Dupa nastere - oboseala si nervozitate

Cand eram insarcinata, acum un an, am deschis un subiect cu privire la depresia postnatala. Intre timp am nascut, depresie nu am facut. In schimb, am acumulat atata oboseala incat nu ma recunosc. In afara problemelor de lipsa de concentrare, ma confrunt si cu o stare de nervoziate, alimentata in general de exigenta cu care privesc tot ce este legata de puisorul meu. Am un ajutor peste zi, pe mama, dar cu toate astea, ma simt adesea, extenuata.

Ati trecut prin asa ceva? Cateodata m intreb daca nu ar fi mai bine sa incep serviciul mai devreme (stau acasa de 16 luni, pentru ca am avut o sarcina cu probleme si am stat la pat). Inainte de a ramane insarcinata lucram foarte mult si aveasm o activitate diversa si care imi placea si ma solicita mult. Voi ce credeti?

Ana Maria si bebe Victor Stefan (15 12 2004)

Succes si s-auzim numai de bine!!!

try spune:

Am trecut si eu prin asta, poate nu exact ca tine, dar ceva similar. Lectia pe care am invatat-o e odihna multa oricand prinzi macar o juma de ora. Acceptarea oricarui ajutor din partea apropiatilor (fie ele rude, prieteni). La urmatorul bebe stiu ce am de facut.

Evita orice activitate semi-inutila in casa (calca doar strictul necesar etc) si deleaga-ti sotul sa-ti preia mai multe resposabilitati casnice de pe cap decat faceai pana acum.

Reintoarcerea la servici mai devreme e o solutie salvatoare doar i naparenta. In esenta, ea iti va aduce si mai multa oboseala si un sentiment de vinovatie si mai mare fatza de bebe (caci spuneai ca est ifoarte exigenta in privinta lui). Cand stai acasa pare mai simpla reintoarcerea la servici, dar odata plecata, realizezi cat de greu este. La mine e prima zi de servici (iar alex al meu are 1 an, nu cateva luni). Daca as fi avut de alex, nu m-as fi reintors la serviciu (aici CM este doar 1 an de zile).

Fii acasa pentru copilul tau, iar asta inseamna sa il pui pe el si nevoile lui pe primul loc. Sunt clipe si momente care nu se repeta in viata (stiu ca suna a cliseu, insa e foarte adevarat). Eu de-acum o sa fiu nevoita sa o pun pe maica-mea sa-mi spuna ce a facut alex, cum a ras, cum s-a jucat, cum a facut kk la olitza etc., e ca zicand ai privi filmul vietii copilui tau. E tare dureros.

Alex - 5 Nov. 2004 ......... poze cu noi

alice2004 spune:

Pai Ana Maria, daca ai ajutor prin mama ta, bucura-te ! Si cit se ocupa ea de bebe, relaxeaza-te cit poti, eventual mergi undeva cu sotul tau, doar voi doi, singurei, ca si inainte cind erati doar voi doi, sa stii ca acest lucru conteaza foarte mult ! Si la mine mai vine mama din cind in cind, dar una peste alta, sint sngura cu bebe si cu sotul meu ! Stiu cum este sa fii nervoasa si obosita, se pare ca eu doar asa sint de ceva timp bun incoace si uneori mi se pare ca nu am sa imi mai revin niciodata ! Sau eventual cind copilul o sa aiba fro opshpe ani !
Si inca ceva - parerea mea este ca inceperea serviciului nu are cum sa te scape de stress prea tare, pentru ca nu faci decit sa adaugi niste probleme la cele care deja sint !
Cit despre lipsa de concentrare - hehehe, eu ma gasesc adesea in situatia de a uita de ce m-am dus in vreo camera ... sau de ce am vreun obiect in mina sau unde am pus ceva !
Nu vreau sa te sperii si sa te amarasc mai mult decit trebuie, de fapt nici nu trebuie ... doar ca eu te inteleg ! Si de aceea iti mai spun o data - incearca sa "fugi" pentru citeva ore in afara casei, fara de bebe ... Ai sa vezi ca asta nu inseamna ca iti "abandonezi" copilul, ci dimpotriva, ai sa fii mult mai ... cum sa zic ? ... dispusa sa iti reiei locul in familie !
Succes si multa sanatate !

Alice si Andrei Florin (12.08.2004)
Gizmo pina la un an
Gizmo dupa aniversarea de un an

roisin spune:

Sunt 100% de acord cu Alice, este foarte important sa iesi din casa fara bebe, sa te intalnesti cu prietene, mergi la cumparaturi, la film, fa ce ai chef! Profita ca o ai pe mama ta ajutor si las-o cu cel mic, gaseste-ti o preocupare noua (eu as merge la inot, sau la tenis, sau as lua lectii de dans).

Eu sunt exact in situatia ta, si acum doua saptamani am atins un punct critic, din fericire s-a intamplat sa coincida cu intrarea sotului in concediu asa ca am depasit momentul mergand cu toata gasca (avem doua pustoaice) la munte. Am ramas suprinsa cand am vazut cata energie aveam de fapt (in ciuda multor nopti nedormite), si mi-am dat seama ca starea aia de letargie in care intrasem nu era oboseala fizica ci o extenuare psihica.
Din pacate mie imi este mai greu sa evadez deocamdata (am doua fete micute si maica-mea nu le poate face fata in fiecare zi la amandoua), insa mi-am promis sa ma ocup mai mult de mine pe viitor.

Inceperea serviciului nu mi se pare o idee rea, ideal ar fi sa obtii un program mai scurt (4-6 ore), mai ales daca iti place atat de mult ce faci.
Eu m-am intors din primul CIC cand eram deja insarcinata cu a doua fetita (prima avea 1 an si 2 luni), mi-a fost destul de greu fizic (dormeam prost, am avut greturi toata sarcina, ameteli, tensiune mica) insa relatia cu fi-mea s-a imbunatatit, seara ajungeam obosita acasa dar tot timpul mi-l petreceam cu ea, aveam mult mai multa rabdare decat atunci cand stateam non-stop acasa, in plus am putut sa-mi mai pun neuronul in miscare, ca intre aspirator, vase si cratite se stafidise complet. Si, crede-ma, face extrem de bine la psihic sa vezi ca nu te-ai tampit de tot si inca iti mai functioneaza motorasele, chiar si cu scartaituri.

ana maria spune:

Multumesc foarte mult! Chiar si eu ma gandeam ca poate ar fi bine sa mai plec sa ma plimb sau sa ma relaxez. Pana acum am mers peste tot cu bebe, care nu e chiar asa mic, are 10 luni deja (si a si pornit in picioare) dar il alaptez si mama nu se descurca cu el prea bine. Mama ma ajuta la treburile casei, dar cu copilul eu stau (tot din nebunia mea). Victor s-a invatat sa adoarma la san si e disperat fara mine. E in stare sa stea treaz o zi intreaga pana ma intorc acasa... E clar ca trebui e sa fac o schimbare!!!

Inca o data multumesc ca mi-ati deschis ochii!!

Ana Maria si bebe Victor Stefan (15 12 2004)

Succes si s-auzim numai de bine!!!

Principesa spune:

Ana Maria, maternitatea este o perioada deosebita in viata femeii prin toate aspectele. Acum m-as referi in special la faptul ca nevoile mamei devin secundare. Si m-as mai referi si la faptul ca fiecare copil care se naste joaca un rol in mintea familiei sale, el vine pe lume deja cu o semnificatie care este mai mult sau mai putin constientizata.
Pentru ca tu sa te simti mai confortabil este important ca sa acorzi un pic de atentie si nevoilor tale, oricare ar fi ele. Si mai este important sa descoperi si ce semnificatie are copilul tau pentru tine. Am mai vorbit despre aceasta evaluare cred la subiectul despre timiditate, despre WMCI, daca te uiti vei gasi detalii acolo.
Este posibil ca extenuarea sa vina din privarea de somn dar poate mai este pe undeva si o alta cale de scurgere a energiei.

Fiecare om este un inger cu o singura aripa si numai imbratisandu-ne unul pe altul putem zbura

gabirus spune:

Sunt persoane pe care rutina le oboseste enorm, le poate chiar crea depresii severe. Daca faci parte din acestea (eu, de exemplu, cam asa sunt), te va ajuta sa te intorci la lucru macar cu jumatate de norma. Vazand si alti oameni, avand si o alta ocupatie iti va da un sentiment de valoare si nu te vei mai simti doar un instrument mereu la dispozitia familiei. Oricat de mult iubesti copilul, pe langa mama, esti si femeie si mai ales om. Cumva, incet-incet trebuie refacut acest echilibru.

Gabi, mamik de Eva si Lucas
POZE

ana maria spune:

Gabirus ai mare dreptatea, rutina ma "imbatraneste"!!

Principesa cu de ai ghicit ca nu dorm noaptea!? Eu inca alaptez si bebe e mare smecher, ar dormi numai la tzitzi. Se scoala si de 2 ori si de 15 ori pe noapte (asa e de cand cu eruptiile dentare).

Ana Maria si bebe Victor Stefan (15 12 2004)

Succes si s-auzim numai de bine!!!

madalinad spune:

din experienta personala, e mai bine la serviciu decat acasa... mama e iesit la pensie tocmai ca sa ma intorc eu la serviciu, este singura care ne ajuta si serban e un turbo clasa una, asa ca stiu cum e... si crede-ma ca si eu sunt o perfectionista si urlu si acum la mama (desi n-as vrea...) pt.tot ce mi se pare mie in neregula, ca normal ca numai eu stiu cum e bine! si serban se trezeste de cateva ori pe noapte (asta-noapte nu am dormit intre 1.30 si 4...) asa ca, atunci cand m-am intors la munca (nov.2004) eram dusa pe alta planeta, memorie nu mai am de mult, dar sincer e mai bine ca acasa... la inceput era greu, sunam de 10 ori pe zi dar incet-incet m-am detasat si aici uit de treziri nocturne si incapatanari si urlete. cat despre iesit, sigur ca e minunat, fa-o daca ai cum ca nu se intampla nimic (mai devreme sau mai tarziu tot te intorci la munca). eu n-am lipsit o seara de acasa de 1 an si 9 luni, ca nu avem cu cine sa-l lasam, dar crede-ma ca in ciuda oboselii uriase as vrea...

madalina
poze

mihaela amalia spune:

quote:

---

Originally posted by Principesa

Ana Maria, maternitatea este o perioada deosebita in viata femeii prin toate aspectele. Acum m-as referi in special la faptul ca nevoile mamei devin secundare.

---

Sunt de acord cu Principesa, insa mai abaug ca din cand in cand, chiar si pentru un timp f scurt(2-3-4 ore), trebuie sa te mai pui si pe tine pe primul loc.

Mihaela si bb Amalia
POZICI CU NOI
www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=55265" target="_blank">AMALIA...o poveste cu aventuri


"Singur, omul este ceva imperfect, ii trebuie un al doilea ca sa fie fericit." PASCAL