deci a inteles ce am tot explicat eu ,dar de ce nu vrea sa lase sa se vada ca intelege si poate face.
Stiu ca pentru multi copii e o placere sa arate la toata lumea ca pot face lucrurile singuri ,bravo lor ,este o mare bucurie ,dar al meu ,cu toate ca e super dulce si instet ,nu vrea nici sa-l pici sa arate ce stie ,el vrea sa fie bebe mic, prefera sa nu vorbeasca , sa se miorlaie efectiv ca o mata , in loc sa vina voiniceste si sa spuna ce vrea.
Hai ca m-am intins destul ,ca v-am ametit , dar nu stiu ce sa zic ca sa puteti sa ma lamuriti unde sa merg ,ce specialist sa intalnesc ,ca sa nu port copilul prin doctori sa-l terorizez ,pana gasesc eu unde trebuie de fapt sa apelez.
Va multumesc pentru rabdarea de a citi si pentru opiniile voastre, chiar daca nu specialiste ,cel putin suntei mame si v-ati mai lovit de cate o problema si ati rezolvat-o .

Roxy mamica lui Cristi(05.iunie 2000)

huianur
http://www.desprecopii.com/forum/photo_album_cat.asp?sqldtl=366&page=1

http://www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=roxy

flafi spune:

Draga roxy,
am cateva intrebari:
-de cat timp se poarta asa?
-s-a intamplat ceva semnificativ in viata lui in perioada in care a inceput sa se poarte ca un bebe/- adica a inceput sa se poarte asa cam de cand a inceput gradi?
- cam cat de mic se crede biatul tau, cam ce varsta?


Parerea mea este ca socul intrarii la gradinita l-a facut sa regreseze intr-o perioada pe care el a resimtit-o mai securizanta, cand toate erau mult mai usoare pt el si tu erai cea care il securizai. Acum nu poat face la tot ce se intampla si din cauza asta a redevenit un bebe mic. Cred ca asa se simte mic si neajutorat.
Asa ca inarmeazate cu multa rabdare, incearca sa vorbesti cu copilul cat mai calm, sa ii dai timp sa inteleaga ce vrei de le el, sa nu ii spui ca trebuie sa faca diferite lucruri pt ca este mare acum. Incearca sa il securizezi emotional, aratandu-i ca indiferent daca face bine sau nu tu tot il iubesti. Incearca sa atunci cand vorbesti de gradi sa nu ii prezinti lucrurile ca o trebuinta ci ca ceva placut.
In loc: trebuie sa duci acolo ca esti baiat mare acum etc. Poti sa i spui: e foarte frumos la gradi acolo se aduna copii sa invete lucruri frumoase, sa deseneze sa pice sa se distreze etc. Sau cand vine de la gradi sa ii spui: imi arati si mie ce ai facut acolo? ce ai invatat tu sa desenezi azi? si apoi sa il lauzi in gura mare de cat de extraordinar e totul si ce frumos a facut el.

Parerea mea e ca nu are nevoie de specialisti ci doar de dragostea si intelegerea voastra ca e si el mic si ii e tare frica de ce se intampla cu el. Cui nu ii e frica uneori de crestere, indatoriri responsabilitati etc?

Astept vesti de la tine!

Pupici!


"So if you tried to understand me
Would you crucify or damn me
Or stand by me
Like smoke around the flame" Vaya con Dios
pozici.

Alina spune:

Roxi,

Practic,nu stiu ce sfat sa-ti dau pt ca fetita mea e mai mica si e din categoria"Pot deja!Fac eu singura!"dar teoretic,vazind ca esti in München,ti-as recomanda sa mergi sa vorbesti cu educatoarea copilului,aici cam asta e sistemul.E bine sa iti spuna ea exact cum se descurca cu activitatile la gradinita,cum relationeaza cu ceilalti colegi,cum participa la jocuri,etc si cum il poti ajuta si acasa.
Cred ca la el e mai complicata acomodarea la gradinita,e mai marisor iar programul pregatitor pt scoala(el defapt e in ultimul an de gradinita)am vazut ca nu-i usurel mai ales daca limba e o problema.

Nici eu nu cred ca are nevoie de specialisti,rezolvi cu multa rabdare si calm dar tre'sa discuti si cu educatoarele sa vezi situatia exacta si de la gradinita.

Succes!

Alina