MAMICI SINGURE

MAMICI SINGURE | Autor: bebi

Link direct la acest mesaj

suport si sfaturi pentru mamici singure

Raspunsuri

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns ENYA spune:

Draga Diana,
Fetita ta Maria Catalina este frumusica foc. Sa-ti traiasca si sa fie sanatoasa si norocoasa!
Si eu sint o mamica singura dar puternica. Am un baietel Vladi- 2 ani si 8 luni, care este sufletul meu. Care este povestea ta ?
Va pupam mult
Amalia si Vladi

quote:
Initial creeata de bebi

suport si sfaturi pentru mamici singure

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns bebi spune:

Povestea mea este cam lunga si nu s-a epuizat inca. Ne-am cunoscut in urma cu aproape 3 ani. A fost dragoste la prima vedere: ne-am vazut, placut, am plecat la munte a doua zi, iar dupa weekend ne-am mutat impreuna. Am trecut prin multe ( certuri, neintelegeri, tradari. minciuni), dar am ramas impreuna. Am ramas insarcinata, iar el a agreat ideea.Cat timp am stiut numai noi doi si cativa apropiati, totul a fost super.Cum au aflat si ceilalti si , mai ales, parintii lui totul s-a destramat. Mi-a fost cumplit de greu... nu am cuvinte sa descriu.
A vazut-o pe Catalina, dar nu pare a o accepta. In schimb, nu se poate rupe de mine, spune ca este imposibil. Tinem legatura, dar tot nu se intereseaza de copilul nostru. Eu nu l-am indepartat,dar nici nu vreau sa-l fortez cumva. Inca ma mai gandesc daca vreau sa fie aproape de noi...

Pe de alta parte, viata tb sa mearga inainte. Nu stiu daca e bine sa tin usa deschisa pentru a intra altcineva sau sa merg mai departe cu el...Oricum, Catalina ma are pe mine pentru moment. Este cea mai dulce fetita si de cateva zile spune chiar "Tata".
Va pup pe toate.

Voi ce credeti?

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns bia spune:

Eu nu inteleg,nu se poate rupe de tine,deci te iubeste,dar nu poate accepta copilul,copilul lui;tu il mai poti iubi,dupa ce el respinge practic,rodul dragostei voastre?Sau mai speri ca el sa revina la sentimente mai bune in privinta fetitei?Cred ca trebuie sa-ti fie ingrozitor de greu,nu stiu ce sfat sa-ti dau,nu am trecut prin asa ceva....poate alte fete au pentru tine sfaturi care sa te ajute sa iei o decizie inteleapta.Ma gandesc doar, ce vei explica fetitei cand va creste,de ce este respinsa de propriul tata?

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns steinbeck spune:

Nu prea inteleg cum vine asta "In schimb, nu se poate rupe de mine, spune ca este imposibil.". Suna a texte; Tu nu mai existi asa cum vrea el; acuma esti tu si copilul; Nu accepta asta, nu te accepta pe tine. Te iubeste dar nu e in stare sa-si asume o responsabilitate ( poate e influentat de parinti sau cunoscuti), greu sa faci familie cu cineva asa "moale".

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns danis spune:

shi nu te-ai gandit deloc sa pui "un pic" piciorul in prag? eu am fost intotdeauna de parere ca altii mi-au facut rau pentru ca, sub o forma sau alta, le-am permis asta; daca actionezi un pic mai dur risti sa-l pierzi pe el pentru tine, dar nu mai este vorba numai de tine; shi poate vei castiga, riscand astfel, sa castigi un tata si un sot; depinde de tine ...
in tot cazul, sa nu crezi ca vreau sa te judec; nu sunt o mama singura, dar nici nu am avut curajul sa fiu (acum niste ani; nu ma intrebati, ca nici acum nu vreau sa vorbesc despre asta), asa ca, oricum, esti de admirat

Daniela si bb Anda

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ruxij spune:

Draga mea,
In cazul tau si eu sunt de parere, contrar altor "sfaturi" pe care le-am mai dat pe ici pe colo, sa pui piciorul in prag. Nu e corect ceea ce face el si nu te ajuta cu nimic. Daca te vrea, va invatza sa accepte si copilul. Daca nu, oricum n-ai pierdut nimic pentru ca de fapt tot nu il ai langa tine in realitate, in situatzia actuala el vrea doar sa profite de compania ta, fara a-si asuma nici o raspundere si fara a te sprijini, cand ai nevoie de sprijin si sigur va da bir cu fugitzii definitiv mai devreme sau mai tarziu. Ce e aia ca nu accepta fetitza? Probabil ca sunt multzi barbatzi care nu se simt f. legatzi de bebelushi la inceput, nu au sentimente "materne" sau "paterne", nu e singurul, dar cu toate asta isi poate asuma niste responsabilitatzi daca intr-adevar te iubeste pe tine si are si putzin caracter. In alte conditzii nu ai nevoie de el, ai fetitza ta. Mai este partea materiala, care e f. importanta pana la urma pt ca trebuie sa asiguram copiilor nostri cele necesare. Spun asta in sensul ca nu stiu cat de ushor itzi este tzie sa cresti singura fetitza, daca itzi potzi permite si independentza financiara fatza de el. Dc. tu potzi intretzine fetitza sigura, ai familie, parintzi, rude, prieteni care sa te sustzina, chiar nu ai nevoie de dumnealui. Dumnezeu va avea grija de toate. Ii potzi cere sa faca o alegere. Poate are nevoie si de timp, fiind influentzat si de cei din jur si pana la urma se va lamuri singur, dar nu putem sti asta cu sigurantza. Pe de alta parte, ar fi sigur bine ca bb sa aiba parte de taticul ei adevarat, nu de altcineva, dar se poate f. bine sa gasesti un om care sa ii fie tata mai bun decat tatal adevarat.
Mai cred si nu vreau sa te supar sau sa te judec Doamne Fereste, de multe ori omul nu poate controla exact ceea ce i se intampla in situatzii din astea, ci doar sa explic cam ce cred, ca faptul ca a fost dragoste la prima vedere si v-atzi mutat impreuna atat de rapid a dus oarecum la situatzia asta, desi pana la urma va cunoastetzi de trei ani. Poate relatziile in care partenerii au mai mult timp sa se cunoasca rezista mai bine aparitziei unui copil,care este intodeauna o incercare pentru cuplu, desi desigur ca am auzit si de relatzii de "dragoste la prima vedere" care au rezistat f. bine.
In concluzie, eu zic sa lasi sa treaca atata timp cat consideri tu ca i-ar putea fi lui suficient pentru a lua o decizie (nu la nesfarsit), apoi sa ii ceri clar ca ori sa se angajeze cumva, ori se cam termina relatzia, ca nu se poate doar cu tine si fara copil.
Sanatate dragutzei Catalina si tzie si mult curaj si putere!



Ruxi

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns bebi spune:

Nu credeam ca am atat de multi prieteni, fie ei chiar si virtuali! Va multumesc pentru sfaturi!

Din fericire, am o oarecare independenta materiala: nu ma da nimeni afara din casa si castig destul de bine, cu mari posibilitati in viitor. Sunt intr-o permanenta fuga: la serviciu (unde stau aproape 10 ore zilnic), acasa si iar la serviciu.... Dar poate nu va spun nici o noutate. Sunt sigura ca voi toate aveti aceeasi problema. Nu reusesc sa-mi gasesc timp pentru mine, cu atat mai putin sa ies si sa-i gasesc un tata si un sot potrivit pt mine. Nu mi-e teama ca voi ramane eu singura, mi-e teama ca fetita mea nu va avea un tata. Stiu ce veti spune:" Nici nu stii de unde va aparea!!", dar mi-a disparut speranta si increderea.

Eu am crescut fara tata ( parintii mei s-au despartit cand aveam 13 ani), iar noi am creascut aproape singuri. E o poveste tare trista, dar am iesit invingatoare, in final.Eu vroiam alta viata pentru fiica mea. Desigur ca material nu-i va lipsi nimic,dar mai are nevoie si de altceva. Catalina este deosebit de afectuoasa si o simt ca are mare nevoie de caldura ambilor parinti.

In legatura cu tatal, am sa iau o decizie cat mai curand posibil sau poate am si luat-o deja. Mi-e teama sa nu-mi reproseze Catalina mai tarziu ca nu am stiut sa-l tin pe tatal ei langa noi...


Va rog mai scrieti-mi!!! Va pupam amandoua.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns karol spune:

Tocmai am aflat ca sotul meu are o amanta.Ma simt atat de singura, am nevoie de ajutor.Sunt cu nervii la pamant. sunt cu Michelle, fetita mea de 1,2 ani la mama.Pt ca am aflat ca EA este amanta sotului meu i-am dat un mesaj in care i-am zis sa-l pastreze sanatoasa.M-a sunat dupa cateva min si mi-a zis niste cuvinte pe care nu le voi putea reproduce niciodata:sa-i ling..., sa-i fac...Eu i-am vorbit frumos dar ea se comporta ca o tata.Eu eram cea care aveam dreptul sa ma revolt asa dar asta e...
Fetita mea are 1,2 ani iar cand eu eram gravida in 8 luni am aflat intamplator ca are o amanta.Se purta cu mine frumos nu mi-am dat seama dar i-am gasit prezervativele si a trebuit sa-mi recunoasca.L-am iertat, am nascut, era totul bine, mi-a promis ca s-a despartit de ea si eu am crezut.Cred ca cea de acum si cea de atunci sunt una si aceeasi persoana.Eu stiu ca el n-ar fi vrut niciodata sa se desparta de mine si fiica noastra dar pt ca eu am aflat si am plecat de acasa...N-o sa-l mai iert niciodata dar ajutati-ma voi dragi prieteni sa trec peste asta.Ma doare sufletul sa aflu ca cel de langa mine m-a tradat asa.Am 25 de ani si sunt atat de singura.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Kmel spune:

Draga Diana,
Cred ca deja stii povestea mea, asa ca nu voi intra in detalii. Sunt insarcinata (10 saptamani) iar tatal copilului, iubitul meu (aceeasi dragoste la prima vedere despre care vorbesti si tu, cu peripetii, cu despartiri, cu regrete, dar si cu un mare, mare dor de ambele parti) mi-a spus ca nu e pregatit sa aiba un copil acum. Si, pentru ca eu am hotarat sa pastrez copilul, el a reusit sa se "desprinda" de mine, dupa ce, cu numai o saptamana inainte (si de nenumarate ori in cei aproape 3 ani de cand ne iubim) mi-a spus ca nu poate sa considere ca nu exist de vreme ce eu exist. Si ca nimic din lumea asta nu-l poate impiedica sa ma iubeasca. uite ca minunea s-a produs. nu zic ca nu m-ar mai iubi (poate ca, in felul lui, ma iubeste inca). Dar a reusit sa considere si sa se poate cu mine ca si cum nu as mai exista. Suntem colegi (asta e marea noastra problema) dar el a reusit sa treaca peste aceasta piedica si se poarta cu mine ca si cu o colega oarecare ... chiar mai rau. Ma saluta mormaind cand trec pe langa el, dar, cel mai adesea, evita sa se intalneasca cu mine pe culoarele institutiei la care lucram.
Cred ca iubitul meu, ca si al tau, de altfel, si ca si altii ... se simt bine atata timp cat femeia iubita le este doar iubita (sau amanta, in unele cazuri). In momentul in care simt pericolul ca trebuie sa mai si dea, nu doar sa primeasca (si ma refer la responsabilitati, grija...) se retrag, fiind coplesiti de problemele pe care le vad la orizont.
Va pup si abia astept sa intru si eu in randul mamicilor! Desigur, mi-ar placea sa nu fiu singura atunci cand voi deveni mamica (si dupa aceea) ...dar nu depinde numai de mine.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Kmel spune:

Draga Karol,
Nu stiu ce-as putea sa-ti spun, ca sa aduc putina liniste in sufletul tau. Imi dau seama ce simti. Prietenul meu (fostul)m-a inselat de nenumarate ori. Si, mai mult decat atat, le mai facea si poze tipelor pe care le aducea acasa, cat timp eu eram la serviciu (ca sa il intretin pe el). Nu iti pot descrie cum m-am simtit cand am descoperit acele poze. Si nu s-a intamplat o singura data. Dar, din nefericire pentru mine, nu am reusit sa plec de langa el dupa prima experienta de genul asta. Stiu ca e greu sa fii singura, dar e mai bine asa decat cu un barbat pentru care nu reprezinti nimic. In plus, ai un copil care nu trebuie sa treaca prin astfel de experiente (un tata afemeiat, amantele lui, lacrimile tale, sarbatori in care tu esti singura ...).
Mai scrie-ne,

quote:
Originally posted by karol

Tocmai am aflat ca sotul meu are o amanta.Ma simt atat de singura, am nevoie de ajutor.Sunt cu nervii la pamant. sunt cu Michelle, fetita mea de 1,2 ani la mama.Pt ca am aflat ca EA este amanta sotului meu i-am dat un mesaj in care i-am zis sa-l pastreze sanatoasa.M-a sunat dupa cateva min si mi-a zis niste cuvinte pe care nu le voi putea reproduce niciodata:sa-i ling..., sa-i fac...Eu i-am vorbit frumos dar ea se comporta ca o tata.Eu eram cea care aveam dreptul sa ma revolt asa dar asta e...
Fetita mea are 1,2 ani iar cand eu eram gravida in 8 luni am aflat intamplator ca are o amanta.Se purta cu mine frumos nu mi-am dat seama dar i-am gasit prezervativele si a trebuit sa-mi recunoasca.L-am iertat, am nascut, era totul bine, mi-a promis ca s-a despartit de ea si eu am crezut.Cred ca cea de acum si cea de atunci sunt una si aceeasi persoana.Eu stiu ca el n-ar fi vrut niciodata sa se desparta de mine si fiica noastra dar pt ca eu am aflat si am plecat de acasa...N-o sa-l mai iert niciodata dar ajutati-ma voi dragi prieteni sa trec peste asta.Ma doare sufletul sa aflu ca cel de langa mine m-a tradat asa.Am 25 de ani si sunt atat de singura.

Mergi la inceput