Sa vorbim cu ASERTIVITATE
Raspunsuri - Pagina 2
Principesa spune:
Ioana, o astfel de problema poate fi rezolvata prin constientizarea consecintelor lipsei de asertivitate si dezvoltarea abilitatilor de asertivitate. Un adult nu mai depinde de parintele sau dpdv al supravietuirii si asta ar trebui sa reprezinte o distanta suficienta pentru a putea deprinde alte modalitati de face fata solicitarilor existentei.
O obligatie exprimata deschis este mult mai usor de combatut decat o manipulare. Oricum adultul are potentialul de a face fata amandurora.
Copilul isi asculta parintele chiar daca nu e manipulat si invatat sa devina neasertiv. Dar unii parinti se tem ca daca nu il vor manipula pe copil, acesta nu ii va asculta. Dar asa nu vor obtine o ascultare autentica, respectuoasa ci doar vor cultiva un eu fals in copilul care va renunta la eul sau autentic pentru a satisface dorintele altora.
Fiecare om este un inger cu o singura aripa si numai imbratisandu-ne unul pe altul putem zbura
Principesa spune:
In plus, aceasta manipulare actioneaza prin devalorizarea copilului care va avea drept consecinta o slaba stima de sine
Fiecare om este un inger cu o singura aripa si numai imbratisandu-ne unul pe altul putem zbura
brindu spune:
Din cite stiu eu, comportamentul asertiv poate fi definit si in functie de alte doua tipuri de comportamente: comportament submisiv si comportament agresiv.
Astfel, in raport cu aceste doua tipuri de comportamente, comportamentul asertiv iti permite sa obtii ceea ce iti doresti pastrind regulile de politete si bun simt si manifestind respect fata de ceilalti. Adica mai pe scurt sa-ti afirmi drepturile fara a le leza pe ale celorlalti.
Exista ( cel putin in strainatate sigur) cursuri de asertivitate, care pun accentul nu atit pe mesaj, cit pe modul de transmitere a mesajului, adica pe ton si comportament non verbal.
Asa cum se referea cineva mai sus, este una cind spui " nu va suparati" pe un ton tremurat (comportament submisiv), si altceva cind spui acelasi lucru pe un ton sigur (comportament asertiv). Acelasi " nu va suparati" poate fi exprimat si intr-un mod agresiv, obtinind reactii de opozitie, chiar daca din punct de vedere strict al exprimarii, te-ai exprimat politicos. In aceste cursuri de asertivitate, printre primele lucruri pe care le poti exersa este cum sa spui "nu", pentru ca in general asta este marea problema, cum sa refuzi pe cineva, fara sa fii nepoliticos si pastrind o relatie buna in continuare, asa ca se trece prin nu-ul submisv, nu-ul asertiv si cel agresiv, fiecare participant exersind pina cind reuseste sa spun un "nu" asertiv cit mai natural.
Ooops, m-am repetat cu unele lucruri pe care le-a spus Principesa, dar cred ca e ok.
Brindusa si Mihail, 2,7 ani
ara_kis spune:
Bun subiect, buna asertivitatea! Pentru a ma convinge ca am inteles bine , am cautat pe internet si am gasit un articol care cred ca lamureste foarte bine conceptul.
http://www.revistabilant.ro/articole.php?sect=185
Pina la urma asertivitatea inseamna indrazneala de-a fii tu insuti si de a te manifesta ca atare si cu bune si cu rele. E corect?
numeioana spune:
Principesa, atunci ar trebui sa invete si parintii sa-si creasca si sa-si educe copiii. Sunt prea putini cei care nu-si manipuleaza odraslele si le lasa sa-si dezvolte personalitatea.
Ioana
Miruna Enescu spune:
Principesa,
Ai pus degetul pe rana cum nici nu-ti inchipui cand ai vorbit despre teama de ridicol.
Eu merg pana acolo incat mi-e rusine de ridicolul altora: schimb programul sau ies din camera daca intr-un film este o scema in care cineva cade in ridicol (in timp ce altii in jurul meu se distreaza copios). Ma inrosesc si imi bate inima repede, ma simt rusinata si proasta in locul altora.
Imi spui sa accept ridicolul in viata mea. Vreau sa fac asta de mult - inca n-am gasit calea.
De exemplu: trebuie sunat doctorul copiilor. Imi adun curajul, imi iau notite, repet ce am de spus, apoi il sun. Merge bine. Apoi a doua zi incepe sa tuseasca si celalalt copil. Imi este imposibil sa-l mai deranjez si a doua zi, desi el mi-a zis sa-l sun oricand.
Sau: vreau sa duc copiii la tenis. Gasesc pe net un club in apropiere de casa. Ar trebui sa-l sun pe acel strain sa-i cer informatii. Ma lupt cu mine insami: si daca este ocupat? Si daca ma ia repede? si ce-i raspund daca ma ia la intrebari? Rezultatul: si daca o sa fiu ridicola? Cum mai dau apoi ochii cu el? - Mai bine nu sun...
Oamenii in jur imi spun: si ce-i cu asta, tot nu te vede, nu stie cine esti, poti fi cat de ridicola vrei - dar asta nu ma ajuta, eu nu ma simt bine cand sunt ridicola.
Chiar cred ca mi-ar trebui un curs unde sa fac si eu exercitii de vorbit asertiv: tonul, dar si continutul mesajului. Solutii practice: asta se gandeste/se zice/se face asa:...
Ce zici, Principesa, te bagi la asa ceva?
smillaraaq spune:
quote:
Originally posted by numeioana
Principesa, atunci ar trebui sa invete si parintii sa-si creasca si sa-si educe copiii. Sunt prea putini cei care nu-si manipuleaza odraslele si le lasa sa-si dezvolte personalitatea.
Ioana
Exemplu de azi: intru intr-un magazin de cadouri nou deschis, dar surpriza: vinde mai mult jucarii de plush, papucei si ceasuri vesele de perete pentru copii ... nimic pentru colegul meu de 24 de ani caruia trebuie sa-i iau cadou. Dau sa ies, cand aud urmatoarea discutie intre o bunica si nepotica de vreo 6-7 ani, aflate in magazin:
Bunica: deci nu vrei iepurasul ala frumos, roz, care se potriveste atat de bine in camera unei fetite?
Fetita (pe un ton stins): Nu...
Bunica (tare): Si vrei un ceas din ala atat de mare?
Fetita: Da...
Bunica (ton de repros): Eu daca eram de varsta ta si ma lua bunica cu ea sa-mi cumpere ceva frumos, sigur as fi vrut un iepuras. Dar daca tu vrei ceas, o sa-l luam pe-ala frumos cu puisorii.
Fetita: Dar eu vreau floarea... (in continuare vorbea foarte incet si abia se auzea)
Bunica: Care floare?
Fetita: Rosie ...
Bunica: Care floare rosie? [precizare: era un singur ceas in forma de floare rosie!] Care din ele? De la stanga la dreapta al catelea ceas?
Fetita: Trei...
Bunica: Cat?
Fetita (la fel de timid): Al treilea...
Bunica (catre vanzatoare): Ei, eu continui sa cred ca e mult mai frumos cel mare, albastru ... [vanzatoarea o ingana aprobator: albastru ...], mult mai potrivit pentru camera unei fetite. Dar daca tu vrei floarea, ce sa facem, iti facem pe plac.
Aici am iesit, pentru ca mi se facuse pielea de gaina.
Asa ne crestem copiii asertivi?
Come to the dark side: we have cookies!!
denizel spune:
quote:
Originally posted by Miruna Enescu
De exemplu: trebuie sunat doctorul copiilor. Imi adun curajul, imi iau notite, repet ce am de spus, apoi il sun. Merge bine. Apoi a doua zi incepe sa tuseasca si celalalt copil. Imi este imposibil sa-l mai deranjez si a doua zi, desi el mi-a zis sa-l sun oricand.
Ce zici, Principesa, te bagi la asa ceva?
Miru
Miruna, si eu sunt asa, mai. E ceva de groaza. Imi este teama in permanenta sa nu deranjez pe cineva. Uneori, ma surprind ca imi caut cuvintele potrivite ca sa pot spune intr-o fraza ce as avea de spus in 5 minute, poate.
Stii ce am observat ca imi face bine? atunci cind sunt in locuri publice, urmaresc tipe care mi se pare mie ca sunt supertupeiste
. Pentru putin timp, parca imi mai vine si mie curaj
" Maamiii, îmi place pielea ta. E ca de câltitză" :)) - din jurnalul unei mămici de băietzel.
spic de grau spune:
quote:
Originally posted by Miruna Enescu
Principesa,
De exemplu: trebuie sunat doctorul copiilor. Imi adun curajul, imi iau notite, repet ce am de spus, apoi il sun. Merge bine. Apoi a doua zi incepe sa tuseasca si celalalt copil. Imi este imposibil sa-l mai deranjez si a doua zi, desi el mi-a zis sa-l sun oricand.
Sau: vreau sa duc copiii la tenis. Gasesc pe net un club in apropiere de casa. Ar trebui sa-l sun pe acel strain sa-i cer informatii. Ma lupt cu mine insami: si daca este ocupat? Si daca ma ia repede? si ce-i raspund daca ma ia la intrebari? Rezultatul: si daca o sa fiu ridicola? Cum mai dau apoi ochii cu el? - Mai bine nu sun...
Oamenii in jur imi spun: si ce-i cu asta, tot nu te vede, nu stie cine esti, poti fi cat de ridicola vrei - dar asta nu ma ajuta, eu nu ma simt bine cand sunt ridicola.
Miru
Eu una m-am vindecat pe jumatate de "boala" asta, cat am fst angajata la connex. Aveam de-a face numai cu neplatnici si meseria cerea sa fiu gentil de "rea"
. Asa ca atunci cnd nu cunosc f bine persoana, si mai ales cnd sunt la telefon, am curajul sa fiu rea. Dar rea de tot! Pe bune!!Problema e cnd persoana e in fata mea.
Mama mea intotdeauna mi-a insuflat vorbele: "fi atenta sa nu il ranesti pe cel de langa tine", "vezi cum te comporti, nu trebuie sa fi ca tot cartierul..tu trebuie sa fi deosebita".. sau " vrei sa ne faci de ras? vrei sa rada lumea de tine? vrei sa creada lumea ca esti ca X sau ca Y, fara educatie?" etc etc etc...
Nu spun - a incercat sa cultive ce era mai bine in mine, insa asta a dus la a-mi crea inhibitii.
Tin minte ca la un moment dat, eram in liceu, si o colega ma stresa f tare. Eram intotdeauna pe pozitie de inferioritate fata de ea. Cel putin asa simteam eu. Eu aduceam cartile, eu ii dadeam caietele cu teme cnd mi le cerea...ptr ca trebuia sa fiu buna si ptr ca nu puteam sa zic NU! Imi era imposibil!! La un moment dat m-am razvratit. Stiu ca mi-a cerut sa ii dau nu stiu ce chestie, si i-am spus raspicat NU! Ea a fst socata..Eu eram dublu socata de indrazneala mea. Imi bagam unghiile in carne, sa ma tin tare si sa nu ma bufneasca plansul. Am "pedepsit-o" pe acea colega cu tacerea mea timp de jumatate de an.
Acum suntem prietene la catarama.
E printre putinele prietene care mi-au mai ramas in Romania.
Mai am din cand in cand probleme cu acea frica de a refuza oamenii, de a avea curajul sa spun NU! Insa ma tratez. Ma cert in fatza oglinzii cnd sunt singura si in momentele cheie inchid ochii ptr un moment, vizualizez oglinda, si ma pornesc.
(am ceva pasarele, nu-i asa Principesa? un mic stol acolo!)
Lumy- mamica lui 
www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=spic%20de%20grau" target="_blank">David Andréi
(11 Martie 2004) 
Yesterday was the past, tomorrow will be the future,but today is a gift, that’s why we call it PRESENT
try spune:
quote:
Originally posted by spic de grau
Mai am din cand in cand probleme cu acea frica de a refuza oamenii, de a avea curajul sa spun NU! Insa ma tratez. Ma cert in fatza oglinzii cnd sunt singura si in momentele cheie inchid ochii ptr un moment, vizualizez oglinda, si ma pornesc.www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=34758" target="_blank">Povestea nasterii lui David
Yesterday was the past, tomorrow will be the future,but today is a gift, that’s why we call it PRESENT
Sa ma vezi pe mine cum vorbesc de una singura si ma cred de fatza cu persoana pe care nu o pot confrunta direct si ii dau toate raspunsurile pe care as vrea sa i le dau...
Fac asta de ani de zile, asa ca cine vorbea de stoluri si de pasarele?!?!?!
Alex - 5 Nov. 2004 ......... poze cu noi