Relatia cu parintii pe cand eram copii
Raspunsuri - Pagina 8
paris_h spune:
Multe răspunsuri la acest subiect, ceea ce presupune că părinții noștri greșesc iar noi, ca părinți e posibil să greșim și noi deși o facem în mod conștient. Nu cred că are legătură cu cele trăite în copilărie.Nici eu n-am avut una fericită și-mi spuneam..."eu când voi fi mare..." doream să fiu opusul părinților mei. N-au știut cum să-și arate afecțiunea, n-a existat comunicare, considerau că mâncarea și hainele sunt suficiente. NU e de loc așa. Nu am copii încă dar sper ca D-eu să-mi ofere posibilitatea să arăt că pot fi mai bună. După ce m-am căsătorit relația cu ai mei a devenit...ceva de vis și încercăm să recuperăm anii pierduți.Au realizat că nu eram o rebelă și că hotărârile luate sunt bune. Așa eram și atunci dar mâna trebuie s-o întindă părinții care sunt maturi și care au fost și ei copii.Am multe de spus dar nu vreau să plictisesc.Oricum eu le ofer ceva mult mai important decât banii, DRAGOSTE, într-adevăr e reciproc acum.Abia acum sunt fericită și aș muri să li se întâmple ceva. Dacă în spate avem o relație completă adică în armonie cu toată familia, vom putea răzbi și copiii noștri vor copia totul. Credeți-mă sunt învățătoare și copii asta fac, copie părinții.Și tare mi-e milă de unii.Eu îcerc o rel de prietenie cu ei și chiar dacă uneori îi cert afecțiunea șterge cu buretele supărarea de ambele părți.
Ce ție nu-ți place, altuia nu face!
inaioana spune:
Wow, ce subiect!
Hai sa va spun si eu un caz extrem (al meu
) ca sa va simtiti mai bine.
Am niste parinti ingrozitori, nu am nici un fel de relatie cu ei. Asa au fost intotdeauna , am avut noroc ca de la un an si jumatate pana pe la 12 ani m-au crescut nasii mei si cu ai mei aveam de-a face doar duminica (era oribil dar era doar o zi pe saptamana)si in vacante uneori mai multe zile. Pe scurt, a trebuit sa-i suport de la 12 ani pana la 17 si jumatate cand am scapat de ei. Poate pare putin pana la urma 5 ani si ceva dar...a fost imens de mult. De atunci ne-am mai intalnit de vreo cateva ori, chiar mi-am pus in gand uneori sa incerc sa ma inteleg cu ei (ca "doar sunt parintii mei!")dar este imposibil si am renuntat. Bravo mie!
Ioana 
18 saptamani si 
Katja(30 martie 2004)
poze cu mami, tati si katja
sanziana72 spune:
Ma gandeam la cum a inceput mammy2706 :
"interesant subiect; chiar ma gandeam daca mai are cineva probleme cu parintii. "
Intrebarea mea este mai degraba : "Este cineva care nu are probleme cu parintii ?"
Si asta nu din cauza ca parintii ar fi fost mai stiu eu cum sau copii ar fi fost de vina,
ci pur si simplu pentru ca acest proces face parte din maturizare.
Stiu ca psihanaliza da vina pe parinti pentru toate relele copiilor (mama joaca un rol central).
Chiar acum citesc o carte despre educarea copiilor in care se spune ca "Totul se joaca pana la 6 ani"
in ceea ce priveste viitorul caracter al copilului si increderea in sine.
Si totusi, un parinte te educa pana unde si cum poate, dar la 30 ani, cred ca te educi singur.
Nu iti place cum te-au educat parintii, schimba, dar nu are nici un sens sa ii mai acuzi pe ei.
Da, toate greselile parintilor din copilarie lasa urme acolo unde doare mai tare, in suflet,
dar in mod sigur nu asta a fost intentia lor, sa ne raneasca (cu mici exceptii).
Chiar cand e iubirea, comportamentele pot fi diferite, ceea ce e normal pentru unul, poate fi complet anormal pentru celalalt.
Ca la caini si pisici. Cainele inebuneste cand vede o pisica miscandu-se lenes, iar pisica capiaza cand il vede sarind ca un nebun.
Pisica da din coada cand e nervoasa, cainele cand e fericit.
Asa ma gandesc eu ca e si cu parintii si copii si din aceasta cauza fratii au relatii diferite cu parintii.
In functie de compatibilitatea de caracter (dupa zodie, temperament...).
E clar ca intre un copil pisica si un parinte caine vor iesi scantei,
totul e ca parintele sa fie destul de intelept ca sa incerce sa inteleaga reactiile pisicii si sa si le infraneze pe ale sale.
Nu stiu cine spunea de relatia "parinte-copil" in comunism, parca "mate".
Cum v-ati simti daca ati sti ca nu aveti cu ce sa va hraniti copilul, nu ii puteti da caldura, sau apa !?
Cand cu ultimele forte ati sta in ger la o coada ca sa luati 10 oua pentru o luna pentru o familie intreaga ?
Sa acordam circumstante atenuante acelor parinti-eroi care au reusit in ciuda conditiilor sa isi creasca copii.
Poate ca nu mai aveau si resursele sufletesti ca sa se arate calzi si intelegatori intr-o societate care nici lor nu le permitea acest lucru.
"kores" : "Care sunt concret pasii pentru un parinte ca sa ajunga ca propriul copil sa-i fie un mic prieten, tovaras ?"
Sfarsitul copilariei apare oricum la intrarea la scoala. In acel moment incepe competitia, nevoia de a se incadra in societate,
de a arata cine esti. Cred ca principal pentru un parinte este sa treaca peste orgoliul propriu ca sa isi ajute copilul.
Am avut noroc de o mama extraordinara. Cum care am putut discuta si care m-a sprijinit asa cum a stiut atunci cand am avut nevoie
(chiar si acum, dupa 30 de ani).
Asta nu inseamna ca nu m-a pus si in ceea mai penibila situatie din viata mea incercand sa imi faca un bine.
Si asta cand aveam 11 ani si eram de o timiditate bolnavicioasa. Si acum imi aduc aminte cum m-am simtit atunci.
Efectiv imi doream sa se caste pamantul sub mine. Dar mama nici acum nu intelege cu ce a gresit atunci.
Nu a gresit din punctul de vedere al faptelor, ci pur si simplu nu a inteles ceea ce simteam eu in acel moment.
Si pentru asta sa o invinuiesc pana la sfarsitul zilelor ?
Stiu, teoria e usoara. Indiferent cat as intelege din punct de vedere intelectual, emotional e mai greu.
Asa ca daca stau prea mult cu ea, tot ajung uneori sa ma enervez (si pe nimicuri, de genul pus stergatorul langa chiuveta sau langa frigider!).
Oh, nu dati cu pietre, dar sa va vad dupa o zi de sedinta si la ciclu cum stati cu nervii calmi.
Asta e, toti ne enervam la un moment dat, totul e pana unde ne permitem sa mergem.
Parintii nostri au fost crescuti si ei mai reci ca asa erau vremurile.
Cred ca ne ramane noua sa transmitem copiilor nostri caldura pe care poate nu am primit-o totdeauna.
Numai ca trebuie sa gasim singuri modalitatea pentru ca educatia primita nu ne ajuta neaparat in directia asta.
Ce e "trainingul de asertivitate " ?
Eu cred ca problemele cu parintii sunt doar o scoala pentru problemele ulterioare cu societatea.
Iar parintii iarta totusi mult mai usor, decat societatea, in care greselile sunt mult mai putin admise.
Fac parte din scoala vietii. Sunt timida, dar ma tratez!
Sanziana & Marina (03/10/2004)
http://fr.pg.photos.yahoo.com/ph/sanziana72/album?.dir=mail&.src=ph
Be carefull of what you wish for, cause you might get it! / Ai grija ce iti doresti ca s-ar putea sa primesti!
mate spune:
Inaioana,poti sa detaliezi? de ce nu te-au "vrut" parintii?
La mine problema s-a pus cam asa: sora mea a fost,cand era mica,foarte bolnavicioasa.Si a fost si nascuta prematur si cu tot felul de probleme.Si mama,a crezut ca e de datoria ei sa o cocoloseasca pe ea,sa o faca sa se simta mai" superioara" (daca pot spune asa) mie,care am fost un copil "normal"...Si chiar daca niciodata nu a avut rezultate mai bune decat mine la scoala de ex,tot ea era aia laudata.Iar eu nu intelegeam de ce,refuzam sa cred ca intradevar ea e mai buna dar,in acelasi timp,vedeam ca pe ea o prefera.Si am suferit foarte mult din cauza asta,pentru ca am fost convinsa ca pe mine nu ma iubeste,multi ani...Si mi-a scazut self esteem-ul,am capatat acest handicap numit timiditate si multe altele pe care le trag dupa mine...Ar fi muuulte de spus,as putea scrie un tratat cu titlul"nu faceti ca ea"
Eu daca incep sa-mi revizuiesc copilaria si inplicit atitudinea mamei fata de mine,am asa un soc,prefer sa nu ma gandesc mai bine si sa merg mai departe...Oricum atitudinea mamei s-a schimbat cand am devenit adult,acum ne intelegem foarte bine pot spune...
Oana,mamica lu' Iepurici Alerg P'Aici(27 Nov 2004)
Christinel
New Zealand
Cine da din coate...departe ajunge...
alinaluchian spune:
Am urmarit cu interes acest topic si inainte sa ma hotarasc sa-mi spun parerea, am gasit acest interviu cu Jacques Salomé, care se potriveste de minune cu subiectul discutat aici.
Igiena relationala - Interviu cu Jacques Salomé
In 17- 18 mai 2003 psihosociologul francez Jacques Salomé, binecunoscut specialist in comunicare si relatii umane, a sustinut in Romania un seminar de comunicare. Cu aceasta ocazie i-am solicitat cateva cuvinte pentru revista « Farmacia Ta Magazin ». Celebrul psihosociolog francez va reveni in Romania in luna noiembrie cand va sustine un seminar cu tema « Reinventarea vietii in cuplu ».
Intrebare: Ati scris 44 de carti, ati fost tradus in 23 de limbi, ati format peste 65.000 de persoane in relatii umane, ce inseamna pentru dumneavoastra toate acestea ?
Raspuns: Ca tot ceea ce fac raspunde unei cereri reale, ca multi oameni sunt convinsi de infirmitatea pe care o manifesta in relatiile umane. Sunt un pesimist pe termen scurt si un optimist pe termen lung, adica sunt convins ca in anii care vin, se va intelege importanta igienei relationale.
Intrebare: Vreti sa dezvoltati ideile enuntate mai sus?
Raspuns : Asa cum ne spalam pe dinti si pe maini avand grija de sanatatea noastra, asa ar trebui sa avem grija si de relatiile noastre, sa respectam regulile igienei relationale, sa nu vorbim decat despre noi, nu despre celalalt, de exemplu: ?iti spun ca nu mi-ar placea mie sa te tunzi !?/ ?Nu-ti spun: tu nu trebuie sa te tunzi !?. Eu numesc asta relatie claxon, tu faci, tu dregi, tu spui,? tu, tu, tu,? acest tu omoara comunicarea. O relatie echilibrata inseamna: a da, a cere, a primi, a refuza. Daca doar ceri, vei dezechilibra relatia, la fel daca doar dai, sau daca nu stii sa spui nu. Alta regula importanta: o relatie are doua capete; fiecare partener este responsabil de ceea ce face la capatul lui.
Intrebare : In ce fel a contribuit experienta personala la ceea ce faceti astazi ?
Raspuns : La varsta de 35 de ani am descoperit ca sunt infirm in relatiile umane. Ani intregi nu m-am simtit responsabil. I-am acuzat pe altii ca nu sunt responsabili si in plus ma mai si autoacuzam. Azi stiu sa ma respect pe mine, aceasta fiind cea mai importanta din valorile mele personale.
Intrebare : Cum s-a intamplate acesta transformare ?
Raspuns : Elementul declansator a fost o separare din dragoste. Am fost parasit de femeia pe care o iubeam. Mai tarziu am inteles ca astfel se semnaleaza declansarea unei schimbari, printr-o criza care poate fi un accident, o boala, o pierdere, o despartire, o dezradacinare. De atunci am privit altfel aceste intamplari, am inteles ca nerespectandu-te, te poti imbolnavi si ca oricat ai trata boala nu te vei insanatosi pana cand nu tratezi cauza care a determinat aparitia bolii.
Intrebare : Care este sfatul dumneavoastra pentru cititorii revistei Farmacia Ta Magazin?
Raspuns: Sa nu inceteze sa munceasca cu ei insisi, sa nu se descurajeze, sa se respecte pe sine. Cea mai importanta dintre fidelitati e fidelitatea fata de sine insusi. Atunci cand vor reusi sa isi amelioreze relatia cu ei insisi, atunci vor reusi sa faca acest lucru si cu ceilalti: parinti, colegi, copii, prieteni, vecini. Este o munca ce dureaza toata viata si care poate duce uneori la marginalizare, descoperirile pe care le facem despre noi sau despre cei apropiati pot fi adevarate cutremure. Va sfatuiesc sa faceti ceea ce eu numesc arheologia personala, o incursiune in trecut pentru a identifica ranile ascunse, ranile copilariei pe care nu vrem sa le mai recunoastem, dar copilul din noi traieste si inca mai are nevoie de intelegere si de grija. Pe mine acest copil m-a facut sa cresc si sa devin adultul de azi.
Daniela Ivanov
Sursa: http://www.tonica.ro/eKontentFarmaciaTaFiles/home/psihosexologie/psihosexologie/Igiena-relationala---Interviu-cu-Jacques-Salom.html
.......................
"Copiii sunt pururi precum clopotele de Paste - redesteapta în om tot ceea ce nazuieste spre ceruri: speranta, iubire, bunatate, devotiune, împacare"
sanziana72 spune:
De acord cu Jacques Salomé.
De altfel, am mai citit niste carti de el si mi-au placut foarte mult.
"Contes à guérir, contes à grandir"
Basme ca sa te vindeci, basme ca sa cresti
"Contes à aimer contes à s'aimer "
Basme ca sa iubesti, basme ca sa te iubesti
Nu stiu daca s-au tradus si in romana, dar sunt superbe.
Sanziana & Marina (03/10/2004)
http://fr.pg.photos.yahoo.com/ph/sanziana72/album?.dir=mail&.src=ph
Be carefull of what you wish for, cause you might get it! / Ai grija ce iti doresti ca s-ar putea sa primesti!