Cum il conving sa vorbeasca?
Raspunsuri - Pagina 2
slakje spune:
Ai noroc ca EL procedeaza asa, daca tu ridici tonul si te certi ce ai prefera, sa o faca si el, sa urle sau eventual sa-ti dea si cate una, cum procedeaza multi indivizi?
scarmanus spune:
Eu o intrebare am: felul asta de cearta asa s-a derulat dintotdeuna? Adica de la inceputul inceputului cand aveati ceva de impartit el amutea si tu ridicai vocea? Sau in timp au evoluat asa lucrurile. E important ce te intreb, fiindca daca n-a fost asa intotdeauna inseamna ca frustrarea ta in fata zidului s-a cladit treptat si a atins proportiile pe care le-a atins pentru ca n-ai avut in el un partener de discutie (fie si in contradictoriu).
pisici, flori si jucarele
When the heart is full of love, the world is full of beauty
Nadia1976 spune:
quote:
Originally posted by conchita
el tace ca poate te prinzi si tu ca nu vrea sa discute cu tine pe tonul ala, care fie vorba intre noi, este extrem. asa ca solutia e sa reduci tu volumul, sa schimbi tonul si atitudinea si-atunci ai sa vezi rezultatele. nu gasesc nici o explicatie pentru cineva care incepe sa tipe la altcineva, e totala lipsa de respect. eu is ca sotul tau, daca ridica cineva vocea la mine, gata, mi-am capacit urechile, nu aud nika. si nu m-ai scoate din mutenie absolut orice ai face, crede-ma. inteleg sa discut despre orice posibil pe lumea asta, inclusiv in contradictoriu, dar pe voce normala, draga mea. crede-ma ca eu nici macar nu aud, nu ascult pur si simplu, nu receptionez ce se spune cand vocea depaseste tonul normal. creca e defect din nastere, ca prea se intampla automat. :-)) ideea e ca el nu are nici o vina ca tu nu te poti controla, nu ii poti cere lui sa schimbe un comportament absolut normal ca sa te "ajute" pe tine. nu mai tipa, simplu, ca daca ai ceva cu adevarat important de spus, garantat va fi mai bine receptionat daca e spus pe un ton calm, matur, respectuos. urlatul pana ies plamanii afara tin de isterie, draga mea, nu de dorinta de a afla cu adevarat ce gandeste. ca daca ai vrea sa afli ce gandeste, sincer, i-ai vorbi pe "limba" lui, ca o stii deja: vocea normala. bafta
Conchita, sa nu crezi ca imediat ce nu-mi convine ceva ma apuc sa urlu, nu e asa! Incerc (crede-ma, cu mana pe suflet iti spun, f sincer) CALM sa vorbesc cu el, si il rog, si-l implor sa vorbeasca cu mine, si incerc sa-l fac sa priceapa ca avem nevoie sa vorbim! dar cand vad ca nu are nici un efect si imi tot spune: "Vorbim maine" si "maine" asta nu mai vine, ca am tot asteptat dupa acest "maine" si la fel raspuns primeam si a 2-a zi si a treia si si tot asa, pana renuntam... tot "vorbim maine"... pai acum normal ca ma scoate din minti, ca doar suntem impreuna de 2 ani jumate, stie ca astept sa vb. cu mine si stie ca tacerea lui ma innebuneste, ca i-am spus si fff calm, i-am spus si pe ton rastit, crede-ma am incercat ORICE sa-l fac sa reactioneze si degeaba! Sigur, ca daca ma deranjeaza ceva incerc sa vb. cu el, sa-i explic calm ce ma deranjeaza, dar el chiar niciodata nu vorbeste. Pai m-am saturat sa tot ghicesc ce gandeste sau ce simte! Intr-un final sigur ca ma enervez! Pai te tot rog sa vorbesti si nu vrei... Pai si nervii mei?!? Oare cat pot sa tot las de la mine si oare cate probleme sa lasam nerezolvate? Pana cand? Pana intr-o zi unul dintre noi o sa-si i-a hainele sa plece?
http://community.webshots.com/user/nadia1412
Ne nastem goi, uzi si flaminzi. De abia dupa aceea lucrurile se inrautatessc.
Nadia1976 spune:
quote:
Originally posted by scarmanus
Eu o intrebare am: felul asta de cearta asa s-a derulat dintotdeuna? Adica de la inceputul inceputului cand aveati ceva de impartit el amutea si tu ridicai vocea? Sau in timp au evoluat asa lucrurile. E important ce te intreb, fiindca daca n-a fost asa intotdeauna inseamna ca frustrarea ta in fata zidului s-a cladit treptat si a atins proportiile pe care le-a atins pentru ca n-ai avut in el un partener de discutie (fie si in contradictoriu).
pisici, flori si jucarele
When the heart is full of love, the world is full of beauty
Scarmanus, asa a fost dintotdeauna, si deja numai cand vad ca eu vorbesc si deja ii stiu mimica fetei cand e pornit sa nu vb. si stiu ca iar o sa fie la fel, ma apuca nervii, imi creste tensiunea si incerc sa ma stapanesc, sa nu ma enervez, sau macar sa nu-i arat cat sunt de frustrata; si incerc si vorbesc calm si cum am scris deja, incerc frumos sa-l fac sa vb. si degeaba! Cum ai spus, "ma lovesc de un zid de tacere"... si Doamne, ce enervant e... Si dupa ce vreo juma de ora tot incerc, normal ca explodez si ridic tonul... Si nici nu cred ca-l deranjeaza prea tare, ca daca l-ar deranja, ar vorbi cu mine, ca stie deja ca daca nu vorbeste, o sa ma enervez.
http://community.webshots.com/user/nadia1412
Ne nastem goi, uzi si flaminzi. De abia dupa aceea lucrurile se inrautatessc.
Nadia1976 spune:
quote:
Originally posted by mavTot eu (ca tot nu pot sa dorm)!
Incearca sa-l atingi cand stati de vorba! Ia-l de mana!
...Se creeaza o alta "legatura" si asta te va ajuta si pe tine, sa te calmezi si pe el, sa-si "deschida"... mintea, sufletul si... sa-si "dezlege" limba!Vic &
Sebi (04.02.2004)
Am sa incerc si asta; asta e singura modalitate pe care nu am incercat-o.
http://community.webshots.com/user/nadia1412
Ne nastem goi, uzi si flaminzi. De abia dupa aceea lucrurile se inrautatessc.
scarmanus spune:
Deci nu a fost asa dintotdeauna , conform decrierii tale. Inceputul a fost cand l-ai luat cu buna si cu explicatiile si n-ai avut nici o reactie din partea lui, apoi in timp a evoluat si s-a transformat intr-un blocaj, caci este impotenta comunicativa starea asta. Asa banuiam si eu de altfel ca sta situatia.
Departe sa ma dau mare psiholog, iti povestesc putin cam ce cred eu ca se intampla in capul lui cand apare la orizont o posibila disputa. El stie ca este incapabil sa reactioneze la comanda, caci intr-un fel asta ii ceri, adica sa replice, sa dezbata cu tine, sa-ti aduca argumente, contra-argumente. Ei bine, n-are de unde, fiindca el intra intr-o stare de blocaj la previziunea derularii "certei" numai, la fel cum si tu stii dinainte ca el nu va vorbi cu tine, ca tu vei acumula tensiune si apoi vei exploda. Hotarat lucru, doi oameni trebuie sa discute ca sa rezolve conflictele, insa la ce fel de discutie poate el sa reactioneze trebuie sa descoperi tu. Asta te va scuti de multi nervi tot restul vietii. Sa-ti spun o chestie: din moment ce stii oricum cum va reactiona daca il iei la discutie, de ce nu faci tu un exercitiu de vizualizare, adica sa-ti spui pur si simplu, bun, daca incep acuma o discutie stiu precis cum se va derula, mai bine o las moarta. In loc sa-i pui conflictul in sine pe hartie, incearca sa pui pe hartie propriile sentimente vis-a-vis de situatia asta. Ceva de genul: ma simt foarte neputincioasa cand nu reusim sa discutam despre un lucru ce ma framanta, cand nu reusesc sa ajung la tine. Ma simt abandonata cand nu primesc nici un raspuns cand incerc sa-ti vorbesc si simt ca lucrurile despre care iti vorbesc si nu au nici o valoare pentru tine. Simpt ca ma izbesc de un zid. As vrea tare mult sa depasim impasul asta si sa-mi spui cum sa te abordez. Vreau sa mai stii ca nu-mi face nici o placere sa tip si sa ma defulez in halul in care o fac, insa te rog sa incerci impreuna sa mine sa gasim o cale.
Cam asa ceva. Vezi ce se intampla. Si de obicei fa chestia asta intr-un moment cand sunteti amandoi bine-dispusi si destinsi, altfel efectul e zero.
pisici, flori si jucarele
When the heart is full of love, the world is full of beauty
mav spune:
http://terapiicomplementare.fidelia.ro/antistress.htm
Nadia1976 spune:
Scarmanus, am incercat si asta: eram bine dispusi amandoi, si am incercat sa-i explic ce simt, cand el tace! I-am spus, calm, ca atunci cand eu incerc sa vb. cu el si el nu raspunde in nici un fel, simt ca si cum el nu are nici un interes ptr. ceea ce spun eu; i-am spus ca intotdeauna fac tot ce pot sa nu ma enervez, ca nu ma simt bine cand ma enervez (moral, etic, psihic) si am nevoie de intelegerea si cooperarea lui ca sa nu ma mai enervez; i-am spus ca avem (amandoi) nevoie sa comunicam, ptr. ca relatia noastra sa ramana frumoasa, asa cum e acum; caci, desi avem aceasta problema, avem, totusi o relatie frumoasa, comunicam despre oricine si orice in lumea asta, inclusiv de noi 2 si relatia noastra, in afara cand ajungem la o discutie contradictorie si el "blocheaza" tot ce spun eu si nu reactioneaza, decat cand sunt de multe ori pe marginea unei... cum sa-i zic?!... "prabusiri nervoase". Si cand vede ca sunt aproape, atunci tot ce face e sa ma ia in brate si sa-si ceara scuze, dar nici macar atunci nu vorbeste cu mine. In 2 ani jumate am incercat de toate, am incercat sa-l fac sa vb. in toate felurile in care am stiut, si degeaba!
Atunci cand am vb. cu el, si-a cerut scuze, a zis ca nu isi dadea seama ca ptr. mine inseamna atat de mult si ca o sa incerce... yeah, right!
http://community.webshots.com/user/nadia1412
Ne nastem goi, uzi si flaminzi. De abia dupa aceea lucrurile se inrautatessc.
ruxij spune:
Certurile astea pornesc asa din lucruri marunte, sau aveti voi alte probleme majore de discutat/rezolvat?
Din cate stiu eu barbatii (de fapt oamenii in general, indiferent de sex), nu suporta sa fie criticati. Asa ca daca tu ii spui "ce te deranjeaza", el isi astupa urechile si tace. Alternativa ar fi sa se apere si sa ridice tonul. Asta cu spusul "ce ma deranjaza", mai ales practicat foarte des, aduce a cicaleala si nu face bine relatiei.
Acum eu nu stiu exact ce si cum faceti voi, dar asa cred, ia spune-i tu doar ceea ce iti place, nu ce te deranjeaza, sa vedem, poate este dispus sa discute mai mult despre aspectele pozitive. La mine tine perfect.
Carolyne spune:
Nadia1976,
Eu sunt dintre cei care nu agreeaza tipatul sub nici o forma. Sotul meu este mai impulsiv uneori, dar nu am ajuns la tipete. Doar suntem oameni in toata firea. Si discutam, ca de aia suntem oameni si avem gura.
Ai putea sa enumeri macar 2-3 motive de cearta? Poate sunt puerile si atat de neinsemnate si chiar nu merita sa va certati din asta, caz in care problema este clar la tine.
Daca in schimb el genereaza aceste discutii si vine cu teoria chibritului, normal ca tie "iti sare mustarul" si te manisfesti tipand. Nu-i frumos, dar se pare ca este singura modalitate pentru tine de a te exterioriza si combate parerea sotului.
Caz in care de ce nu incerci sa nu mai tipi si nu ii vorbi tu lui asa vreo zi doua.
Nu mi se pare normal sa se ajunga la genul acetsa de dispute, dar daca va iubiti incercati sa faceti ceva. Altfel cred ca vei obosi de atatea tipete si in cativa ani de acest mariaj.
Repet, indiferent a cui este vina, eu nu agreez tipetele. Normal ca mai ridicam si noi tonul daca ne certam, dar pana la tipete este cale lunga.
Asa ca...incearca sa numeri pana la 10 sau 100 pana sa incepi sa ii raspunzi tipanad. Dupa cum vezi nu rezolvi nimic.
Numai bine,
Carolyne