Cum v-ati cunoscut sotul(sotia)?
Raspunsuri - Pagina 2
emma27 spune:
noi faceam parte din aceeasi gasca de prieteni,pe care am redescoperit-o dupa terminarea liceului.nu ne cunosteam desi locuiam in acelasi orasel,unde stii si ce mancare a facut vecinul,daramite ce probleme familiale are.am facut fiecare liceele in alte orase.ne-am reintalnit,in preajma sarbatorilor.el era deja student la academie,eu nu luasem la facultate.am mers cu colindul la profesori si asa s-a inchegat relatia noastra.de craciun, o sa facem 9 ani de cand suntem impreuna,din care 4 ani de casnicie si o mandrete de 3 anisori.
Ema
Tg Mures
Ziua Dariutei
Calatorie
Jocelyn spune:
Noi frecventam aceeasi biserica 
Ieseam in acelasi grup de prieteni si ne simpatizam, eu eram in cls.XI-a cand se intampla asta (el cu 4 ani mai mare) si imi cam placea de el... in vacanta care preceda a XII-a am fost plecata din tara si acolo mi-am dat seama ce dor imi e de el 
, l-am sunat de doua ori si nu l-am gasit acasa si eram tare dezamagita 
. In fine, m-am intors acasa si mama imi spune "sa nu cumva sa te indragostesti in cls a XII-a sa nu-ti mai fie capul la lectii"
da eram deja 
si ce-mi mai fugeau ochii dupa el. Nu as fi vrut sa-si dea seama ca eram topita 
da nu ma puteam abtine. Si din fericire sentimentele erau reciproce ca in decembrie pe 13 cand ne-am intalnit si ne-am plimbat prin zapada, mi-a marturisit ce simte pentru mine si nu-mi mai incapeam in piele de bucurie. 
Cu 3 luni inainte sa implinim 6 ani de prietenie ne-am casatorit iar acum avem un an si 21 de zile de la nunta, timp in care dragostea noastra a crescut...
ps. am uitat sa mentionez ca mama s-a linistit fiindca mie "mi-a stat capul si la invatat", n-am luat eu bacul cu 10 da pe-aproape saraca mama... ii era teama ca daca ma indragostesc nu-mi mai arde de carte
If there were in the world today any large number of people who desired their own happiness more than they desired the unhappiness of others, we could have paradise in a few years.
Bee spune:
In ianuarie incheiasem o relatie de 7 ani foarte traumatizanta pentru mine. Si ca sa nu ma inchid in casa, am inceput sa merg la tot felul de intalniri cu tipi de pe net, poate poate oi gasi pe cineva pe sufletul meu. Dupa vreo 10 esecuri (dehhhh, daca sunt pretentioasa!), am vb pe net foarte scurt cu cel care avea sa devina sotul meu. I-am spus din start ca nu mai am sperante dupa atatea intalniri nereusite. Am detectat unul la altul vagi urme de simt al umorului, asa ca am decis sa ne intalnim rapid (n-avea sens sa pierdem timpul). Pe 24 Februarie, am iesit la o bere fara alcool (soferi amandoi) la un restaurant. Dupa care nu m-a mai lasat singura! Dupa 2 zile mergeam impreuna la ski. Ne-am hotarat foarte repede sa facem un copil, am ramas insarcinata imediat cum ne-am propus, in august ne-am casatorit, iar in Decembrie o asteptam pe bebelusha noastra.
Stiu ca am fost rapizi, dar uneori asteptarea nu duce la nimic bun(eu relatie dezastruoasa de 7 ani, nefinalizata, iar el divortat, tot dupa o relatie de 7 ani!). Acum sunt fericita si nunta ca-n povesti urmeaza dupa ce va putea si fetitza noastra sa participe.
numeioana spune:
quote:
Originally posted by numeioana
Frumoase povesti!
Acum aproape 3 ani aveam o relatie serioasa la distanta (el roman, statea in Italia de 6 ani si eu asteptam sa termin facultatea sa pot pleca la el). Aveam 21 de ani, eram impreuna de 2 ani si il iubeam enorm, la fel si el pe mine dar nu prea stia s-o arate, ceea ce ma scotea din minti. Coincidenta face sa dau o petrecere si sa-mi invit prietenii, asta dupa ce am avut o discutie cu prietenul meu si m-am suparat rau pe el.In aceeasi zi, m-am intalnit cu o vecina ca mi-a zis ca e un baiat care ma place si vrea sa ma cunoasca. Cica sa ne faca lipeala. Ii povestesc eu ca sunt cuplata deja, dar ca poate sa vina la petrecere, ca am fete destule. Bineinteles ca a venit, cand l-am vazut prima data mi-am zis: "Cine-o mai fi si tiganul asta?". Era foarte bronzat, dar de prima data m-a atras ceva la el. Era un tip misterios...Asa e si acum, dar nu cu mine
In fine...atunci am stat pana la ora 8 dimineata la discutii cu inca niste prieteni si mi-a propus sa ne mai vedem. I-am spus ca sunt luata
Ha ha ha! Ne-am casatorit asta vara si ca fapt divers si acum rade de cat de timida eram in seara in care ne-am cunoscut. N-as fi crezut niciodata ca pot renunta la o dragoste pentru alta. Dorinta mea cea mai arzatoare e sa nu imi para rau niciodata de alegerea facuta!
Ioana
PS: Am uitat sa va spun ca am descoperit apoi ca actualul meu sot imi era de fapt o figura cunoscuta. Venea aproape zilnic in blocul in care am stat 13 ani (acum asta e casa noastra) la prietena lui. Asta in urma cu vreo 8-9 ani. Dar atunci eram prea mica. Ma gandeam la baietii de varsta mea, fara vreo intentie. Daca l-as fi remarca atunci!!!
Nu mai pierdeam atata timp!Ioana
olguttza spune:
In ianuarie 2003 ne-am cunoscut intr-o "carciumioara, la sosea" (ca sa nu-i spun bomba ), unde mergea, de obicei, o gashka de chatisti. Dupa doua saptamani, m-am mutat la el, in 2004 am facut cununia civila, iar in 2005, acum fix 3 luni (
), nunta! Sper ca in 2006 sa facem botezul! 
Cununia noastra
17 Iulie 2005 - Ziua cea mare
17 Iulie 2005 - Cununia religioasa
17 Iulie 2005 - Nunta noastra
Luna de miere
Daca ar fi sa am doua vieti, as trai o singura data.
fatima spune:
hmmm...si noi avem o poveste frumoasa...cand eram cam prin clasa a 10-11-a, am avut cateva poze afisate in vitrina unui celebru fotoshop din oras. au stat acolo doar 1 an-2. astfel ca, atunci cand mi-am cunoscut sotul,in ultimul an de facult, pozele disparusera de ani buni, in plus, eu aratam total schimbata, cu parul lung si blond (in poze eram bruneta). cand ne-am cunoscut(in dicoteca), cateva seri la rand, neindraznind sa ma abordeze fara sa para 
grosolan, s-a rezumat la a ma calca pe picior ca din greseala, doar ca sa aiba un motiv sa vorbeasca cu mine, fie doar si "-ma iertati, domnisoara""-nu face nimic,domnule". asta s-a repetat de vreo 2 ori, a treia oara, eu, facandu-mi griji pt. sanatatea mea si fiind pe faza, mi-am retras repede piciorul...am izbucnit amandoi in ras,m-a invitat la dans, si a urmat cea mai frumoasa declaratie din viata mea..."-cand te-am vazut prima data in pozele de la ...*(respectivul fotoshop)(repet, pozele nu mai erau de vreo 4-5 ani acolo), m-am intrebat daca voi fi vreodata atat de norocos incat sa cunosc o fata asa frumoasa...imi faceam drum pe acolo doar sa te privesc.."..m-a dat pe spate, mai ales ca "reclama" lui era de mare "crai", genul ce provoca pasiuni printre fete..la momentul acela aveam amandoi relatii stabile...dar..."when love strikes.." in 4 luni planificam deja nunta...se implinesc 4 ani peste putin timp..
sofia_misicu spune:
Sotul meu a fost o cucerire intamplatoare.
Eram cu mintea imprastiata (20 de ani) si fara prea multe sperante de recuperare. Am fost la ziua varului meu la o bodega ordinara. Aici l-am cunoscut pe 'mnalui si toata seara am flirtat facand glumitze erotico-calculatoristice (el fiind un as in materie iar eu teribilista). La plecare, cu oarescare abur de alcool in nas, am trecut pe langa un magazin de mobila unde trona o masuta de cafea sustinuta de un minunat atlas de ipsos. M-am oprit, am examinat statueta in toata splendoarea sa si am exclamat:"asta are tzate mai mari ca ale mele". Se pare ca asta a fost momentul in care i-am picat cu tronc!. La sfarsitul saptamanii era petrecerea lui var-miu unde am fost invitata. uitasem complet de Matei (trebuie sa spun ca nu il consideram deloc tipul meu: calculatorist, pasionat de muzica folk, muntoma; n-aveam nimic in comun). Si-a facut o intrare atent regizata. A venit impreuna cu o prietena cu o chitara si un accordeon si i-au cantat de La multi ani lui var-miu cantece de scripca pe care le pusesera si pe CD. M-a impresionat un pic. Seara treacea, ginul se golea, eu ma plictiseam. Matei facea pe DJ-ul. CU alcoolul in nas (zau daca sunt alcoolica) ii dadeam mesaje prietenei mele celei mai bune: "vad un tip, ce fac, cum il agat?". Prietena mea plina de sfaturi:"fii amuzanta, spontana, ironico-cinica si orice ai face nu iti dai totul din tine de la prima intalnire"(aveam obiceiul de a-mi povesti dramele si viata...). Zis si facut: ma asez langa el si incep cea mai tare vrajeala de care eram in stare. Merge. Dansam, cantam, mai bem...Nu mai tin minte decat un vartej si faptul ca incepusem sa vorbim in franceza.
Baiatul se scosese: eu pulbere, o camera libera, ce isi zice? Ia un casetofon si ma invita in intimitatea camerei sa ascultam niste Manu Chao. Jur pe ce vreti voi ca am luat-o de buna si cu toata inocenta m-am dus in camera. Alcoolul impreuna cu intunericul si statul la orizontala mi-au cauzat. Asa ca in timp ce el isi incerca sarmul eu am inceput sa tip ca vreau sa vomit. M-am dus la toaleta sa imi desavarsesc umilinta iar el batea disperat la usa:"lasa-ma sa te ajut, lasa-ma sa te ajut". M-am oprit din accesul de greata de uimire, ce pot sa spun...Normal ca nu l-am lasat. Oricum, i s-au stricat planurile marsave caci intoarsa in camera am picat moarta. Am dormit ca niste prunci.
A doua zi de dimineata parca picasem de pe alta planeta: nu imi mai aduceam aminte mai nimic iar din tandreturile mele de cu o seara inainte nu mai ramasese nimic: doar o cumplita rusine cauzata de fragmentele de amintiri care imi veneau in minte. Am plecat fara sa ii las nici macar un telefon de forma.
Peste o saptamana ma trezesc cu el la munca, cu niste flori. Am ramas cu gura cascata mai ales ca eram in mijlocul unui workshop si toata lumea era cu ochii pe mine...Imi stia adresa, numarul de telefon, tot ... (deh, era prieten cu var-miu). Si de atunci a inceput relatia noastra tumultoasa....
Anul asta ne-am casatorit, peste doua saptamani vine copilu si eu in continuare nu stiu ce a fost in mintea mea cand ne-am cunoscut...
Poze
numeioana spune:
misto, sofia!
Faina poveste!
Ioana
greierash78 spune:
L-am cunoscut la o petrecere de sfarshit de an,la serviciu!Lucra tot in aceeashi institutzie, dar in alta parte shi era invitat de sheful meu la petrecerea data de compartimentul meu!Nu l-am placut la prima vedere!Shefu ne-a facut cunoshtintza, iar apoi shi-a facut curaj shi m-a invitat la dans....iar toata seara m-a tot dansat...a indraznit sa ma sarute, dar d c ...nu shtiu!I-am raspuns la sarut, dar nu prea a avut un efect scontat, decat mai tarziu....!M-a invitat sa facem revelionul impreuna, deshi amandoi eram in alte relatzii, nu prea vechi shi nici asha importante, dar l-am refuzat...iar la cateva zile dupa anul nou ....s-a facut ca are treaba la compartimentul meu...ne-am intalnit....mi-a cerut nr de tel, m-a sunat ....am ieshit....shi am ieshit shi din acele relatzii....dupa un an m-am mutat la el....iar dupa altul ne-am casatorit......dupa al doilea an de casnicie....a venit bblusha!Toate astea ...de la sfarshitul lui 2000 pana azi, cand bblusha are deja un anishor!
ppv shi Sara Ioana(7 octombrie 2004)
pozele noastre:http://photos.yahoo.com/greierash78
ramonai spune:
Ne-am cunoscut la fostul meu serviciu, el era deja acolo cand m-am angajat. L-am vazut prima data cand a venit sa-si faca niste copii xerox, mi-a placut foarte mult cum arata, era foarte fercheziut si pus la punct (intotdeauna m-am dat in vant dupa barbatii in costum, dar nu am vorbit cu el atunci). Gandul meu a fost prima data cand l-am vazut ca asa as vrea sa arate sotul meu.
Cunostinta am facut dupa vreo doua zile (firma in care lucram era foarte mare si biroul lui era in capatul celalat al cladirii), cand m-am dus la el sa-i duc un fax. Pe vremea aia eram foarte timida, aveam 20 de ani. El s-a ridicat si mi-a intins mana, mi-a urat bun venit, in schimb eu m-am inrosit ca un rac, m-am balbait si la iesire era sa rup usa.
Intre timp el s-a cuplat pentru un timp foarte scurt cu o colega de serviciu care venea la mine si-mi povestea picanterii despre el, eu aveam un prieten de cativa ani...
Dupa vreun an am mers impreuna o statie cu autobuzul, la coborare m-a invitat la o inghetata, numai ca eu l-am refuzat: nu mai trezea nimic in mine, imi placea mult ca om, era un coleg bun, dar nu ma atragea asa mai... sexual (desi colega avusese numai cuvinte de lauda ).
Au mai trecut inca vreo 8-10 luni fara ca nimic sa fie intre noi. In timpul asta, aveam mereu poante unul cu altul: ca ce bine arati, ca daca ma mai iubesti, ca ma gandesc mereu la tine, etc. Pana intr-o zi din februarie cand am inceput sa cred glumele si sa nu mai fie glume. Dupa vreo alte 2 zile am vorbit pe messenger si prima mea replica a fost un pupic (doamne, ce bine ca exista internetul!), m-a invitat iar in oras, eu ba ca vin, ba ca nu vin, ca doar de! aveam prieten de 3 ani juma!
Trebuia sa ne vedem sambata seara, eu l-am sunat ziua si i-am zis ca nu mai vin. A doua zi i-am trimis mesaj sa-i spun ca vreu sa ne vedem, asa ca pana la urma ne-am intalnit, in sfarsit. Marti seara m-am despartit cu lacrimi si durere () de fostul.
Dupa alte doua saptamani ma mutam cu el (eu glumesc zicand ca am ramas si eu intr-o vineri seara, si de-atunci n-am mai plecat!). Dupa 1 an jumate ne-am luat, si am spus-o si-o mai spun: sotul meu e cea mai mare avere a mea pe lumea asta, e extraordinar si ne iubim mult mult mult de tot!