Clipe din trairile sufletelor noastre ...
Raspunsuri - Pagina 4
icoana spune:
Da Brenda, ai dreptate, dar ma tem ca nici atunci nu au sa inteleaga, ma tem ca atunci cand se va trezi singur, si daca doamne-ajuta, copii vor avea o situatie mai buna , va veni sa le ceara ajutorul, cel putin pt.Diana mea, mi-e frica. Pt.ca tatal sau e genul acela de om, care cu o mana iti da, gandindu-se sa-ti ceara apoi cu doua maini inapoi.Vom trai si vom vedea.
Te pup. Dana
brendamitran spune:
Din pacate,nu puteam face nimic,nici sa il improsti cu noroi in fata ei nu poti,caci se intoarce impotriva ta cindva treaba asta.
Dar,iti spun sigur ca,un copil care simte acut lipsa tatalui,care tinjeste dupa el si el nu e, copilul ala la maturitate nu va mai avea nici macar mila pt tatal lui.
Scuze pt incoerenta dar sint foarte obosita.Ideea cred ca s-a inteles....
BRENDA
"Sint frunze care nu cad si clipe care nu se uita"
http://community.webshots.com/user/brendamitran
Ioana Sora spune:
Brenda, probabil ca toti care am trecut printr-o poveste urata ne confruntam cu problema asta. Am mai vorbit despre lipsa de incredere in oameni. Am reusit sa imi fac "prieteni" noi in ultima vreme. Poate asta e un mic pas inainte. Am folosit ghilimele pentru ca, de fapt, nu mai am incredere deplina in nimeni, chiar daca este vorba doar despre relatie de prietenie, amicitie. Si acum am sentimentul ca niciodata nu o sa mai pot avea incredere deplina in nimeni, ca niciodata nu ma voi mai baza pe nimeni, ca niciodata nu o sa mai ajung sa simt ca "totul o sa fie bine", ca mereu va trebui sa ma astept la ce e mai rau. Nu sunt pesimista, insa nu mai pot avea acea siguranta...
brendamitran spune:
Da,ai dreptate!
Partea proasta e ca nu putem trai singuri.Si,ce e drept,nu prea mai gasesti prieteni adevarati.E greu ,pt ca oamenii sint din ce in ce mai egoisti si mai rai.Nu stiu de ce a devenit o generalitate treaba asta la noi,la romani.
Nu putem decit sa speram ca va iesi si pe strada noastra soarele intr-o buna zi.....nu?
Sa-ti traieasca printesa,e o frumoasa!
BRENDA
"Sint frunze care nu cad si clipe care nu se uita"
http://community.webshots.com/user/brendamitran
alinaxeni spune:
Buna seara,fetelor.
Eu am trecut de perioada de singuratate si acum privind in urma imi dau seama ca,cu cat imi doream mai mult sa gasesc pe cineva cu atat era mai greu.
Cand nu m-am mai gandit la asta pur si simplu a aparut.
Nu disperati si fiti ceva mai optimiste,ocupativa de voi si-o sa vedeti cum apare si fericirea.
alina
Ioana Sora spune:
Brenda, multumim. Si tu ai o domnisoara superba.
He-he, curand va trebui sa fii cu ochii pe prietenii ei.;)
Alina, stii de fapt ce nu imi place deloc ? Ca nu ma pot vedea "in viitor". Inainte puteam face asta... Si mai e ceva ce ma supara la fel de tare. Azi am fost in parc cu alte doua perechi, cu copiii lor. Unul dintre cei doi tatici e mereu excesiv de grijuliu cu fi-mea, de fiecare data cand ne intalnim. Pe de o parte, asta ma scoate din minti. Nu vreau sa se poarte cineva ca si cum nu ar fi totul "normal". Pe de alta parte, sunt lucruri pe care vad ca eu ca mama nu le pot face, gen carat in carca, nu sunt tocmai o fortoasa. De obicei, ies in parc cu mamicile si cu copiii lor, doar in weekend apar si taticii (care de obicei joaca fotbal). Azi insa a fost putin diferit, am stat toti impreuna, cu copiii, la locul de joaca. Simt ca fi-mea constientizeaza din ce in ce mai mult si vede ca in general copiii au si mami, si tati. Venea mereu sa stea la mine in brate, s-o pup, sa-i dau apa sau suc, mult mai mult decat de obicei. Pana acum, in parc, trebuia sa alerg eu dupa ea, nu prea o prindeai pe langa mine, ce sa mai spun despre pupaturi si luat in brate, cand era vorba despre copii, tobogan, leagane si nisip... Oricum, ma astept cat de curand sa intrebe "ce e tati" sau "cine e tati".
brendamitran spune:
Ioana,nu-ti mai face atitea griji,oricum nu-i vei da raspunsul pe care-l pregatesti,caci cine stie in ce imprejurare va veni intrebarea.Ideea e ca trebuie sa-i tii loc si de tata pe cit posibil.Cum? Sa-i oferi dragoste cit mai multa.
Uite,eu,azi,am trecut printr-o chestie urita rau.Am constatat ca,desi fiica mea este in clasa a 4-a,nu s-a integrat nici acum in colectivul respectiv.Era pierduta in spatiu azi la inceperea scolii,statea retrasa undeva,rupta de grup,si ma cauta cu privirea tot timpul.Mai tirziu,am intrat in clasa sa-i duc un croissant si am constatat socata ca Diana este singura in banca.N-am sa-i uit privirea pe care o avea,de ciine batut.....Ei,Ioana draga,asta a fost o sageata la inima....copilul meu are probleme de ordin psihologic....si stii ce e mai grav? Faptul ca principala sursa sint eu,pt ca imediat dupa divort m-am cam indepartat de ea si acum am mult de luptat sa recuperez ce am pierdut.......
BRENDA
"Sint frunze care nu cad si clipe care nu se uita"
http://community.webshots.com/user/brendamitran
Ioana Sora spune:
Brenda, iti tin pumnii ca fetita ta sa se integreze. Si nu cred ca e cazul sa ne invinovatim pe noi pentru momentele cand copiii nostri sunt dezorientati. Nu stiu cum ai putea sa procedezi, poate sa incerci treptat sa te apropii cat mai mult de ea sau, daca ti se pare ca se izoleaza mult prea mult, poate chiar sa apelezi la un consilier.
Noi ieri am fost prima oara la cresha. Totul a fost OK. Sper sa fie si azi la fel.
Va pup.
brendamitran spune:
Bravo! Bine ca ii place,ca sint copii care pling de dimineata pina seara....
Eu.....nu stiu.....voi vedea,partea proasta e ca si eu stau prost cu nervii si izbucnesc cind nu trebuie,si o jignesc,si ma port urit si pe urma imi vine sa ma impusc.Cred ca tre sa merg si eu la o consiliere......
BRENDA
"Sint frunze care nu cad si clipe care nu se uita"
http://community.webshots.com/user/brendamitran
anaelle spune:
Buna ziua uite azi e ziua cea mare in care am decis sa ma alatur voua si cu scrisul caci pana azi fusei numai cu sufletul si cu cititul..
Draga Brenda, daca simti ca ceva nu-i in regula cu fetita ta mergi cu ea la un psiholog, nu lasa timpul sa treaca caci poate avea urmari mai grave. Chiar si numai pentru un sfat in legatura cu "apropierea" de ea.
Nu vreau sa te sperii dar traind o experienta relativ asemanatoare cu copilul meu imi este de mare ajutor medicul psiholog.
Singura diferenta dintre noi este ca la mine nu eu sunt cauza ticurilor si instabilitatii emotionale de care sufera fetita mea ci lipsa afectiunii paterne.
Si acum iata pe scurt povestea noastra:
Tatal Teodorei(puiul meu scump si drag) a ales sa-si imparta viata cu o alta femeie inca de cand avea Teo 3 luni. Nu am avut pretentii materiale de la el, l-am rugat doar sa fie prezent in viata ei atat cat va putea. Acum cand fetita mea are 5 ani si sapte luni daca ar fi sa cumulez clipele petrecute de ea in compania tatalui ei ar rezulta maxim 2 ore.
De la varsta primelor intrebari referitoare la aparitia ei si la "unde-i tati", ea a aflat adevarul potrivit capacitatii ei de intelegere, ca tati o iubeste dar ca nu poate veni prea des la ea deoarece lucreaza si are o alta sotie.
De vreo 2 luni din cauza lipsei afectiunii paterne Teo a facut "Nevroza motorie", adica are ticuri motorii si scoate sunete ciudate. Si acum vin sa va intreb pe voi parinti care va cresteti copii singuri cum pot eu o "mamica mica"( asa ii place lui Teo sa ma strige) sa alin suferinta din sufletelul copilului meu? Cum pot sa-mi inabus furia fata de acest iresponsabil care nu merita sa fie tata?
Mara
Mara