Despre atasament

Atasamentul este un sistem innascut cerebral care evoluand, influenteaza si organizeaza motivatia, sistemul emotional, procesarea mnezica in raport cu persoanele care ingrijesc. Sistemul de atasament determina un copil sa se apropie de adult pentru a stabili o comunicare. La nivelul sau bazal, atasamentul are rolul de a asigura supravietuirea copilului intr-o perioada in care el nu isi poate purta singur de grija. La nivel psihic, atasamentul stabileste o relatie interpersonala care are rol de reglare, organizare, securizare a emotiilor copilului prin intermediul functiilor mult mai dezoltate ale adultului. Atasamentul creeaza fundamentul pentru dezvoltarea mentala ulterioara, protejeaza copilul de posibile pericole.
Atasamentul incepe sa se formeze in jurul varstei de 8 luni, cand apare si frica de straini ca urmare a comportamentului de discriminare si se mentine si la adulti. Atasamentul faciliteaza dezvoltarea unei reprezentari a copilului despre parinte/ingrijitor care asigura o continuitate relationala psihica si in absenta parintelui, creeaza asteptari bazate pe experienta anterioara.
A fost dezvoltat un sistem foarte eficient de evaluare a atasamentului deoarece tipul de atasament poate fi un factor de risc pentru dezvoltarea un aspecte de psihopatologie sau poate fi un factor de protectie.
Aceasta este o prezentare foarte succinta. La cerere pot oferi informatii suplimentare, explicatii, analize.


Fiecare om este un inger cu o singura aripa si numai imbratisandu-ne unul pe altul putem zbura

Cristina spune:

Principesa, te rog, ne poti spune mai multe in ceea ce priveste sistemul de evaluare a atasamentului?

Multumesc!

Principesa spune:

Evaluarea se realizeaza prin observarea interactiunii dintre copil si parinte, prin modul de reactie la intrarea si iesirea parintelului, la intrarea si iesirea unei persoane straine. Sunt o serie de indicatori in acest context care arata daca este un atasament securizant sau insecurizant, precum si motivul pentru care acel atasament nu este securizant.

Fiecare om este un inger cu o singura aripa si numai imbratisandu-ne unul pe altul putem zbura

tinatache spune:

eu am doi copii, fata aproape 4 ani, baiatul aproape 2. Se comporta total diferit, sunt 2 personalitati total diferite. Fata a fost intotdeauna independenta, nu a plans daca a ramas cu altcineva decat cu noi (eu stau acasa de la nasterea primului copil), a avut perioade cand se agata de noi ca si cu lipici dar fara sa exagereze. Pe de alta parte, baiatul este o mica lipitoare: plange cand ma/ne vede plecand si ar sta numai la mine in brate. De f putine ori a ramas cu altcineva si atunci a plans si 30 min. sau chiar mai mult, s-a bagat intr-un colt si nu a suportat atingerea nimenui, nici macar o privire sau o jucarie adusa de cineva. Mi-e groaza ca peste 2 zile mergem la gradinita. As vrea sa fac cumva sa fie mai usor pt toti dar nu stiu ce... Nu am plecat niciodata pe furis, stie dinainte daca o sa ramana cu cineva pt ca le-am explicat pe indelete la amandoi, a ramas si cu sor-sa, nu singur. A stat cu persoane pe care le cunoastem de multa vreme, nu erau straini pt el...

Cristina
-----------------------------------------------
Explica-mi, si am sa uit
Arata-mi, si am sa-mi aduc aminte
Lasa-ma sa fac singur, si am sa inteleg.
Confucius

mamica dulce spune:

foarte interesant subiectul ,principesa.Poti sa aprofundezi putin cu atasamentul securizant si cel insecurizant?Cam care ar fi reactiile in ambele cazuri?

off topic,Cristina,nu-l poti duce pe patrick in aceeasi grupa cu Andra?la 2 ani e totusi mic si sa o aiba pe sora lui cu el e foarte bine.Nu stiu daca se poate la voi,dar la Marc in grupa este o pereche.fratele de 4 si surioara de 2 si mi se pare extraordinar,ce bine ii este fetitei,cum le stie pe toate si e pupata toata ziua de fratior.

poze de la mare-super!:)
http://de.pg.photos.yahoo.com/ph/ancuta_hoppe/album?.dir=1b51&.src=ph&store=&prodid=&.done=http%3a//de.pg.photos.yahoo.com/ph/ancuta_hoppe/my_photos
Insula Mainau,Bodensee-Marc 2 ani jumate aprilie 2005
http://de.pg.photos.yahoo.com/ph/ancuta_hoppe/album?.dir=/8c1c

Principesa spune:

Prin procesul de atasare, figura de atasament va reprezenta pentru o copil o baza sigura de confort fizic si psihic, de calmare si reasigurare. Pornind de la aceasta baza copilul poate sa inceapa explorarea mediului si se poate intoarce la ea stiind ca va fi bine primit. Dpdv al teoriei atasamentului copilul functioneaza pe doua paliere: unul dominat de sistemul explorator celalalt dominat de sistemul de atasament. Adica atunci cand apare o problema in cursul explorarii (de ordin intern, fiziologic: foame, somn sau de ordin extern, teama) se activeaza sistemul de atasament si copilul se va apropia cat va avea nevoie de figura de atasament pentru a-i fi satisfacute nevoile.
Asta se intampla in cazul ideal, al atasamentului securizant.
Atasamentul insecurizant se va reflecta prin perturbari vizibile la nivelul celor 2 sisteme: fie explorator, copilul necautand ca parintele sa ii satisfaca nevoile, fie la nivelul atasamentului, copilul nepornind in explorare.


Fiecare om este un inger cu o singura aripa si numai imbratisandu-ne unul pe altul putem zbura

Principesa spune:

Cristina, poti sa fii mai specifica? Mai concret, ce nevoie ai?
Cat despre diferentele dintre copii, ele sunt inerente, tributare unor diferente temperamentale, predispozitiilor precum si reprezentarii parintilor despre copii.

Fiecare om este un inger cu o singura aripa si numai imbratisandu-ne unul pe altul putem zbura