sfaturi de adormit neputinta

"CINE MOARE?

Moare cate putin cine se transforma in sclavul

obisnuintei, urmand in fiecare zi aceleasi

traiectorii; cine nu-si schimba existenta; cine nu

risca sa construiasca ceva nou; cine nu vorbeste cu

oamenii pe care nu-i cunoaste.

Moare cate putin cine-si face din televiziune guru.

Moare cate putin cine evita pasiunea, cine prefera

negrul pe alb si punctele pe " i " in locul unui

vartej de emotii, acele emotii care invata ochii sa

straluceasca, oftatul sa surada si care elibereaza

sentimentele inimii.

Moare cate putin cine nu pleaca atunci cand este

nefericit in lucrul sau; cine nu risca certul pentru

incert pentru a-si indeplini un vis; cine nu-si

permite macar o data in viata sa nu asculte sfaturile

" responsabile".

Moare cate putin cine nu calatoreste; cine nu

citeste; cine nu asculta muzica; cine nu cauta har

din el insusi.

Moare cate putin cine-si distruge dragostea; cine

nu se lasa ajutat.

Moare cate putin cine-si petrece zilele plangandu-si

de mila si detestand ploaia care nu mai inceteaza.

Moare cate putin cine abandoneaza un proiect

inainte de a-l fi inceput; cine nu intreaba de frica

sa nu se faca de ras si cine nu raspunde chiar daca

cunoaste intrebarea.

Evitam moartea cate putin, amintindu-ne

intotdeauna ca " a fi viu " cere un efort mult mai

mare decat simplul fapt de a respira.

Doar rabdarea cuminte ne va face sa cucerim o

fericire splendida. Totul depinde de cum o traim...

Daca va fi sa te infierbanti, infierbanta-te la

soare

Daca va fi sa inseli, inseala-ti stomacul

Daca va fi sa plangi, plange de bucurie

Daca va fi sa minti, minte in privinta varstei

tale

Daca va fi sa furi, fura o sarutare

Daca va fi sa pierzi, pierde-ti frica

Daca va fi sa simti foame, simte foame de iubire

Daca va fi sa doresti sa fii fericit, doreste-ti

in iecare zi..."



PABLO NERUDA

andapanda spune:

repede-repede, ca trebuie sa fug...dar tot vreau sa va spun..Mihuletu, multumesc ca ne-ai adus aminte de Neruda...iar mie Neruda mi-a adus aminte (?!? :-) de 'Il Postino', un film superb, cu Massimo Troisi, un film care de cite ori il vad am senzatia ca se disipeaza in mine ca o perfuzie, picatura cu picatura, de fiecare data mai descopar o replica pe care n-am remarcat-o, o expresie a fetei pe care n-o stiam...nu stiu daca sinteti in mood de filme dulci-amarui si conversatii despre poezie...dar vedeti Il Postino, chiar as vrea sa stiu parerile voastre!!!
panda
ps nu confundati cu The Postman,produs submediocru de la Hollywood, cu Kevin Costner.