Simt nevoia sa ma pedepsesc...
Raspunsuri - Pagina 2
ancasoare spune:
"Si acum tu, ce ai vrea sa auzi? .....Spui ca ai inteligenta necesara sa poti vedea cum stau lucrurile ....dar nu se vede. Viata nu este ca un sablon ca sa se potriveasca pt. toti.
Trebuie sa te adaptezi din mers pt. toate situatiile.
anar"
de ce oare suntem cateodata atat de nepasatori si de brutali???
cu drag,
AnFlo
Bad Dobby!
ana_radu spune:
Nu am vrut sa par brutala , imi pare rau ca asa s-a intrepretat . Eu am vrut sa o trezesc la realitate. Sa nu mai aibe ideei preconcepute "de genul simnt nevoia sa ma pedepsesc" decat sa se gandeasca cum sa se pedepseasca mai bine s-ar gandii ce ar putea face sa-si imbunatateasca traiul ca sa-si permita sa aibe un copil.
Daca este cuminte, buna la suflet si bine educata asta nu inseamna ca ar trebui sa considere ca Dumnezeu o sa-i ofere ce isi doreste. Multi dintre noi suntem buni , dar ca sa obtinem ceea ce ne dorim nu stie nimeni cate sacrifici facem , cate compromisuri facem si asa mai departe.
SFATUL MEU ESTE SA INFRUNTE TOATE GREUTATILE VIETII SA NU SE MAI AUTUCOMPATIMEASCA SI LA SFARSIT SA IASA INVINGATOARE.
Elise spune:
Probabil trebuie sa spargi crusta de obedienta in care ai crescut.
Sa incepi o viata noua.
Viata ta.
Eu am o sora - care, asa cum spui, tu a fost "copilul perfect". Cuminte, frumoasa, desteapta. tot ce isi dorea un parinte. Un parinte. Nu ea. Iar acum, cind e adulta, gindeste ca tine: nu se poate, asta e tot ?!
Probabil, atunci cind nu faci ce vrei, ci ceea ce "e bine", asta e tot.
Trebuie sa ai curajul sa iei decizii.
Sa faci orice, chiar si o prostie, PENTRU CA ASTA ITI DORESTI. Si sa iti asumi riscul. Descopera-te pe tine...Cind o vei face, vei intelege ca parerea celor din jur este foarte, dar foarte putin importanta.... si ca iti gasesti fericirea greu, de cele mai multe ori prin lupta, nu stind acasa, in confortul tau caldut, si jelind ca nu ti se intimpla nimic....
N-ai de ce sa te pedepsesti. Probabil e doar personalitatea ta care incearca sa iasa la iveala. Asa cum spunea sora-mea, "azi nu ma duc la facultate PENTRU CA SIMT NEVOIA SA FAC CEVA RAU".
Elise
Mica-mica spune:
adelamaria, cred ca ar fii bine sa te adreseszi unui psiholog, care sa te ajute sa aduci la lumina lucrurile care te-au durut ff tare si care , inconstient , dor in continuarea.Poate pare ciudat-dificil ceea ce spun, dar singura nu vei putea sa le identifici si sa "scapi de ele ".
"am facut intotdeauna totul in ordinea cuvenita, mi-am impus o multime de limitari" - cine a cuvenit ordinea, cine/ce te-a determinat sa-ti impui limite....sunt o gramada de intrebari .
Nu te supara pe mine, nu te judec sau analizez.Cred ca principesa te-ar putea ajuta mai mult, daca vrei.
"Nimic nu costa mai mult decat nestiinta!"
adelamaria spune:
Nu stiu ce sa zic...Am ramas muta...Ba nu! De fapt, intr-o prima faza am plans...Ma uitam la monitor si plangeam ca toanta! Si nici macar nu sunt in zilele "sensibile" ale lunii..
Doar ca am citit cuvinte care mi-au facut mult bine, chiar si numai pentru ca m-au atins si mi-au dat ocazia sa plang!
Intrebarile sunt multe, povestea e lunga, iar eu nu cred ca povestind-o m-as ajuta..V-as ocupa timpul degeaba. Sunt atatea lucruri mult mai grave, mult mai triste, mult mai importante...Azi dimineata insa, am rabufnit! Nu mai puteam sa tin in mine! Nu am pe nimeni cu care sa vorbesc...Sa ma iertati, va rog...
As minti sa spun ca totul s-a rezolvat! Nici macar nu stiu cand se va rezolva sau cum. Nu-mi dau seama cat e de grav ceea ce simt, dar prea bine nu poate sa fie: deja imi afecteaza relatia cu sotul...Si eu tot nu pot sa vorbesc! Nu pot. Simt ca nu s-ar rezolva nimic...N-as face decat sa dezamagesc. Daca as vorbi, daca as incerca sa fiu eu, sa ma bucur de ce-mi place, cum imi place, daca as face asa cum cred eu ca e bine...prea multa lume ar fi dezamagita! Ar vedea o Ada despre care nu stiu ca exista, o Ada care s-ar opune de multe ori dorintelor lor...O Ada pe care nu cred ca ar iubi-o...Cui ii place sa i se spuna NU? Prea multe depind de mine. Nu pot sa dezamagesc. Dar nici nu voi fi fericita niciodata asa. Nu voi sti ce as fi putut fi, cum ar fi fost viata MEA...
Nu e vina nimanui, asa au fost circumstantele...
Doar ca as fi vrut ca in schimbul acestor eforturi de a multumi pe toata lumea sa am si eu dreptul la putina bucurie. As fi vrut sa reusesc sa ma strecor cumva si sa fac ceva si pentru mine...Si nu pot! Pentru ca ceea ce imi doresc eu vine in contradictie cu dorintele lor...Si pana la urma asta e pedeapsa perfecta: sa continui sa traiesc asa, o alta viata, negandu-mi dorintele...Nu-mi plang de mila acum! Sunt nenorociri mai mari pe lumea asta...insa uneori e al naibii de greu sa zambesti, sa aprobi, sa lupti pentru ca ceilalti sa fie multumiti. Uneori e al naibii de greu sa minti!
Donia spune:
Adela, uite cati oameni ai impresionat cu mesajul tau! Si daca noua ne place de tine, cum se poate ca tocmai tie sa nu-ti placa de tine!
Asta cred ca e problema ta, nu te pretuiesti suficient, sau poate ca acum esti intr-o faza in care nu te pretuiesti deloc. Nu stiu daca ai taria sa faci asta, dar incearca niste exercitii. Uita-te in oglinda in fiecare dimineata si spune-ti ca esti o persoana deosebita, perfecta! Perfecta cu toate imperfectiunile pe care crezi ca le ai. Invata sa te iubesti pe tine insati, sigur ai motive!
Ieri am discutat mai mult cu o doamna de 95 de ani, o doamna care traieste intr-un azil de batrani, sotul a murit, casa a trebuit sa o vanda pentru ca sa se mute la azil, a avut la un moment dat senzatia ca viata ei, asa cum o stia, se terminase, desi ea continua sa traiasca. Am intrebat-o daca e vreodata trista sau nefericita. Mi-a raspuns: "Fericirea inseamna sa te bucuri de ce ai si sa nu te gandesti la ce nu ai". Cert e ca ea a invatat la 95 de ani ca viata inca mai are multe de oferit.
27 de ani nu inseamna un sfarsit, ci un incaput minunat. Daca pana acum ai incercat sa raspunzi asteptarilor altora, schimba macazul si invata sa fii egoista, sa faci lucruri care sa te multumeasca pe tine... si la naiba cu asteptarile altora!
E chiar important ca ai avut curajul sa ne scrii, e ca si cum te-ai oprit din vartejul vietii si te-ai hotarat sa iti acorzi mai multa atentie. Bravo! E un prim pas, dar te rog sa continui, invata ca pentru tine tu esti numarul 1 si meriti tot efortul tau.
Cand aveam vreo 26 de ani am vizitat o pacienta care spunea tot timpul despre ea insasi: "Normal, doar sunt foarte inteligenta!" La inceput m-a distrat teribil, asa ca in gluma am inceput si eu sa spun chestia asta, intre prieteni, dar cu timpul am renuntat sa o spun, pentru ca de acum ma credeam de cate ori o spuneam si nu mai suna amuzant. Din moment ce de acum eram foarte inteligenta, cum puteam sa o spun tot timpul, ca pe o gluma? As fi devenit ridicola. In plus ma uitam la felul in care se auotdistrugea o colega de-a mea care spunea tot timpul: "Ce proasta sunt, nimic nu pot sa fac!" Si sa stii, de cate ori spui ceva negativ despre tine, cineva de acolo din capsor te aude si se conformeaza!
Na, ca nu mai pot sa ma opresc, dar in esenta vreau sa-ti spun ca trebuie sa inveti sa te iubesti! Pentru tine tu esti cel mai pretios om de pe acest pamant. Accepta-te asa cum esti si spune-ti ca esti un om minunat cu toate minusurile tale (care si alea se justifica, normal).
Pupici pentru un om minunat! (de la un alt om minunat, normal)
Eu nu strivesc corola de minuni a lumii (L. Blaga)
Principesa spune:
Adela, sunt impresionata. Noi oamenii suntem impresionati si ne atinge autenticitatea, intimitatea celuilalt ne face sa rezonam. Ma simt emotionata, m-a atins "povestea ta". Si ma bucur alaturi de tine pentru faptul ca nu ai fugit.
Faptul ca ai putut sa scrii aici mi se pare extraordinar. Atata suferinta intr-un singur om. Te inteleg ca esti sceptica, pesimista, dar faptul ca ai facut ceva inseamna ca in cutia Pandorei a mai ramasa inca ceva: speranta. Asta e resursa ta, nu o nega.
Chiar daca eu sunt psihoterapeut, nu sunt omniscienta. Am sa emit cateva ipoteze, care pot fi corecte sau nu. Tu nu trebuie sa te cramponezi de ele. Dar putem sa mergem impreuna pe firul vietii tale, daca vrei sa ii dai un alt curs.
"Sa ma iertati, va rog"
Hai sa incepem cu un lucru simplu: niciodata sa nu iti mai ceri scuze ca si cand ai fi cel mai insignifiant om de pe pamant care ocupa timpul unor oameni atat de valorosi si de importanti cum sunt toti cei din jurul tau. Si tu esti la fel de importanta ca oricine altcineva si cine nu e interesat sau are alte ocupatii, probabil navigheaza pe alte mari. Deci cine este pe forum si raspunde, inseamna ca e aprioric disponibil.
"Si eu tot nu pot sa vorbesc! Nu pot. Simt ca nu s-ar rezolva nimic". Felicitari! Desi credeai ca nu poti sa vorbesti, oamenii de pe forum sunt martori ca ai facut un lucru de care nu te credeai in stare. Nu te mai centra pe un viitor sumbru. Traieste in prezent. In prezent este suficient sa mai scrii. Vei vedea ce iti rezerva viitorul. Poate se rezolva ceva, poate nu, asta nu ai de unde sa stii. Dar inaintea viitorului traieste prezentul.
"N-as face decat sa dezamagesc. Daca as vorbi, daca as incerca sa fiu eu, sa ma bucur de ce-mi place, cum imi place, daca as face asa cum cred eu ca e bine...prea multa lume ar fi dezamagita! Ar vedea o Ada despre care nu stiu ca exista, o Ada care s-ar opune de multe ori dorintelor lor...O Ada pe care nu cred ca ar iubi-o...Cui ii place sa i se spuna NU? Prea multe depind de mine. Nu pot sa dezamagesc. Dar nici nu voi fi fericita niciodata asa. Nu voi sti ce as fi putut fi, cum ar fi fost viata MEA...
Nu e vina nimanui, asa au fost circumstantele...
Doar ca as fi vrut ca in schimbul acestor eforturi de a multumi pe toata lumea sa am si eu dreptul la putina bucurie. As fi vrut sa reusesc sa ma strecor cumva si sa fac ceva si pentru mine". Sugestie: toate verbele din citat care sunt la conditional trece-le la prezent. Este suficient ca sa scrii un viitor mesaj care sa contina acest paragraf cu toate verbele la prezent.
Inteleg ca ai fost educational conditionata sa pui pe primul loc nevoile celorlalti. Aceasta conditionare sadeste in om o teama teribila de a fi respins. Sadeste in om vinovatia daca nu se conformeaza. Si toate astea creeaza o stare puternica de furie, pe care tu, de teama de a o arata celor care au generat-o, ai intors-o catre tine si iti faci rau. O VESTE BUNA: pentru orice invat exista si dezvat-orice conditionare poate fi deconditionata.
Eu sunt tare curioasa cum ar arata Adela eliberata. Tu nu?
Fiecare om este un inger cu o singura aripa si numai imbratisandu-ne unul pe altul putem zbura
Principesa spune:
Ana radu, eu am inteles de cum am citit intentia pozitiva a mesajului tau. Insa aceasta forma de abordare functioneaza cu structurile demonstrative. Cand persoana este intr-o stare depresiva, o astfel de abordare o poate speria. Dar cred ca in virtutea scopului tau, nu ai de ce sa iti ceri scuze.
Fiecare om este un inger cu o singura aripa si numai imbratisandu-ne unul pe altul putem zbura
Donia spune:
Ba da, Andrada, toti suntem perfecti, si Ada, si tu, si eu... dar asta pentru ca asa alegem noi sa ne vedem, nu pentru ca asa vrem sa ne vada cei din jur!
Am intarziat cu cartea la biblioteca... nu conteaza ca bibliotecara (sau sistemul) ma scoate vinovata, ci, cum ai spus si tu (make up dupa), conteaza ca fata de mine insami sa am o scuza credibila. Atat am putut sa fac la momentul respectiv, dar asta nu inseamna ca nu sunt capabila de mai mult, ci ca, in perfectiunea mea, am atins pragul de sus. Data viitoare poate o sa incerc sa ridic pragul perfectiunii mele. Poate voi reusi, poate nu... asta nu ma face un om rau in ochii mei, continui sa am aceeasi parere buna despre mine. Pentru ca, orice s-ar intampla, eu am dat tot ce puteam la momentul respectiv. Dar daca imi recunosc si accept slabiciunea (n-ar fi fost imposibil sa ajung cu cartea la timp, totusi) nu inseamna ca sunt un om de nimic, continui sa ma stimez mai departe.
Hai ca fug ca vine familia acasa si as vrea sa evit un nou "make up dupa" 
Eu nu strivesc corola de minuni a lumii (L. Blaga)
Andrada spune:
Sorry Donia am sters mesajul acum nu se intelege la ce faci referire. Deci eu spusesem ca nimeni nu e perfect. Problema nu e daca sintem perfecti si ce stim sa facem cu cit sintem. Dar nu stiu daca asta o ajuta pe Adela de aceea mi-am sters mesajul.
A
www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=Andrada" target="_blank">Camera lui Marcu