Il iubesc din tot sufletul

gongutza spune:

Eu una nu cred ca gandindu-te la fostul tau iubit in fiecare zi iti usureaza situatia in care esti acum....din contra,te face si mai confuza!Normal ca faci comparatii,cum era cu fostul si cum e situatia cu sotul tau acum,cum ar putea fi....dar totusi crezi ca e bine ce faci?Spui ca esti o fiinta umana care a iubit si a fost iubita,care a fost candva pretuita....dar totusi daca a fost asa de ce v-ati despartit,de ce nu ai luptat pt relatia aceea si mai ales de ce te-ai casatorit cu un om pe care banuiesc ca nu-l iubeai?Si de ce spui ca va trebui probabil sa-l suporti pe sotul tau,un ratat?Poti foarte bine sa pleci....dar raspunsul tot tu il stii...

paraluta spune:

...Astazi dimineata a plans tare inainte de a se duce la scoala...Ca nu mai poate sa mearga, ca ii vine foarte greu.
Cred ca e chestie de doar cateva zile pana va face pasul cu exmatricularea. E pacat, pentru ca ar mai avea doar cateva semestre si ar termina. Dar nu am ce sa mai fac.
Va sta probabil pe urma acasa, si isi va plange de mila toata ziua, iar eu nu voi sti ce sa ma mai fac.Am sa va tin totusi la curent.

mamica dulce spune:

paraluta,eu am inteles ca sotul tau e roman..de ce stati in germania,singuri,fara nici un suport?Ma gandesc ca daaca va intoarceti acolo ar putea termina fac la ff,ar avea familie,parinti,fratri ,prieteni sau macar un teren familiar.Poate v-ar fi mai bine.aici si tu esti singura,nu stiu cati prieteni sui cate activitati ai e normal sa ajungi in rand cu el,la capitolul disperare.
Si sincer,si mie mi se pare gresit sa te gandesti la fostul ca la barbatul ideal,timpul si nefericirea au efectul asta la imaginatie,nu zic ca nu era extraordinar,doamne fereste dar nu e bine,nu e sanatos sa.l transformi intr.-un reper.Nici in cadrul relatiei cu sotzul tau,nici daca ai fi singura.
Ti-am mai raspuns o data acum cateva zile si am vrut sa-ti scriu ca,in caz ca te desparti totusi de actualul sot nu da fuga la fostul.EU as lua o pauza pana sa ma arunc in alta relatie,pana ma limpezesc,..desi tu ai spus ca ti-ai üpierde pe löoc capul daca lai vedea pe ex.
Si eu nu cred ca te ajuta sa-.ti transformi fostul in terapie ca sa rezisti zilnic alaturi de sot,din contra eu cred ca este un motiv in plus care iti otraveste sufletul,pe langa cosmarul de acasa si in stilul asta e foarte greu sa iei deciziile corecte.
cu drag,anca

poze de la mare-super!:)
http://de.pg.photos.yahoo.com/ph/ancuta_hoppe/album?.dir=1b51&.src=ph&store=&prodid=&.done=http%3a//de.pg.photos.yahoo.com/ph/ancuta_hoppe/my_photos
Insula Mainau,Bodensee-Marc 2 ani jumate aprilie 2005
http://de.pg.photos.yahoo.com/ph/ancuta_hoppe/album?.dir=/8c1c

Nane spune:

Paraluta nu ne-ai zis dc te-ai desprtit de fostul... E normal ce simti, e omenesc sa te gandesti la fostul in situatia data si cu atatea probleme pe cap... E normal sa-l pui pe piedestal... Si vb din experienta, ca si eu am aceeasi tendinta atunci cand sunt suparata pe actualul sa ma refugiez in amintiri...

Oricum esti de apreciat ca te zbati atat de mult cu sotul tau, ca-i esti alaturi si ca nu te dai batuta... Totusi, daca esti nefericita de ce continui sa stai cu el?! Ti-e frica de urmarile pe care le-ar putea avea o despartire asupra lui?

Nane

craciunitza spune:

Draga paraluta,
Sunt alaturi de tine si incerc sa te inteleg cat iti este de greu si de dificil sa gasesti in fiecare zi resurse sa continui sa traiesti alaturi de un om pentru care nu mai simti iubire si care te chinuie.
Nu cred ca este o solutie buna sa-l parasesti pentru ca... daca acum te urmareste amintirea fostului iubit de care te-ai despartit de buna voie, atunci o sa te urmareasca si amintirea fostului sot pe care l-ai abandonat cand i-a fost greu. Sfatul meu este sa te ocupi putin de tine, lasa-i pe ceilalti sa se mai descurce si singuri.
Tie iti place de tine, esti multumita, te placi, te iubesti?
Incearca sa traiesti pentru tine, nu pentru fostul iubit, nu pentru sotul bolnav, este foarte bine ca esti alaturi de ei dar tu esti mai importanta. Vezi bine ca fostul iubit, marea ta dragoste, nu te cauta, poate se va amuza mult timp daca o sa-l cauti. Iarasi, vezi bine ca sotul isi vede de boala lui, sperantele tale nu-l impresioneaza.
Hai, fa-ti o baie aromata, ia-ti ceva frumos de imbracat, du-te la coafor, cumpara-ti o carte buna, amenajeaza-ti in casa un coltisor doar al tau si apuca-te de scris, incearca sa traiesti pentru tine si nu pentru ceilalti


Nu certati copiii cand viseaza!

iarina spune:

Da' ce are scoala asta de-l chinuie atata? Ah, ce-as mai da io sa fiu iar studenta, nu tu job, nu tu mancare, curat...ehei...
Medicatie nu ia? N-ar trebui sa se simta mai bine dupa ea? Si daca nu e in regula, de ce nu vorbiti cu doctorul, sa-i mai mareasca dozele sau sa-i schimbe tratamentul, daca asta nu da rezultate. Nu ia antidepresive daca e deprimat? De ce nu incerci sa-l determini ca, pe langa medicatie sa se duca si la psiholog? un ajutor specializat ii va face mult bine, plus ca nu s-ar mai plange toata ziua la tine, ar avea cui povesti ce-l chinuie. in tot acest timp tu ai mai rasufla putin si te-ai ocupa de tine.Zic si io, nu-i musai sa ma iei in seama.

miau-miau spune:

quote:

---

Originally posted by craciunitza


Incearca sa traiesti pentru tine, nu pentru fostul iubit, nu pentru sotul bolnav, este foarte bine ca esti alaturi de ei dar tu esti mai importanta.

---

Cum naiba sa reusesti sa traiesti pentru tine, continuind sa stai in aceeasi casa cu el? Nu iti trece tot cheful de viata in general, pentru oricine o fi?

Lauraa spune:

Oribil! Nici nu stiu ce sfat ti-as putea da, eu sau oricine de altfel.. E alegerea ta daca te inhami sa fii o viata partenera unui om bolnav de nervi sau daca il parasesti in disperarea lui si iti vezi de viitorul tau...
Am mai auzit cazuri de studenti care aici in Germ. au luat-o pe panta cealalta (psihic) sau s-au imbolnavit fizic din cauza stressului de la scoala..
Nu as sti ce sa-ti spun. Eu cred ca i-as lasa pe toti in ale lor si m-as duce sa ma reculeg si sa o iau de la capat.

Mama de Lara Celine

casandra spune:

Dar el de ce trebuie sa faca facultatea? Unii oameni se descurca mult mai bine cu mai putine studii.
Am un prieten ai carui parinti sunt profesori universitari, deci asteptarile au fost ca si el sa fie absolvent de facultate. Dar el nu a fost atras deloc de studiu. In fine, de gura parintilor, a dat la facultate, a picat de vreo 2 ori, s-a inscris la una privata, a facut 3 ani, s-a imbolnavit, a intrerupt. Apoi sotia a insistat foarte mult sa dea la facultate. A inceput iar sa se pregateasca, de gura ei. Dar nu il tragea ata. Parintii disperati, sotia la fel. Pana la urma l-au lasat in pace. El si-a deschis o firma si se descurca foarte bine si isi intretine familia fara nici o problema.

Bianca N spune:

Inainte de toate tie trebuie sa iti fie bine ca sa ii poti ajuta si pe ceilalti...dar tu esti nefericita.
te cred ca iti este foarte greu.

incearca sa elimini cat mai repede cauza nefericirii tale pentru ca asa nu mai poti continua.