bataia la copii

Raspunsuri - Pagina 13

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns try spune:

quote:
Originally posted by disperata

try interesant ce ai spus totul... insa in educatia unui copil nu intervine numai mama.. mai intervin si bunicii...si tatal.. degeaba am eu atitudinea pe care o descrii, si crede-ma asa si sunt , daca bunicii, in momnetul in care eu ii fac observatie copilului meu imi spun: lasa-l mama, ca stii ce mic era cand s-a nascut, ce probleme ai avut cu el! ------------ sau tatal: ai, ma , lasa-l ca acum vrea sa doarma... sau sa.... totul pare pura teorie cand e vorba de practica si dupa cum ai spus, depinde foarte mult de copil, depinde poate in egala masura si de noi....

dar, as vrea sa avem aceasta discutie peste macar 2 ani daca al tau copil are doar 1, pentru lucrurile se schimba binisor de mult intre timp.


s-auzim numai de bine!



Asa este, intervin mai multe persoane, insa ele nu trebuie sa se suprapuna una peste cealalta, mai ales daca stilul de educatie e diferit. Fixeaza cu sotul tau regula de a nu interveni peste educatia/observatia facuta de celalalt parinte, indiferent ca esti sau nu de acord cu observatia sau metoda aplicata de consoarta. Dupa ce sunteti singuri, puteti discuta ce anume nu v-a placut la metoda sotului/sotiei, de ce credeti ca nu e bine sa mai fie aplicata sau sa fie mai rar aplicata metoda resp. etc. Dar daca voi dati dovada ca nu puteti respecta o simpla regula, atunci nu puteti sa aveti pretentia ca cel mic sa respecte regulile impuse de voi - inca o data, prin toti ce faceti sunteti un exemplu pentru cel mic.

Iar bunicii? Bunicii pot fi si ei educati asa cum ne educam copiii, nu? Am mai spus asta si la alte subiecte.
Cum? Trasand limite si reguli si pentru ei. Au de ales: sa respecte regulile casei voastre caz i ncare sunt bine-veniti sau sa n ule respecte caz in care vor petrece mai putin timp cu copilul.
Nu le permiteti sa se bage peste voi in educatia copilului, iar asta inseamna nu sa nu educe copilul deloc, ci sa nu intervina atunci cand tu ii faci observatii celui mic, il pedepsesti, ii atragi atentia, ii explici ceva. Iar de faptul ca nu are voie sa foloseasca metode care contravin cu ale voastre ca parinti, cred ca nu mai intra in discutie.

Copilul sa stii ca face diferenta intre stilurile de educatie venite din parte diferitilor membri ai familiei. Iar ei isi ajusteaza comportamentul in functie de persoana care-i supravegheaza in momentul respectiv (uita-te la noi, si noi face macelasi lucru cu divesii prieteni, rude, cunostinte pe care le avem: cu unii suntem mai protocolari, cu unii mai slobozi la gura, cu unii mai acizi, cu unii mai blanzi, cu unii mai confesatori, cu unii mai distanti). Daca bunicii sunt mai permisivi, atunci cel mic este de regula mai indraznet cu bunicii, dar i nacelasi timp, daca mama e ferma pe pozitie in privinta unui lucru, copilul stie asta si nu va face lucrul asta cand e cu tine. In schimb il va face cu bunicii daca acestia ii permit.
Din pacate aici e greu sa mai controlezi - daca bunicii nu inteleg ca ii fac rau educatiei copilului adoptand un stil care intra in contradictie cu al vostru, atunci nu aveti decat sa limitati accesul lor la copil sau sa cedati voi facand un compromis de dragul prezentei bunicilor in viatza copilului (depinde de cat de grava considerati voi ca e contradictia in educatie). Insa iti garantez ca pentru cel mic voi reprezentati un palier de educatie (majoritar), iar bunicii sunt alt palier de educatie. Tu ca mama, poti interveni si-l corecta pe copil pentru ceea ce face in prezenta bunicilor sau la adresa lor, insa bunicii nu trebuie sa intervina pentru ceea ce face sau nu face copilul in legatura cu voi (asta e unul din privilegiile de a fi parinte ). De ex.: daca cel mic obisnuieste sa o loveasca pe bunica (iar aceasta nu-i zice nimic ca "lasa, mama, ca e mic si nu stie") tu poti interveni si corecta comportamentul copilui. Insa bunica trebuie sa inteleaga ca asta nu-i da si ei dreptul, implicit, de a interveni cand copilul face ceva ce tu ii permiti (si poate ei i se pare nelalocul lui).

Alex - 5 Nov. 2004 ......... poze cu noi

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns try spune:

quote:
Originally posted by disperata

mi-am adus aminte de ce-mi spunea mama:

copii mici - probleme mici

copii mari - probleme mari.

cu cat inainteaza fiul meu in varsta, cu atat imi dau seama de adevarul acestor vorbe...

o zi super maine!

s-auzim numai de bine!



e-adevarat poate. Insa noi nu avem copii mari dintr-o data, ci crestem odata cu ei, asa ca si resursele si capabilitatile noastre de a face fatza trebuie sa evolueze pe masura ce cresc si copiii. Ne facem antrenamentul pentru educatia lor odata cu antrenametul lor pentru viatza.
Poate de-aia se simtea si punicid cu un pas in urma. Dar eu zic ca mai bine sa fii sau sa te simti cu un pas in urma decat sa fii sau sa te simti ca ca mergi pe de laturi .

Alex - 5 Nov. 2004 ......... poze cu noi

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns try spune:

quote:
Originally posted by mamagiuliei

Intrebare, pt. ca veni vorba in discutiile anterioare: pe voi nu v-a oprit - frica de parinti (bataie, pedeapsa) - sa faceti lucruri prostesti ???



_
Leoaicele Daria & Giulia (2004 08 16)

www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=59341" target="_blank"> Bazar pentru Alex
www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=59341" target="_blank"> Bazar umanitar

Supercopiii iulie/august 2004



Frica cred ca unul din cele mai demolatoare sentimente pentru un om. Scopul unui parinte nu este de a face copilul sa inceteze sa mai fca prostia respectiva. Scopul e sa-l determini/constientizezi pe copil ca nu e bine sa faca prostia respectiva si astfel, ca urmare a acestei constientizari, el va inceta si sa mai faca prostia respectiva. Bataia poate opri un copil de la a mai face prostia respectiva de ochii mamei (sau poate de tot), insa copilul, in interiorul lui nu e corectat. Pornirea de a face prostia respectiva ramane, insa frica il va opri.
Bataia e la fel de "buna" cum e inchisoarea pentru infractori. Privarea de libertate se stie ca nu e o metoda de a corecta comportmanteul infractional al unei persoane. Prin faptu lca e inchis intre 4 pereti el nu mai are posibilitatea de a comite vreun rau, insa persoana respectiva ramane o potentiala problema pentru cand va fi eliberat, omul nu se corecteaza.
Asa si copilul: bataia doar suprima comportmanteul copilului de a face prostii, dar nu si dorinta acestuia.

Alex - 5 Nov. 2004 ......... poze cu noi

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ovidiu bufnila spune:

Buna seara, mamico.
In ce fel vorbesti cu copilul tau?


quote:
Initial creeata de disperata

buna seara,

ati aplicat vreodata o bataie copilului vostru? din ce motiv?

al meu zice nu, nu, nu.. intr-una ... imi vine sa.....

acum , de vreo luna are si crize de isterie... vrea sa faca numai ce vrea el... ei, nu merita o bataie daca se tavaleste pe jos si tipa?

s-auzim numai de bine!



Inmultirea fiintelor la nesfârsit tine de o economie a viului dar si de filozofia textului, fictionalul fiind constructul fundamental.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns nelia spune:

Try, ! Sint in totalitate de acord cu tine, chiar daca in viata de zi cu zi si in „confruntarile“ mele cu Agata, depasita de moment, uit ce stiu si simt. Din acest motiv pling cind ma ia palma pe dinainte. De fapt, ma lua, pentru ca acum s-au rezolvat multe din situatiile „imposibile“ de acum un an. Metoda? Fixarea limitelor. SI pentru Agata, dar si pentru mine si pentru tati. In general, aceleasi limite pe care le are la gradinita, nu multe, foarte simple, legate in special de rutina. Dar daca le-a incalcat... nu exista cale de intoarcere, pedeapsa vine si una usturatoare (taiat de desene, renuntat la mersul la biblioteca etc.) De multe ori o intreb pe ea daca crede ca a gresit sau nu. Daca imi spune ca da si asa este o pun sa-si aleaga pedeapsa, una pe care crede ea ca o merita. Si si-o alege! Fara comentarii! Stie si intelege ca a gresit, intelege si consecintele si supararea mea. Alteori, daca nu e foarte grav, ii spun ca nu sint nici macar suparata pe ea, dar trebuie sa inteleaga ca e dreptul meu de mama de a nu o lasa sa persevereze in greseli de genul acesta. Si intelege notiunea de „drept“, mai ales daca e al ei! Am ajutat-o sa inteleaga ca si mami si tati au drepturi si responsabilitati fata de ea. Si a inteles si acest lucru. Recunosc ca ne-a luat vreo patru ani sa ajungem la acest gen de relatie, dar merita, credeti-ma. Am o relatie foarte buna cu fetita mea, sintem prietene, dar eu sint mama si ea e copilul. Se mai intimpla sa spuna ca nu a gresit, desi eu consider ca da, si atunci trebuie sa explicam. Ne ia o seara, dar pina la urma ajungem la o concluzie comuna si ne tinem de ea. Copilul meu are voie sa faca orice in casa, singura conditie este sa-si respecte limitele si sa-si asume responsabilitatea. A imprastiat jucariile... foarte bine, le va stringe (nu o las singura, dar ea trebuie sa inceapa si eu o ajut dupa ce a facut ea o parte din treaba). A murdarit peretii (s-a intimplat si se mai intimpla, copiii au o placere nebuna de a murdari peretii !), stie ca urmeaza sa-i stearga, nu singura, o ajut si eu la un moment dat, nu faptul ca o pun la munca rezolva problema, ci daca intelege ca a gresit si ca trebuie sa repare aceasta greseala, de multe ori printr-o munca pe care nu are chef sa o faca si nici forta). S-a purtat urit, a facut crize, e normal si e problema ei. Stie ce urmeaza dupa. Agata e un copil atomic, imi place cum suna si o descrie foarte bine acest cuvint. Si am avut parte de multe, multe crize din partea ei, unele urite, altele jenante, altele chiar periculoase pentru viata ei. Mai ales dupa ce s-a nascut surioara ei, am avut citeva luni de cosmar. Ajunsese casa noastra un balamuc. S-au rezolvat numai dupa ce ne-am pliat noi dupa copil! Acum sintem pe calea ce buna, zic eu, sper sa gasim solutii si de acum incolo.
In ceea ce priveste bagatul in educatia copilului... noi avem o regula sfinta pe care o respectam, eu si tati, si o respecta oricine intra in casa la noi: este interzis sa se faca vreun comentariu despre copil, despre comportamentul lui si despre educatia pe care o primeste, in prezenta copilului. Cine vrea sa o faca, cine are vreun sfat, e invitat sa o faca, dar numai cu noi si nu in prezenta lui. Asa ca noi nu ne contrazicem, nu ne facem observatii, nu comentam, nu spunem nimic de fata cu Agata (Tudora e prea mica), dar dupa ce adoarme sau cind e la gradinita... mama, mama ce e la gura noastra. Toate discutiile duc pina la urma la o concluzie si aceasta ne ajuta sa actionam data viitoare.

Cornelia, deAgata si Tudora
www.nelia.photosite.com si www.AgatasiTudora.photosite.com

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Daiopri spune:

Try, mama, nu ai putin timp sa vii si pana la noi?:))
Si eu am vazut pe pielea mea cum e cand amesteci educatiile, si iti spun ca nu e asa simplu sa educi bunicii. Mai ales cand vorba aia, au facut asa un efort sa vina pana aici sa ne ajute, si noi le facem viata amara.
Acuma eu, trebuie sa recunosc, ca i-am mai scapat cate o palmuta, mai mult de nervi decat in scop educativ.
Si imi dau seama, ca in mare e vina noastra a parintilor, dar si piciul meu de 2,5 ani e atomic. Parca numai prostii ii trec prin cap. Si nu asculta si pace. Si cum sa-l educi cand sta trei sferturi din zi cu bunica. Putinele ore pe care le petrecem noi cu el sunt nesemnificative. Eu mai sper sa am mai mult succes dupa ce pleaca bunica.
Am incercat si metodele cu time-out si cu explicatii, dar totul zboara pe langa el. Te lasa vorbim si isi vede de prostioara inapoi.
De ex. Arunca sau tranteste jucarii. L-am pedepsit, I le-am si luat. Plange de ti se rupe inima si iti spune foarte sincer ca o sa fie cuminte si ascultator. Ghici cine face prostia la nici 3 minute?
Asa ca om fi noi parinti slabi, desi la teorie stam foarte bine, dar depinde si de copil. Si sincer l-as da pe al meu la o mama perfecta si calma, sa vad cat ar rezista.

Hai nervi de otel in continuare ca ne asteapta si mai rau:))

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns try spune:

daiopri, mai aduna te rog inca vreo 3 mamici cu puradei de-astia atomici, dati acolo un ban pe luna (nu de-alta da' sa-mi permit sa las serviciul si sa ma apuc de daycare - ideea mea creatza de cand sunt in Ca) cat sa mananc si eu o paine si aduceti puradeii la mine. N-am patalama la mana de educator, dar iti face mama una bucata puradel ascultator din Cristinel . Nu peste noapte, dar in 6 luni iti garantez ca vezi diferenta.

Alex - 5 Nov. 2004 ......... poze cu noi

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Daiopri spune:

Try, iubita, de aia ziceam sa vii tu:) As face-o intr-o clipita, dar sunt pe coasta celalata (BC).
Mai in gluma mai in serios, initial vroiam 2 copii, dupa primul simt ca tre sa zic pas, ca nu fac fata. Si eu ma gandeam la optiunea de deschis daycare, dar daca am 2 ca al meu e de ajuns:)
Am plecat la servici cand avea 11 luni, ca nu imi placea mie cat de repede imi pierdeam rabdarea. Dar, repet, tine si de parinti. Mereu ma gandesc ca daca as fi fost scutita de toate grijile pe care le am (materiale, etc) poate as fi reusit sa fiu o mama mai calma si buna.
Si imi pare rau mereu ca nu am rabdarea necesara. Of, of, greu cu strumfii astia mici.

Hai pupici

P.s.: Try, daca scoti vreun manual trimite si la mama cea rea.
Daca nu te pot chema in vizita?
Sau sa trimit bunicile, mai ales soacra?

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns try spune:

Vezi, mi-am imaginat eu ca est ideparte de-ai zis asa... dar am zis ca poate esti totusi la o aruncatura de batz.

Cu soacrele uite cum facem: mi-o trimiti intai pe-a ta ca sa exersez un pic pe ea si apoi sa prind curaj s-o iau la trei pazea si pe-a mea ca taaaare mult am avut de tras cu ea. Nu ca acum s-ar fi schimbat, dar macar nu mai spuen pe gura tot ce-i trece prin cap...mai tine si in ea.

Iar de manual, mi-e frica, pai sti ice rai sunt criticii astia?
Noi spunem o parere doua aici pe forum si ne iau criticii la bobarnace, d-apoi daca ma iscoatem si vreo carte

Alex - 5 Nov. 2004 ......... poze cu noi

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns vikinga spune:

Chiar acum ma gindeam cit de buna poate fi bataia la copii. Si de ce? Pt ca am o soacra care e ca un copil. La venerabila dumneai ei virtsa de 80 de ani, se comporta ca un copil incapatinat! E diabetica si fura, da da, FURA ciocolate si alte dulciuri de ajungem la 3 zile la spital cu ea, nu chestii grave insa...! E ca un copil pt ca ii explici si nu intelege, e ca un copil pt ca e innebunita dupa MC Donalds si manica numai cartofi prajiti cu mulut mult katchap care-i fac absolut rau, s-a scapt de 2 ori pe ea din cauza unei indigestii terbile. Ea o doamna adevarata si cu gusturi fine la viata ei, ei bine acum se cearta pe ouala de ciocolata Kinder a lui Aldito. Plus ca zice ca merge pina la baie si ea fuge la plimbare si prin cartierul asta de case nu-si mai aminteste sa vina inapoi si nici numele strazii nu mai stie sa-l zica, ce sa mai zic ca nu mai vb germana, ea cere ajutor pe spaniola la toti. Ehei ce speriati am cautat-o prin imprejurimi de vre-o 2-3 ori.., mare noroc ca stau pe o insula si nu are unde fugi:)) Exact acum la ora asta nu vrea sa doarma, e prea stresata de calatoria de miine spre casa si da, vrea sa faca o plimbare, si-a pus mantoul, posetutza si manusile asortate si face scandal ca vrea sa mearga prin oras. V-am convins ca e ca un copil? V-am convins cite de innebunitoare poate fi? Ei ar trebui noi s-o batem??? Ca sa ce..? Ca sa o umilim? ca sa ne stie de frica? ca oricum tot ce vrea ea face. Nu putem decit sa o pazim si sa o indrumam cu blindete. Poate vi se pare off topic insa mie mi se pare exact pe subiect. E un copil mai mare care poate aduce la fel batai de cap si care se pune in primejdie pt ca nu mai realizeaza riscurile din jur.www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=59171&whichpage=1" target="_blank">Alex un baietel de 10 luni e diabetic si are mare nevoie de noiVikinga& micul viking Aldo(15noi2003)

Mergi la inceput