Pedeapsa - de la ce varsta?

Am un baietel minunat de un an si o luna. Pana acum nu l-am pedepsit niciodata, in sensul real al cuvantului; cand facea cate o traznaie ii spuneam cu un ton ferm ca nu are voie si il impiedicam sa faca fapta respectiva incercand sa-i distrag atentia - uneori cu plansetele de rigoare. Acum traznaile s-au inmultit si, de multe ori le comite uitandu-se in ochii mei, in timp ce eu ii spun ca nu are voie! Credeti c-ar fi cazul sa iau masuri mai drastice? Si care ar fi pedepsele potrivite pt. varsta lui?

Multumesc frumos!

Ionela si Alex (DN 21.09.2004)
ALEX cantaretul

marius spune:

Personal consider ca a inceput sa te testeze. O voce ferma, calma, categorica cred ca este suficient pentru a intelege la nivelul varstei lui ca ceva nu este Ok. Pebtru varsta de 1 an 1.5 ani consider ca nu exista suficienta maturitate pt a discerne ce este rau sau bine. Tu interpretezi astfel, el doar cerceteaza, testeaza, incearca, asimileaza. Orice este bun de gustat, aruncat, trantit, mangaiat, demontat, lovit, impins, tras s.a.m.d. Atentie la lucrurile periculoase, gen prize, aragaz, cutite, foarfeci, obiecte contondente sau taioase, scari, trepte, obiecte fierbinti, sfori, cabluri, pungi de nylon.... raspunderea nu este a lui.

Marius Pernes
home page - www.marius.rdsor.ro

try spune:

Ionella, sa-l vezi pe Alexutzu' meu (aproape 1 an) cum face: se duce la televizor (stie ca nu are voie acolo), inainte se uita catre mine/sotul/mama (cine e in apropiere) si se uita la noi intrebator... sau mai mult ca atentionare "fiti atenti ca ma duc la tv". Apoi noi ii spune ca nu are voie, dar bine-nteles ca nu conteaza parerea noastra .
Dupa care isi continua misiunea si prinde cu mana piciorul standului pe care e pus televizorul. In urmatoarea secunda dupa ce se prinde cu mana de piciorul standului si e sigur ca nu cade (inca nu merge singur) cu o fatza de "ia sa vad acum ce ziceti" se intoarce catre noi si ramane asa cateva secunde bune. Bine-nteles ca noi venim cu "alex nu e voie/ alex pleaca de acolo, alex hai la jucarii, alex una alta" sau alte asemenea. Toate pe un ton cat mai impersonal/hotarat/ferm. El e imun. Dupa ce-i e adresata interdictia, actionam fizic: adica ma apropii de el, ii spun aproape si la nivelul lui ca nu se poate langa televizor, ii ofer o alta varianta (jucariile) si-l duca acolo. A fost un timp cand imediat ce-l lasam jos langa jucarii, el era iarasi directia televizor. Facea asta cu o consecventa greu de imaginat la un copil atat de mic. Chiar daca si eu ma asezam jos langa jucarii si incepeam sa ii creez jocuri, sa-l distrag de la tv, el avea o tinta clara: TV-ul. Uneori se lasa cu plansete si jale mare...
Mai nou sting tv-ul cand se apropie si se prinde de piciorul standului. Cand se plictiseste de tinut "parul" ala in mana, se duce la jucariile lui. Dar are si momente cand se enerveaza si incepe si bate apoi cu palmele in masuta (care e pusa special in fatza tv ca sa-i blocheze accesul la tv, dar care nu ajuta foarte mult, dupa cum vezi).
Il las sa se calmeze. Nu prea stiu cum sa intervin sa-i calmez nervii, mai ales ca de acum ma pot astepta la inceputuri de tantrum. Deocamdata gestionez asta printr-o pauza. Adica nu-i dau atentie si-l las sa se calmeze de la sine.
Toate aceste episoade mi-au lasat aceeasi impresie ca si lui Marius: vrea sa ne testeze. Dar nu in sensul "ia sa vad de ce e in stare mama/tata", ci in sensul de curiozitate. El nu are multe interditii prin casa (prefer sa iau din calea lui lucrurile pe care nu le vreau in mana lui, decat sa stau toata ziua cu gura pe el "mami, nu e voie" etc.), dar in putinele locuri unde nu are voie sa se duca am observat aceeasi tendinta: de a ne testa si de multe ori ia aceasta interdictie ca pe o joaca. De ex. nu are voie in buc. pt. ca el nu suporta ciorapii in picioare si ca urmare de cele mai multe ori e descult, deci nu-l las pe gresie. E inutil sa spun cum cauta ocazii sa o zbugheasca acolo.
Cealalta mare interdictie a fost urcatul pe scari (a invatat sa urce scarile inainte de a merge in picioare ) si isi manifesta dorinta asta si de 10 ori pe zi. Interdictia era pt. ca nu vroiam sa ne trezim ca, intr-un moment de neatentie al nostru, el sa fie pe scari si sa cada de acolo. S-a rezolvat repede punand o poarta speciala pt. copii. Odata poarta pusa in functiune, i-a disparut si atractia de a urca pe scari, nu mai e de 10 ori la picioarele scarilor. Stie ca are poarta acolo si nu se mai duce acolo. Dar daca prinde poarta deschisa, e sus in capul scarilor in 20 de secunde .
Chiar acum barbate-miu ii explica sa nu se mai duca la statia audio "ca nu e o jucarie". Te doare capul cat de fara resurse ne simtim in fatza situatiilor create de proprii copii.
Nici eu nu cred ca pedepsele sunt inca pe intelesul mintii lui. Mi-e greu si sa gandesc ce fel de pedepse ai putea sa-i aplici. Desi, daca ma gandesc bine, ei inteleg principiul: cauza-efect,

A propos, Principesa, cum sa gestionez episoadele astea de mici nervisori? Mi-e teama ca din dorinta de a-l calma sa nu-l incurajez de fapt sa repete manifestarile de genul asta. Am observat ca a inceput si cu trantit pe jos cand e nervos. Se incordeaza si se arcuieste pe spate si automat se duce pe spate (din pozitia stand in fund)

Alex - 5 Nov. 2004 ......... poze cu noi

Donia spune:

Ionella, la varsta asta e potrivit sa-i spun pe un ton ferm ca nu e voie, asa cum faci si tu, apoi sa indepartezi copilul de locul/obiectul tentant, de preferinta oferindu-i alternative, asa cum spune Try. N-ai ce face, pana asculta doar de vorba in toate situatiile mai dureaza.
Am avut de cateva ori un copil de 10 ani in vizita si de fiecare data se urca pe pat si sarea, ne rascolea prin sertare si dulapioare, scotea carti din biblioteca si scria pe ele... parintii ii spuneau calmi "Nu e voie". O data, de doua ori, de o suta de ori, fara nici un efect. Pe vremea aia nu aveam copil, dar mi-am promis ca asa ceva nu se va intampla cand voi fi parinte. Asa ca atunci cand am devenit parinte deja stiam ca trebuie sa fiu tot timpul pe langa prunc, sa intaresc prin actiune interdictia verbala. Cu timpul, cand fetita mea a mai crescut, a fost suficient sa-i spun ca nu e voie, dar mai sunt si acum situatii, la 4 ani, cand trebuie sa merg langa ea sa o redirectionez, dupa ce ii repet de 2-3 ori ca nu are voie sa faca ceva. Sau dupa ce o rog de 2-3 ori sa faca ceva.
Principesa, daca ai vreme explica-mi si mie de ce copiii sunt uneori atat de absorbiti de vreo activitate incat par surzi. De fapt, mi-am cam raspuns singura..., nu? Sunt prea absorbiti de respectiva activitate... Probabil ca diferenta e ca la 1 an ne testeaza, iar la 4 ani sunt prea prinsi cu ce-i preocupa.
Try, la noi a mers cu ignorarea. Citeam pe undeva ca pentru copil un comportament negativ poate fi o incercare de a atrage atentia, iar in cazul asta chiar si o privire, sau o dojana inseamna ca prin comportamentul nepotrivit si-a atins scopul: atragerea atentiei parintelui. Asa ca noi o ignoram pe fetita noastra total, nici o privire (ma rog, in conditiile in care ne asiguram totusi ca fizic nu este in pericol), nici un comentariu. A functionat, desi mai greu era ca uneori ne bufnea rasul la cate o trasnaie pe care totusi am fi dorit sa o descurajam.

Eu nu strivesc corola de minuni a lumii (L. Blaga)

ionella3003 spune:

Multumesc pt. raspunsuri!
Intr-adevar, asa cred si eu ca vrea sa ma testeze. Oricum, e minunat sa descoperi lumea copilariei pas cu pas, privind insa din afara...
Alex se dovedeste a fi un copil cu o personalitate extrem de puternica (are cui semana), exact cum spui tu, try, insista si de 10 ori in a face un lucru interzis.
As vrea sa va mai rog sa-mi recomandati o carte de psihologia copilului mai pe intelesul mamicilor obosite de copii hiperactivi.
Ati fost extrem de operativi, ca de obicei! Multumesc!

Ionela si Alex (DN 21.09.2004)
ALEX cantaretul

try spune:

Donia, nu-ti spun cum era la noi cand am inceput primele dati sa-i spunem lui alex ca nu e permis sa faca nu stiu ce. Se uita la noi cu o fatza de iti venea sa-l mananci. Sotul meu izbucnea in ras dupa ce ii spunea ca nu are voie sa se duca la tv (spre ex.) si incerca sa mascheze ridicand o pernitza in dreptul gurii.

Ionella, cred ca cea mai in masura sa-ti recomande vre ocarte de psihologia copilului e Principesa, ea are avantajul specialistului - cel care poate face o comparatie obiectiva intre carti.

Alex - 5 Nov. 2004 ......... poze cu noi

Principesa spune:

Try, deja apreciam atitudinea ta fata de Alex si sunt placut impresionata de exemplele de interactiune pe care le dai.
Baietelul tau este in etapa de omnipotenta cand crede ca totul i se permite. Acele crize sunt deci de asteptat pentru ca limitele sunt frustrante pentru cineva care crede ca totul i se cuvine.
Daca relatia cu parintele este buna, atunci, asa cum s-a mai scris, si vei fi consecventa, va fi suficient sa ignori acele comportamente de atragere a atentiei sau de revolta in fata limitelor pentru ca in scurt timp sa se remita. Ideea este ca unui copil cu cat ii pui mai putine sau prea putine limite cu atat va reactiona mai puternic fata de ele.
Copilul ia adultul ca reper si modulator al propriilor emotiilor. Deci intr-un fel va testeaza dar el si invata si isi regleze si adapteze emotiile.
Ionela, te referi la carti pentru sindromul hiperkinetic? Daca nu, poti fi mai specifica in ce anume ai vrea sa gasesti in acea carte?

Fiecare om este un inger cu o singura aripa si numai imbratisandu-ne unul pe altul putem zbura

Principesa spune:

Donia, comportamentul de care vorbesti se intalneste si la adulti si este un comportament normal. Din punct de vedere neurofiziologic se intampla pentru ca atunci cand ne concentram intr-o zona din creier se produce un focar de excitatie care determina inhibitia zonelor din jur responsabile cu sistemul senzorial exteroceptiv. Aceasta cu scopul de a ne focaliza mai bine atentia in vederea eficientei.

Fiecare om este un inger cu o singura aripa si numai imbratisandu-ne unul pe altul putem zbura

ionella3003 spune:

Da, principesa, mi-ai citit gandurile, sorry ca n-am fost prea clara in formulare. As dori o carte despre sindromul hiperkinetic.

Ionela si Alex (DN 21.09.2004)
ALEX cantaretul

try spune:

Merci Principesa pentru incurajare. Cateodata am nevoie de confirmare sa stiu ca merg in directia buna.

Alex - 5 Nov. 2004 ......... poze cu noi

Donia spune:

Multumesc, Principesa. Chiar imi doream sa stiu cum se explica fiziologic acest lucru.
Try, deja ma apucase rasul la gandul pernitei care mascheaza rasul. Si noi tot cam asa...

Eu nu strivesc corola de minuni a lumii (L. Blaga)