de ce alegem parteneri cu probleme???

Raspunsuri - Pagina 2

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns Principesa spune:

Danat, acest subiect nu este intr-adevar prezentat in manualele de psihiatrie dar el tine de o patologie relationala.
Try, intr-adevar nu exista oameni fara probleme dar imi permit sa consider ca Tango vorbeste despre altceva. Despre alegerile care mentin niste patternuri disfunctionale la nivel intrapersonal si interpersonal. Despre faptul ca unele persoane se orienteaza numai catre parteneri care sunt fundamental indisponbili sau cu care reitereaza niste jocuri care nu duc spre nici o finalitate fericita.
Paris, cand mie imi vine un cuplu la terapie primul lucru pe care il evaluez este daca acea relatia mai este viabila pentru ambii parteneri, pentru ca altfel nu se mai poate face nimic pentru relatia respectiva dar se mai poate face ceva pentru acele persoane, separat.

Fiecare om este un inger cu o singura aripa si numai imbratisandu-ne unul pe altul putem zbura

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Tango spune:

Principesa, exact despre aceste patternuri ma gandeam sa se discute, despre cercurile vicioase datorate unor istorii personale nefericite, incluzand modele disfunctionale de relationare.

victoria si minunea mea Daria
http://pg.photos.yahoo.com/ph/victoriaciolacu/my_photos

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Principesa spune:

Tango, acest subiect este foarte vast. Mi-ar fi mai de folos sa stiu la ce nevoie a ta raspunde initierea acestui subiect.

Fiecare om este un inger cu o singura aripa si numai imbratisandu-ne unul pe altul putem zbura

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns try spune:

Ai dreptate Principesa, acum am citit a doua oara mesajul lui Tango.

Nelia, la ce spuneai tu cu relatiile destramate aici, eu consider ca din start acel cupluri aveau probleme, dar care nu au avut ocazia sa iasa la suprafatza decat in mediul asta nou, in noile conditii si circumstante, cum ar fi emigrarea. Emigrarea nu-i un lucru usor pentru o familie, mai ales daca sunt si copii implicati. E o piatra de incercare care testeaza cat de puternica este legatura dintre cei doi, dar si a fiecaruia luat separat. Ruperea de mediul in care ai crescut si te-ai maturizat reprezinta un stres care cumulat cu ceritele noului mediu carora trebuie sa le faci fatza posibil sa duca la situatii de criza in cupluri. Parerea mea este ca in situatiile de criza se vede valoarea cuplului: cand amandoi trag la acelasi jug, se rezolva totul pana la urma (mai greu sau mai usor). Dar cand cei doi, in situatii de stres si criza merg in directii diferite nu-i un lucru bun si de cele mai multe ori se ajunge la acele divorturile nenumarate de care vorbesti. Insa eu consider ca aceste cupluri au avut probleme de mult, numai ca ele nu s-au manifestat la fel de intens sau poate deloc anterior emigrarii (motivele pot fi foarte diverse) sau care au tras de relatia respectiva pentru a se putea devea emigrati (fiecare stiind ca separat au mult mai putini sorti de izbanda.
Insa definitia casniciei reusite care m-a satisfacut pe mine cel mai mult este ca o casnicie reusita nu e aceea in care nu exista probleme, ci aceea in care problemele sunt rezolvate. Iar asta inseamna mult mai mult decat iubire/dragoste.

Si pe mine ma intristeaza copiii din familiile destramate si am inteles mai bine drama lor dupa ce l-am cunoscut pe sotul meu - provenit dintr-o familie destramata si apoi refacuta - tata vitreg. Desi ambii tati au fost mai mult decat ok ca oameni/parinti, totusi suferinta sotului meu a fost enorma.
Iar eu condamn acele cupluri cu copii are ajung la divort/separare atat timp cat nu exista probleme majore in cuplu (ma refer la faptul ca unul din parinti e sa zicem alcoolic, drogat sau mai stiu eu ce probleme majore sa implice). Acesti parinti de regula cauta solutii pentru ei, sa le fie lor bine de acum incolo, insa copiii...uitam sa-i mai punem pe primul loc in astfel de situatii.

Alex - 5 Nov. 2004 ......... poze cu noi

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Ralu-Cat spune:

info de la psiholog

NICIODATA nu se ia in terapie de cuplu o familie (cuplu), decat in cazul in care ambii parteneri doresc refacerea relatiei. Chestia aia ca unul vrea divort (din tot sufleyul) si celalalt vrea terapie ca sa repare lucruirile e un bullshit! Psihologul care ia un astfel de cuplu in terapie nu numai ca nu are nici o sansa de a rezolva ceva, dar incalca ETICA profesionala... Ma rog, aia nu e valabila nici pt medici in Romania, deci totul e posibil...

Si chiar daca initial ambii zic ca vor, in sedintele separate de la inceput (sedinte de evaluare) adevarul iese la suprafata si terapia trebuie incheiata acolo.

Psihologul nu poate "vindeca" nimic daca nu exista hotararea si commitment din partea persoanei/persoanelor. Nici cele mai performante pastile nu pot "aranja" gandurile oamenilor... Trebui ajutati sa si le aranjeze singuri, si daca nu vor... Asta e!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns paris_h spune:

Nu suntem obisnuiti noi, romanii, cu psihologii desi, mi se pare ceva normal sa afli parerea unui specialist. Ma intreb insa daca mai conteza atunci cand pt celalalt ai murit? Sau invers.
Se mai intampla minuni. Nu stiu daca un compromis rezolva situatia.
Eu, ca copil, mi-as fi dorit ca parintii sa fie despartiti doar sa nu se mai certe. Am avut o trauma. Ea a trecut pt ca am dat peste un om minunat. Insa am zis ca vom sta cat totul va fi ok. N-are rost sa nu te mai iubesti si sa convetuiesti doar de dragul copiilor. Ei sufera enorm dar parintii se gandesc prea mult la nefericirea lor sa observe acest lucru.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Ralu-Cat spune:

paris_h, ai mare dreptate. Dar pentru a recunoste asta si a merge mai departe e nevoie de maaaare maturitate si putere de a "te desprinde", a privi lucrurile din-afara... Ceea ce majoritatea "oamenilor mari" nu au sau ajung sa aiba prea tarziu...
E o parte f trista in meseria mea (de baza - psiholog) sa-ti dai seama ca majoritatea oamenilor isi fac mai mult rau, si sunt incapatanati sa continue in pofida tuturor semnelor...

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns alinaluchian spune:

quote:
Initial creeata de Tango

Ma necajesc cand citesc despre familii destramate si mai ales ma necajesc cand aud femei declarand ca nu au noroc in dragoste.
Am citit undeva ca ne alegem partenerii dupa modelele parentale sau dupa slabiciunile pe care le avem.
Poate psihologii pot sa spuna mai mult despre asta si le pot ajuta pe cele in necaz sa-si lumineze putin gandurile si mai ales sa lasse de pe umeri poverile care, de fapt, nu le-au apartinut niciodata.
Cu drag de voi toti

victoria si minunea mea Daria
http://pg.photos.yahoo.com/ph/victoriaciolacu/my_photos




Am gasit acest articol care cred ca raspunde doleantei tale:

http://www.aquamarine.ro/ro/articole/19.html




"Paradoxul cel mai curios este ca
eu nu ma pot schimba decat
daca ma accept asa cum sunt".

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns paula2003 spune:

Norocul este foarte scump dar ai si posibilitatea sa ti-l faci singur. Deci, de ce se sufera ca nu au stiut sa aleaga cand a fost timpul. Nu ai decat o data in viata sansa de a alege daca nu ai alte ganduri, .....





Paulacu Paul sau David???? 32+ siAlexandra

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns paris_h spune:

Ralu,ma intreb de ce majoritatea "oamenilor mari" nu au puterea de "a se desprinde" si ajung sa spuna sau sa faca lucruri f. urate?
Oare tine de educatie? Sau de la bani porneste totul?
Am senzatia ca traim intr-un stres continuu generat de dorinta de a o duce mai bine. Cine a zis ca "banul e ochiul dracului" a stiut ce zice. Ne face sa uitam de valorile morale, de micile bucurii ale vietii care tin o casnicie in picioare.
Ma intreb nu cumva luptam sa avem o casa, o masina, elecrocasnice etc.si in dorinta aceasta uitam de celalalt si practic de noi? Ne trezim la un moment dat ca le avem dar nu ne mai putem bucura pt ca nu mai avem linistea sufleteasca.Constatam ca celalalt a devenit "colegul de apartament".Atunci iti doresti sa fii sarac dar fericit. Nu-ti permiti sa te desparti pt ca nu prea mai ai putere sa o iei de la capat cu casa...etc.Si atunci hai sa aruncam cu noroi, macar nici lui sa nu-i tihneasca.
Ai dreptate, iti trebuie maturitate multa dar si o stapanire interioara...Si cine acuza pe el sau pe ea greseste.Ambii soti sunt de vina, numai ca e mult mai usor sa arati cu degetul spre celalalt.

Eu cred ca atata timp cat vom fi multumiti cu ceea ce avem, cat nu vom forta conditia noastra umana si ne vom alege bine jumatatea va fi ok.

Mergi la inceput