Despre pedepse

Astazi discutand cu un prieten psoholog, mi-a povestit cum fac ei terapie la un centru cu copiii si ii pedepsesc, adica de ex. ii tin in picioare un anumit interval de timp sau mai stiu eu ce si apoi parintii vin iau copiii acasa, ii rasfata si distrug toata munca echipei din acea zi.
Eu, asa cum am mai spus nu ma pricep la psihologie (vorba unui strengar la "copiii spun lucruri traznite":-Nu stiu ce-i aia da-mi place; nu vorbea de psihologie) si sunt un dezastru in aplicarea oricarui fel de pedeapsa mandarinei, cam face ce vrea cu mine.
Io intreb acu: is bune pedepsele astea? In ce limite, adica ce fel de pedepse? De la ce varsta?
Multumesc,
Nadina

marius spune:

Interesanta afirmatie: "terapie prin pedeapsa" Imi aduce aminte de nazism si metodele utilizate in anii 43-44 in lagarele de exterminare. Esti sigura ca nu ai exagerat un pic cu aceasta afirmatie facuta de un psiholog intr-un centru de copii?
Pe de alta parte notiunea de pedeapsa este ceva extrem de relativ ca si perceptie pentru oricare adult dar atunci despre copii ce sa mai spunem? Pedepsele in sine generic discutand nu sunt si nu vor fi din punctul meu de vedere niciodata "bune" insa repet daca lamurim de la inceput notiunea de "pedeapsa" putem sa discutam in cunsotinta de cauza altfel poate eu discut de capre si altcineva de varza si amandoi rostim cuuvantul "pedeapsa" referindu-ne insa la notiuni diferite. Deci inainte de toate ce este "pedeapsa"?

Marius Pernes
home page - www.marius.rdsor.ro

Principesa spune:

Eu m-am gandit sa prezint putin conceptul din perspectiva paradigmei behavioriste si a conditionarii operante skinerienne.
Aceasta teorie afirma ca un comportament are sansa sa apara cu atat mai frecvent cu cat este mai intarit, prin intarire intelegand recompensa de orice tip si implicit frecventa lui va scadea prin asocierea cu o pedeapsa, cu o sanctiune ce urmareste stingerea comportamentului nedorit.

marius spune:

Pe scurt conditionarea pozitiva si conditionarea negativa. Insa din punctul meu de vedere este foarte larg contextul abordat si exceptiile pot sa apara. Si ca o sugestie uneori negarea negatiei este defapt afirmatia. Intrebarea este ce devine afirmatie (scop) si care este actiunea si reactiunea vis a vis de acest scop. Interesant subiect. Am sa citesc cu certitudine. Gata eu am terminat.

Marius Pernes
home page - www.marius.rdsor.ro

adrienne12 spune:

Bun eu va raspund din prisma mamei de copil de 18 ani. Nu va pedepsiti copiii si veti vedea unde ajungeti! Copiii trebuie sa aiba notiunea de time-out cind fac ceva nepermis. trebuie sa stie ca exista niste reguli de convietuire in casa si nerespectarea lor afecteaza pe toti si prin urmare vor fi pedespsiti. La urma urmei notiunea de pedeapsa se aplica si la adulti. Cind faceti vreo prostie la servici nu sinteti admonestati? Nu vi se taie din salriu pina la a fi dat afara? Societatea insasi nu are legi si cine nu le respecta ajunge la puscarie?

try spune:

Sunt de acord cu tine adrienne. Cunoasterea limitelor nu poate fi facuta doar cu "vorba buna", adica explicatii si atat. Actiunea este cea care are valoare de exemplu si care consider eu ca participa in cea mai mare parte la intelegerea/insusirea limitelor. Vorba are doar valoare de intarire a actiunii.
Nu vad nimic nazist in a pedepsi un copil care a facut ceva rau/nepermis cu a sta in picioare (sau pe un scaun, sau la el in camera). Ideea metodei, dupa cate am inteles-o eu, e sa izolezi copilul pt un scurt timp si sa-i dai sansa sa se gandeasca la cea facut. Sa iasa din contextul in care a facut lucrul nepermis (mai ales daca e vorba de nervi, tipete, plansete) si sa aiba ocazia sa reflecteze la ce-a facut. Normal ca nu pedepsesti un copil de 2 ani izolandu-l timp de 2 ore (cum s-a intamplat unei mamici din Germania), timpul trebuie corelat cu varsta copilului. Si pedeapsa nu e complet ispasita pana cand copilul nu isi cere iertare - ca o impacare intre cele 2 parti. Din acel moment totul revine la normal (si nu ramanem suparat isi posomorati pe ei pana seara.

D-apoi daca nu sunt pedepsiti, ei cum pot intelege limitele de unde incepe nepermisul? Numai explicandu-le cu cuvintele? Vreau sa vad si eu copilul care a ajuns sa cunoasca limitele numai cu vorba buna si explicatia. Si supararea noastra fatza de ei e tot o forma de pedeapsa, cand nu-i mai permiti sa-l aduca pe vecinu' acasa pt a se juca impreuna, tot pedeapsa se numeste.
Pedeapsa e ca un reflex al lui pavlov. Copilul trebuie sa inteleaga ca fiecare actiune nepermisa atrage dupa sine o re-actiune neplacuta. Dupa un timp, copilul va asocia actiunea nepermisa cu ceva neplacut si va inceta din proprie initiativa sa mai faca actiunea nepermisa. Mai tarziu i se va parea firesc sa nu o mai faca, asa cum ni se pare noua acum firesc sa nu depasim limitele.

Insa in fiecare familie, granitele dintre permis si nepermis este mai largi sau nu. Pentru ca limita sa fie cat mai clara, cel mai important aspect, dupa mine, e consecventa, nu metoda. Cand nu esti consecventa creezi confuzie in mintea copilului. Metoda influenteaza mai mult corectitudinea mesajului pe care-l transmitem copilului. O metoda prost aleasa, poate transmite un mesaj gresit.

Dupa mine, teoria de care amintea Principesa este regula dupa care se pot fixa limitele: comportament permis-recompensa; comportament nepermis-pedeapsa.
Ideea e ca multi, cand pronunti cuvantul pedeapsa, se gandesc la ce poate fi mai rau, la chinuri ne-omenesti din partea parintilor. Insa e greu de stabilit care anume pedepse pot sau nu sa fie aplicate, caci tine tot de limite, dar de data asta ale noastre ca adulti.
Se poate incerca o categorisire, asa cum a sugerat Marius, insa mi-e sa n use ajugna la contradictii inutile ca "de ce crezi ca aia e pedeapsa ca eu nu o vad asa".


Alex - 5 Nov. 2004 ......... poze cu noi

nadina spune:

Poate m-am exprimat eu grsit dar asta am inteles. Adica ei fac acolo terapie, dar exemplul pe care mi l-a dat era "ma chinui sa-il tin de maini o ora pe un copil ca sa stea in picioare, nemiscat, in urma unei pedepse si vine parintele si il ia si ii cumpara ciocolata si dulciuri si strica toata munca din ziua respectiva" Si mie mi s-a parut ciudat si v-am zis ca eu nu am pic de autoritate in fata mandarinei, tocmai de aia va intrebam.
Nadina

Jocelyn spune:

Cum sa stea frate o ora nemiscat? Asta e nebunie, nu pedeapsa normala! Ce pedeapsa e aia sa-l tii pe copil de maini, in picioare, nemiscat? Eu nu cred ca adultii care fac asta sunt normali la cap!

Eu am lucrat doi ani intr-o gradinita si printre altele, predam engleza la copii. In general, cele mai multe zile treceau fara nici o pedeapsa fiindca stabilisem de la inceput o relatie de prietenie cu copiii, stiau care sunt limitele si ne intelegeam foarte bine. Ei, cand mai sareau calul, ca orice copil, le dadeam o pedeapsa dupa "gravitatea" faptelor, adica sa nu participe la urmatorul joc sau sa stea separat de ceilalti copii cateva minute pana cand hotarau sa-si ceara iertare si pe urma ii imbratisam si ii pupam. Am observat ca de la varste foarte mici intelegeau cand au facut ceva gresit, cand comportamentul nu era cel asteptat. Am avut in grupe si copii foarte agitati dar cand vedeam ca nu mai au rabdare ii solicitam sa faca ceva care implica o activitate fizica sau pur si simplu ieseam la joaca. Sau daca erau ocazii cand copilul era f obosit si avea un comportament negativ il luam in brate si ii vorbeam, il mangaiam, ii explicam si se linistea pana la urma. Doar nu erau toti copiii aia niste ingeri dar cred ca terapeutii se simt depasiti de situatie si copiii nu-i iubesc fiindca nu inteleg de ce sunt pedepsiti asa aspru si li se pare nedrept.

Am avut grija de copiii unor familii si cat am stat in Anglia si iarasi le dadeam pedepse potrivite cu varsta si cu ceea ce facusera sau spusesera. Nu s-au plans la parinti niciodata de pedepsele pe care le dadeam si comunicam f bine cu ei -toata lumea stie ca cei mici spun verde-n fata ceea ce cred si daca se simteau nedreptati ar fi strigat in gura mare.

Sincer eu sunt indignata, ce terapie e aia??

If there were in the world today any large number of people who desired their own happiness more than they desired the unhappiness of others, we could have paradise in a few years.

Porumbel30 spune:

Si eu am lucrat cu copii dar n-am auzit pana acum de o astfel de "terapie".
Am incercat din prima zi sa ii fac sa inteleaga ca atunci cand spun "nu" e "NU" iar cand spun "da" e "DA".Pe urma cand vreun copil "sarea calul" aveau time-out in functie de varsta:1 minut cei de 1 an, 2 min. cei de 2 ani samd.
Si asa cum spunea cineva mai inainte, cand simteam ca vreun copil e prea agitat ma aplecam la nivelului lui, il imbratisam si-i spuneam ceva cu o voce inceata si calda. Se linistea f.repede!Apoi continuam!
Intr-adevar, si eu sunt de parere ca daca adultul e consecvent copilul invata f. repede si tine minte f. bine regulile si se ajunge rar la pedepse.Iar daca adultul (indiferent daca e educatoare sau invatatoare sau mama) "simte" copilul si isi da seama din timp cand e obraznicie, neascultare, teribilism sau pur si simplu oboseala si ia masurile potrivite inainte de a se declansa "criza" e super!
Tuturor celor care intra in contact cu copiii le doresc (inclusiv mie!) multa DRAGOSTE, RABDARE SI INTELEPCIUNE!

"Sufletul n-ar avea curcubeul daca ochii n-ar avea lacrimi..."

denizel spune:

ce te faci insa, cind pedepsele nu il afecteaza in nici un fel?

pedepsele pe care i le dam baietelului nostru sunt de genul: nu mai ai voie la desene animate, nu mai ai voie la calculator, nu-ti cumpar chips(asta e cea mai frecventa pt. ca chips sunt preferatii lui, iar eu nu sunt pro chips).

Cum credeti ca reactioneaza? pe moment se supara tare, imi spune ca sunt cea mai rea mama din lume, se vede ca e furios, dar in mai putin de 5 minute ii trece, se poarta ca si cum nu s-ar fi intimplat nimic si, ce mi se pare de neinteles este ca nici macar dupa o saptamina nu imi mai cere desene animate, de ex.
este un fel de obisnuire cu pedeapsa sau nu stiu cum s-o numesc.

La fel, daca ma supara f. tare si il trimit la el in camera, se supara putin, ma roaga sa-l iert, dar daca nu cedez se duce si isi gaseste de lucru pe acolo, f. binedispus(il pindesc, va dati seama)

Ce-o fi insemnind asta?

La fel imi spune si educatoarea lui. De obicei este cam nazdravan si ii mai da mici pedepse. La fel nu il afecteaza.

Principesa, ce zici, e de rau?
am uitat sa spun ca in majoritatea timpului il recompensam cind face ceva "bine"

" Maamiii, îmi place pielea ta. E ca de câltitză" :)) - din jurnalul unei mămici de băietzel.

april spune:

denizel, para-i fii-mea fiul tau!
la noi pedeapa inseamna NU DESENE, si stiti ce mi-a zis? ca nu-i nimic, ca oricum ei nu-i mai plac desenelevezi doamne?!
"Bine, atunci pedeapsa va consta in ce-ti place tie cel mai mult!"
Si ea : " N-o sa stii ce-mi place, tot altveva o sa-mi placa si n-o sa stii ce pedeapsa sa-mi dai!" auziti voi la ea!!!!

Andrada