A devenit prea dependenta de mine !

Totul era O.K. Am traversat insa o perioada foarte grea si stresanta ( fratele meu a fost grav bolnav si internat aici, la Fundeni ) , apoi a murit, am calatorit cu asta mica dupa noi la inmormantare, pe-acolo, am lasat-o cu cine am apucat ( 1 an si 4 luni ) , plus, va dati seama, tristete, stress, plansete, etc...
De cand ne-am intors e schimbata si snu-si mai revine.Deja ii punem pomana de 40 de zile fratelui meu ( deci a trecut ceva timp ) si ea nu se mai joaca in camera ei singurica, se tine toata ziua prin casa dupa mine, nici 2 vase nu pot sa spal ca se agata de mine, vrea in brate non-stop, etc.
Ce sa fac ?
Am incercat sa ma impun, sa fiu mai dura, dar plange cu lacrimi de crocodil si sufera la maxim si mi-e mila de ea si nu vreau sa transform relatia noastra intr-una autoritara, incordata, relatia noastra era armonioasa...
Dar nici nu vreau sa fie asa de agatata de fusta mea...
Ce sa fac ?

Daca iei totul prea in serios, faci riduri !Zambeste !

lgireada spune:

E inca prea micutza, ai rabdare cu ea. Eu am un verisor de 2 ani, foarte mamos, abia acum incepe sa se mai joace si singurel. Pana acuma era numai mama, mama, mama. Cred ca lucrurile se vor rezolva de la sine.

Liliana
http://pg.photos.yahoo.com/ph/lgireada/album?.dir=/2c7b

Jocelyn spune:

Cred ca ea a suferit ca nu te-ai ocupat de ea in acele momente, nu ca intotdeauna si se teme probabil sa nu mai ramana fara mami. Cred ca e un lucru normal si cred ca petrecand timp cu ea, o sa-i revina increderea si va fi ca inainte, chiar daca va mai dura acest proces. E totusi micuta, altii se tin de parinti si la 4 ani. Poate daca incepi sa te duci in vizita sau sa primesti la tine prietene care au copii, incetul cu incetul va intra in joaca cu ei si se va mai dezlipi putin de tine.


If there were in the world today any large number of people who desired their own happiness more than they desired the unhappiness of others, we could have paradise in a few years.

ruxandra_sb spune:

Eu cred ca a resimtit si ea, ca toata lumea, greaua perioada si incercarea prin care ati trecut. Ca toata lumea, dar si ceva mai mult. Fiindca si-a vazut parintii -cei puternici si grijuli- terminati si afectati.

Copiii sunt foarte receptivi la trairile emotionale ale adultilor si reactioneaza in consecinta. Te simt imediat si nu prea ii poti pacali; mai ales daca sunt martorii suferintei direct exprimate.

Cred ca trebuie sa ai multa rabdare cu ea si sa-i arati(sa te prefaci) ca acum totul este in regula, ca esti iar mami de dinainte.
Sa incerci sa razi si sa va distrati impreuna.

Si 40 de zile nu inseamna prea mult daca tot te vede trista si schimbata.

Ruxandra & Matei (3 ani) & sotul drag

Anculina spune:

Multumesc din suflet pt raspunsurile prompte.Daca mergem in vizita sau vine cineva la noi, e O. K. , doar cand sunt doar eu cu ea singure acasa nu pot sa fac nici o treaba decat cand adoarme, ca plange daca o ignor si vrea mereu cu mine, sa ne jucam, sa o tin in brate...Si ...de...mai am si eu un tati care vine obosit de la servici si in casa trebuie sa fie ordine si papa buna......

Daca iei totul prea in serios, faci riduri !Zambeste !

try spune:

Cheia rezolvarii, dupa mine, nu este sa o certi, sa fii mai dura cu ea pentru ca in felul asta tu nu faci altceva decat sa-i accentuezi starea de neliniste, teama care o apasa. Cu siguranta ea ti-a simtit starea din ultima perioada, te-a vazut trista, framantata, abatuta si in acelasi timp mereu departe de ea - insa ea nu stie de ce. Universul copiilor in privinta asta se restrange la copil-parinti-frati/surori. Ei cauta explicatiile in imediata lor apropiere si in relationarea lor cu ceilalti membrii ai familiei. Se poate gandi ca ea e responsabila pentru tristetea si supararea ta din ultima perioada.
Contactul fizic pe care micuta incerca sa-l stabileasc cu tine toata ziua este semnul ca ea are nevoie de restabilirea acelui echilibru de dinainte de a se intampla toate aceste necazuri in viata ta.
Fa-ti timp pentru ea, lasa vasele sa se mai si adune in chiuveta, da ma irar cu aspiratorul ca doar nu murim din asta sau pune-l pe sot sa iti preia o parte di nresponsabilitatile casnice, caci nu aceste lucruri sunt esentiale, insa rezerva-ti timp mai mult pentru micuta. Ea e cea mai importanta pentru tine. Important e sa-i redai micutei tale increderea ca e totul ok, incearca sa-i explici pe intelesul ei ca ai traversat o perioada grea, ca mami nu e suparata pe ea, ci esti trista ca fratele tau nu mai e langa tine, asa cum si ea ar fi trista daca iepurasul ei preferat (sau pernuta sau stiu eu ce) nu ar mai fi langa ea. Nu te lansa in explciati ialambicate si detaliate. Foloseste cuvinte putine si simple, copilul va intelege. Conteaza cu ce ton i-o spui, conteaza sa te simta pe tine conectata la ea.
Incearca sa petreci urmatoarele saptamani mai mult in contact cu ea, joaca-te mai mult cu ea, strange-o la piept mai mult, mangai-o, ea nu isi explica singura toate neplacerile prin care ai trecut, doar resimte teama si detasare. Ea mititica incearca sa restabileasca cu tine contactul de care are nevoie si nu stie cum sa procedeze decat tinandu-se dupa fusta ta. E semn ca are nevoie de mai multa afectiune. Ofera-i-o cu toata dragostea, nu o indeparta de tine certand-o si fiind mai dura, in felul asta nu o calesti, ci o inaspresti, o faci sa creada ca ea e responsabila pentru tristetzea de care ai suferit tu in ultima perioada. Asta e prima experienta a micutei tale in ce priveste decesul cuiva din familie. E foarte important pentru perceptia lor de mai tarziu cum ii introducem notiunile astea, indiferent de varsta pe care o au ei. Daca nu avem grija sa le explicam, pot ramane cu perceptii gresite despre aceste tragedii. Trebuie sa-i invatam sa treaca cat mai usor peste astfel de tragedii. Chiar daca ea acum nu resimte nici o durere pentru decesul fratelui tau, modul cum te comporti tu, e un exemplu viu pentru ea, cand va fi mare, va privi aceste evenimente asa cum a vazut ea acasa, cum le-a perceput ea cand era mica. De-aia e important sa ne asiguram ca ei nu raman cu perceptii/pareri/idei gresite despre astfel de lucruri. Invat-o ca atunci cand est itrist este ok sa plang ipe umarului celor din jur. Daca tu esti mai dura cu ea acum, ii vei arata ca atunci cand esti trist si suparat nu trebuie sa-ti mai pese de sentimentele celor din jur si e ok sa te superi pe toata lumea. Spune-i cat de mult o iubesti si cat de mult te ajuta ea sa treci peste tristetea asta. Iar cand zis "spune-i" ma refer mai mult la "demonstreaza-i", "arata-i".
Sper ca n-am fost incalcita in exlicatii... si ca ti-am dat niste puncte de pornire cum sa procedezi cu micuta. Ele sunt bine-nteles sugestii, insa e clar ca metoda "sunt mai dura cu ea" nu e deloc potrivita contextului si intamplarilor prin care treceti amandoua.

Alex - 5 Nov. 2004 ......... poze cu noi

RaluD spune:

O sa treaca, ai multa rabdare si ofera-i multa dragoste. Si ea a suferit, chiar daca nu constientizeaza asta, si are multa nevoie de tine.
Fetita ta are 2 "griji":
- sa nu mai ramana fara mami
- sa nu mai fie mami suparata.
Asa e si a mea.
E un sufletel bun si o doare sa te vada necajita. In plus, tu si tati sunteti lumea ei.
Imagineaza-ti ca tu ai vedea pe cineva care este atotputernic pentru tine aratandu-se neajutorat si inlacrimat. Pai n-ai intra in panica?
Ati trecut prin multe, Dumnezeu sa va ajute sa fie bine de acum. Nu e nevoie sa fii aspra cu bebelusa, parerea mea.
Bafta!

Raluca, Emi bebelusa si bb2 din burtica