Ce este de fapt iubirea?
Ce este de fapt iubirea? | Autor: ana_maria222
Iubirea? Ce este iubirea? Cu siguranta sunteti indragostiti atunci cand bucuria si bunastarea altei persoane sunt la fel de importante pentru dumneavoastra ca propria bucurie.
S-a spus de nenumarate ori ca, pentru a iubi pe cineva, trebuie mai intai sa ne iubim pe noi insine. Este un rationament corect si provine din intelepciunea maturitatii. Cu alte cuvinte, pentru a crede in altcineva trebuie mai intai de toate sa credem in noi insine.
Pentru a-mi putea cladi o relatie cu cineva trebuie sa pot fi in stare sa spun :Ma leg de tine. Cred in tine. Cred in noi. Pentru a ma lega cu adevarat de cineva trebuie sa stiu exact cine sunt si ce vreau de la viata. Daca eu nu stiu cine sunt cum oare sa stiu daca acel cineva este persoana potrivita pentru mine ?
Adolescentul raspunde mult prea repede la aceasta intrebare : tot ce vreau de la viata este el. Asta e o iluzie, nu ne putem regasi propria identitate in altcineva. « nu-l vreau decat pe el » poate parea romantic dar nu este realist. Este o speranta ce se hraneste cu iluzii ce vor fi, mai mult ca sigur, sortite dezamagirii. Cine nu-si aminteste de prima iubire ? Prima iubire ne da aripi. Ne inspira. Ea survine cand suntem liberi iar viitorul ne ofera promisiuni nelimitate. De obicei este un sentiment fizic, puternic si adanc. Prima iubire ne copleseste si face ca totul in jurul nostru sa pluteasca. Ne comportam asa cum credem ca ar trebui, uneori stanjeniti de propriul comportament. Ca un uragan, prima iubire, de obicei adolescentina, nu prea dureaza. Si cand cade ultima picatura de ploaie, iar vartejul devine brija usoara, ce-a ramas ?
Relatiile intre oameni se caracterizeaza prin multe iluzii. Incercam sa atingem anumite scopuri(cum ar fi sa-i multumim pe profesori, sa fim la inaltime in fata unui prieten), deci ne comportam cum stim noi mai bine. Incercam sa fim agreati. Pentru a-i impiedica pe ceilalti sa-si formeze o parere gresita despre noi, adeseori ne camuflam sentimentele negative sa nu ranim pe nimeni. Purtam masti si, din nefericire, unii dintre noi incearca cu atata disperare sa se faca placuti incat devin la fel de superficiali ca si mastile pe care le poarta. Cand ne facem un prieten trebuie sa lasam mastile la o parte si sa fim noi insine.
Prieteniile trebuie cladite. Cand ne facem un prieten, prima clipa este doar o iluzie. Numai timpul si experienta consolideaza increderea, care sta la baza unei prietenii.
Daca vrem ca partenerul nostru de viata sa fie perfect, vom fi dezamagiti. In plus, tensiunea creste o data cu asteptarile exagerate. Trebuie sa cautam in el intelegere si sprijin. Daca nu impartasim frica si nelinistea cu un prieten, atunci cu cine ? Lipsa de comunicare este o cale sigura de a da nastere resentimentelor si apoi durerii.
Oamenii se ranesc atunci cand se simt incapabili de a-si spune ce simt cu adevarat. Desi dragostea este un ingredient insemnat, o relatie bazata doar pe dragoste va fi dificila. O poveste de dragoste este intamplatoare ; casatoriile sunt edificii solide.
Fie ca un cuplu este casatorit sau nu, orice relatie trebuie sa fie activa pentru a dura. Oamenii sunt sortiti progresului nu stagnarii.
Adeseori, in special in tinerete, cautam partenerul ideal. Pentru adolescent asta nu e o surpriza. El , in cautarea propriei identitati, se intreaba « cine sunt ? » si atunci devine evident « daca partenerul meu este perfect nu-i asa ca sunt si eu perfecta ? ». intoxicat cu iubire, adolescentul vede in iubirea lui idealul(cine ar putea fi acea persoana) nu realitatea(cine este cu adevarat acea persoana). Dupa cum am spus mai devreme, prima iubire apare cand suntem liberi iar viitorul abunda in promisiuni.
Pe masura ce oamenii inainteaza in varsta isi pierd pasiunea, romantismul si din nefericire confunda asta cu pierderea tineretii. De indata ce intervine un comentariu negativ, o critica din partea persoanei iubite, realitatea ne inunda viata brusc. Revenim cu picioarele pe pamant si ne intrebam uluiti « cum oare am crezut ca persoana asta este perfecta pentru mine » ? Ce ratam noi ? Faptul ca nu putem intelege ca nu persoana, ci relatia, trebuie sa fie ideala.
Sursa nu o mai stiu..era o carte de psihologie...am scris pasajul acesta intr-un caiet...pentru ca mi-a placut foarte mult.
Sa poti sa ierti cand altii te inseala, sa te ridici cand altii te doboara, Sa poti pastra ce altii pot s-arunce, Sa razi chiar daca sufletul iti plance Si vesel sa ramai chiar daca..afara ninge! Aceasta este arta de-a invinge....
http://community.webshots.com/user/ana_maria222 poze noi....
Raspunsuri
simina2005 spune:
Fiecare om pe care l-am iubit si pe care nu mai pot sa il iubesc e pentru mine un pas spre moarte.
Asa ca voi aceea ce stiti ca meritati dragostea mea aveti grija sa nu ma ucideti!!!!
Platon spune ca: IUBIREA ESTE AL PATRULEA TIP DE NEBUNIE...
Este vorba de NEBUNIE DIVINA.... Se mai spune ca cei ce sunt indragostiti, nu de pizma,
ci de mila trebuie sa aiba parte.Cei ce iubesc trebuie tinuti la mare cinste, dat fiind ca, declara ei , isi indragesc iubitii cum nu se poate mai mult, si sunt gata prin vorbe si fapte sa devina nesuferiti altora pentru a fi pe plac celor pe care-i indragesc.
Pe cei care le-au devenit iubiti de curand ei ii vor pune mai presus decat pe ceilalti si e limpede ca daca noii iubiti ar voi-o, ei nu s-ar da in laturi sa le faca celorlanti rau.
Stati, nu dati cu pietre...
Este un citat din " Dilogul lui Platon", recomandat la un Curs de Retorica.
Aici am intalnit prima data expus de catre Socrate in discutia lui cu Phaidros ideea "geniala" de IUBIRE FARA DE IUBIRE, cum cel iubit este subjugat de cel indragostit si se explica pe larg de ce nu este bine sa te indragostesti si sa iubesti pe cineva..."dorinta ne trage in chip nechibzuit catre placeri si ne tine in stapanirea ei, aceasta stapanire asupra fiintei noastre poarta numele de DESFRANARE"
" NEBUNIA este de doua feluri: una pricinuita de bolile omenesti si alta , de parasirea rosturilor obisnuite, urmare a unui indemn divin...iar nebunia cea divina am impartit-o in patru parti dupa cei patru zei:
-inspiratia celui ce stravede in viitor am raportat-o la Apollon-pe aceea a initiatorului intru miserii, la Dionysos
-inspiratia ce-i proprie poetului, la Muze
-iar NEBUNIA INDRAGOSTIRII,
despre care am zis ca e cea mai aleasa dintre toate am pus-o in seama Afroditei si a lui Eros."Simina
zana spune:
"Grecii antici au împărțit iubirea în trei categorii diferite.
Au denumit prima categorie, Eros. Aceasta se referă la iubirea de sine. Cei mai mulți oameni nu pot trece niciodată dincolo de această preocupare față de ei înșiși și față de propriile sentimente, când e vorba de iubire. Cauza esențială a eșecului și nefericirii în viață este respectul de sine scăzut. Din cauza unui respect de sine redus, mulți devin total preocupați de ei înșiși și de propriile sentimente, fără să mai țină seama de sentimentele celorlalți. Ei sunt fixați la nivelul Erosului, în cazurile extreme de nevroză și psihoză, ei devin complet incapabili să ia în considerare sentimentele celor din jur.
A doua formă de iubire se numește Filia. Aceasta se referă la iubirea pentru ceilalți. Odată ce o persoană se iubește pe sine, tendința naturală este să-și reverse iubirea și atenția și asupra celorlalți. Acesta este un indiciu al unei persoane sănătoase și fericite.
Ori de câte ori vă simțiți deosebit de bine în ceea ce vă privește, veți avea o atitudine de bunătate, răbdare și prietenie față de ceilalți - chiar si față de necunoscuți. Ori de câte ori vă simțiți binecuvântați într-un fel sau altul, veți dori instinctiv șă-i ajutați pe cei mai puțin norocoși decât voi. Iubirea de sine vă determină să fiți generoși și să puneți suflet în tot ceea ce faceți.
A treia și cea mai înaltă formă de iubire, conform grecilor antici, este Charis, de la care provine termenul de carismatic.
Charis se referă la iubirea universală, la iubirea pentru întreaga omenire - și este cea mai rară formă de iubire".
SCOPUL VIEȚII
Dacă e să obțineți ceva, atunci obțineți iubire." Tot ceea ce ați citit vreodată despre sensul și scopul vieții vă duce cu gândul la importanța iubirii. Tot ceea ce faceți ca să vă iubiți și să vă respectați pe voi înșivă, vă face mai capabili să vă exprimați iubirea față de alte persoane. De fiecare dată când faceți, sau spuneți ceva bun sau plin de afecțiune unei alte persoane, vă sporiți iubirea pe care o aveți față de voi înșivă. Acțiunea este reciprocă. Una o generează pe cealaltă.
De fiecare dată când vă angajați într-un act de iubire, faceți lumea un loc mai bun de trăit. De fiecare dată când vă exprimați iubirea față de cineva - chiar dacă are sau nu, nevoie de ea - îmbogățiți calitatea vieții acelei persoane.
Simultan, vă îmbogățiți și vă ridicați calitatea propriei vieți. Vă situați de partea îngerilor.
Faceți din viața voastră o binecuvântare pentru ceilalți si o experiență minunată pentru voi înșivă.
Iubirea alungă teama.
Ea răscumpără o mulțime de păcate.
Este absolut invincibilă.
Nu există dificultate pe care să nu o învingi,
când iubești destul de mult;
Nici o boală pe care să nu o vindeci,
când iubești destul de mult;
Nici o ușă pe care să nu o deschizi,
când iubești destul de mult;
Nici o apă pe care să nu o treci,
când iubești destul de mult;
Nici un zid pe care să nu-l dărâmi,
când iubești destul de mult;
Nici un păcat pe care să nu-l răscumperi,
când iubești destul de mult.
Indiferent cât de grele sunt problemele,
cât de fără speranță pare totul,
cât de încurcat e totul, cât de mare este greșeala.
Dacă înțelegi pe deplin iubirea, le vei risipi.
Dacă ați putea iubi suficient de mult,
Ați fi cea mai fericită și mai puternică ființă din lume.
Poarta de aur - de Emmet Fox
Sursa: Brian Tracy ,Nascut pentru succes
www.artadeatrai.ro/arhiva/26/marea_iubire.26.php" target="_blank">http://www.artadeatrai.ro/arhiva/26/marea_iubire.26.php
lucia1 spune:
Iubesc.
Acest cuvînt este magic. Cînd trăim realitatea lui, simțim că ne ridicăm la nivelul îngerilor, simțim că Dumnezeu ne ia de mână și ne plimbă printre stele. Când iubim, suntem luminoși, fericiți, liniștiți, împliniți. Conștiința ni se dilată la infinit, totul ni se pare posibil, totul este frumos, totul e bun. Privim lumea cu ochi transfigurați, vedem minuni la tot pasul. Sănătatea noastră devine perfectă. Avem tendința spontană, în această stare, de a face tuturor numai bine, de a aduce numai fericire tuturor. Suntem locuitori ai raiului.
danna2002 spune:
EH..cred ca este ceea ce simtzi si nu potzi sa explici..
ANDREEABANICA spune:
Iubirea-fereastra spre cer
"Iubite frate al meu, nu-ti cer decat increderea.
Da-mi-o si vom iesi impreuna din acest loc al umbrelor.
Nu te pot scuti de infruntarea cu fricile tale,
dar te pot tine de mana pana cand o faci."
Paul Ferini
Singura comoara ce trebuie salvata este iubirea adormita in pieptul omului. Iata ca omul se descopera deodata asezat printre ruine de obiecte imprastiate in jurul sau. Nu stie ce sens au si care este cauza acestei dezordini. Incepe reconstructia la intamplare nestiind de unde sa inceapa si unde ar trebui sa se termine, dar munceste cu sarg si-n munca-i inutila isi pierde sufletul. Dupa epoci indelungate de munca istovitoare reconstructia se dovedeste a fi o infricosatoare inchisoare. Exista ceva mai programat, mai exact, mai cronometrat si, intr-un anume fel, mai perfectionat decat o inchisoare? Singurul lucru care elibereaza este iubirea, pentru ca este imprevizibila, apare acolo unde nu este programata si da toate calculele peste cap. Pe cel ce iubeste, zidurile inchisorii nu pot sa-l inchida, caci el apartine unei imparati ce isi are temelia in cer si isi bate joc de ziduri. Acesta simte ca fiinta iubita exista undeva, iar in acest moment este cufundata intr-un somn asemanator uitarii vesnice, chiar daca ziduri de fortareata ar fi intre ea si el, sufletul ei va fi hranit si trezit de prezenta lui subtila. Nu de moarte se teme cel ce iubeste, pentru el aceasta este calauza ce-i descopera Misterul, ci numai de mediocritate si obisnuinta care au puterea sa cufunde sufletul in uitare. Iubirea este singura constructiva si creatoare, ea uneste, trezeste si inalta. Iubirea alchimizeaza tot ce e blazare si singuratate darama zidurile de separare dintre oameni si deschide larg portile spre cer. Iubirea este expansiune continua in eternitate si contopire cu infinitul.
sursa:http://magiclove.go.ro/magic.html
Sabina vine acasa,va multumim! www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=57651" target="_blank"> aici
Andreea mami de ingeras Alexia Elena-12.08.2004
poze vechi poze noi
"In aceeasi limba toata lumea plange,
In aceesi limba rade un pamant..." Grigore Vieru
ana70mari2003 spune:
pentru voi fetelor!M-ati emotionat..S-a mai scris pe-aici cred, dar indreznasc sa va intreb:voi cele ce iubiti ASA cum simtiti sufletul pereche?
anamaria
ilona77 spune:
frumos scris, frumos spus ... pacat ca eu nu am trait asa pana acum ... poate voi incepe si eu macar de acum ... nu sa iau exemple de la X sau Y , ci sa iubesc asa cum trebuie numai eu sa iubesc ... sa nu incerc sa copiez ...
mi-a fost frica de iubire pt ca este un sentiment care trece asa de usor ... dar ce nu trece in lumea asta ? mi-a fost frica sa ma indragostesc pt a nu suferi, am patit-o o data si de atunci m-am inchis in cochilia mea si m-am protejat, dar am inceput sa inteleg ca mai mult rau mi-am facut, ca am refuzat sa fiu fericita si sa daruiesc fericire, ca m-am ascuns in spatele unei masti de aparenta liniste si fericire, dar mie mi-am facut mai mult rau ... am ajuns sa ma intreb de ce am facut asta ... ce m-a determinat? poate neincrederea in mine? poate frica de mine insami ... poate pt ca mi-am condamnat iubirea la moarte inainte de a aparea ...
acum insa sunt decisa sa o caut si sa o reinvii ...
ana_maria222 spune:
quote:
Originally posted by ilona77
frumos scris, frumos spus ... pacat ca eu nu am trait asa pana acum ... poate voi incepe si eu macar de acum ... nu sa iau exemple de la X sau Y , ci sa iubesc asa cum trebuie numai eu sa iubesc ... sa nu incerc sa copiez ...
mi-a fost frica de iubire pt ca este un sentiment care trece asa de usor ... dar ce nu trece in lumea asta ? mi-a fost frica sa ma indragostesc pt a nu suferi, am patit-o o data si de atunci m-am inchis in cochilia mea si m-am protejat, dar am inceput sa inteleg ca mai mult rau mi-am facut, ca am refuzat sa fiu fericita si sa daruiesc fericire, ca m-am ascuns in spatele unei masti de aparenta liniste si fericire, dar mie mi-am facut mai mult rau ... am ajuns sa ma intreb de ce am facut asta ... ce m-a determinat? poate neincrederea in mine? poate frica de mine insami ... poate pt ca mi-am condamnat iubirea la moarte inainte de a aparea ...
acum insa sunt decisa sa o caut si sa o reinvii ...
O fi bine in Rai, dar cele mai interesante persoane nu ajung acolo. (Nietzsche)
offffff....exact asta am facut si eu. am suferit si sufar de cand m-am despartit de prima mea iubire. cred ca povestea este deja f bine cunoscuta pe site. am iubit cum nu credeam ca voi iubi vreodata si de atunci sunt incapabila sa ma mai apropii de cineva...mi-e foarte frica. poate nu am gasit nici persoana potrivita..poate am altele pe cap. dar adevarul e ca ma simt cam singurica. si mi-ar placea sa mai iubesc...sa simt ca sunt iubita. dar pana atunci.....asta e...raman cu speranta.
Ce straniu lucru: vremea! Deodata pe perete
Te vezi aievea numai in stersele portrete
Te recunosti in ele, dar nu si-n fatza ta,
Caci trupul tau te uita, dar tu nu-l poti uita!
http://community.webshots.com/user/ana_maria222[/b] poze noi....
Elise spune:
Este ceva confundat foarte des cu altceva. 
Mie multe din definitii mi se par derizorii.
In primul rind, a iubi e una, a fi indragostit e altceva.
Sint oameni indragostiti non-stop, dar care nu ajung sa iubeasca niciodata.
Nu iubesti cind depinzi de el.
Nu iubesti cind nu poti sa traiesti fara el.
Nu iubesti nici macar atunci cind viata ta, fara el, nu are rost.
Iubesti atunci cind dai.
Nu cind primesti.
Cind iubesti doar ceea ce primesti esti indragostit.
Te iubesti pe tine.
Poti sa spui ca iubesti atunci cind e suficient sa il stii fericit, ca sa fii si tu fericita.
Atunci cind poti sa traiesti fara el, daca stii ca lui ii e mai bine.
Atunci cind iei in considerare cum ar fi viata lui fara tine, nu viata ta fara el.
Cind poti sa te pui pe tine, dorintele, sentimentele si necesitatile tale pe locul doi, si ale lui pe primul loc.
Si foarte putini oameni inteleg diferenta dintre iubire si egoism.
Asta e parerea mea.
V-ati pus vreodata intrebarea cine ati prefera sa traiasca - daca ar fi sa alegeti -voi sau "jumatatea" voastra?
Mie, sincer, mi-ar fi indiferent.
Ceea ce ar ramina ar fi, oricum, jumatate el, jumatate eu.
Elise
ilona77 spune:
frumos spus Elise ... "Ceea ce ar ramina ar fi, oricum, jumatate el, jumatate eu." - eu insa sunt mai egoista si m-as alege pe mine sa traiesc ... deci, nu iubesc asa cum ar trebui ... nu conform definitiilor ...
perfect de acord si cu faptul ca mereu ne indragostim, sau poate ni se pare doar, dar cel putin in cazul meu, de cate ori am spus ca sunt indragostita, niciodata nu am putut spune : "te iubesc" ...
cand eram mai mica nu intelegeam cum cineva putea afirma ca e indragostit dar nu iubeste ... dar dupa cativa ani am inteles ...
nu ma iau dupa definitii ... cred ca mai mult te fac confuza si uneori nu iti fac bine ... tu vrei sa iubesti cum spun definitiile sau cauti sa fii iubita asa cum scrie si daca nu primesti esti dezamagita si debusolata, te simti pierduta ... ai impresia ca toti au numai tu nu, ca toti sunt fericiti, numai tu nu ... de aceea eu vreau sa fiu eu ...