Cum resimtiti, psihic, infertilitatea?
Raspunsuri - Pagina 3
Elise spune:
Rufus, nu gresesc... N-am spus ca n-as vrea sa infiez un copil. Bineinteles ca vreau. Dar nici asa nu mi-as ierta ca eu, eu, ca femeie, ca animal daca vrei, n-am fost in stare sa fac ceea ce orice fiinta vie face: pui.
Si nu-mi spune ca asta nu e un handicap, ca nu te cred.
As putea, intr-adevar, sa iubesc si alt omulet ca si cum ar fi al meu. Am vazut bbii abandonati din spitale si am plins, si i-as fi luat acasa pe toti. Nu l-as iubi mai putin pentru ca nu l-am conceput eu. M-as iubi pe mine mai putin. In relatia mea cu mine, golul si semnul asta de intrebare ar continua sa persiste.
Deja sistemul meu de aparare incepe de functioneze. Si nu vad copii prin casa. Pur si simplu incepe sa imi pese de tot din ce in ce mai putin. Nu stiu daca ati avut senzatia asta vreodata: mi se intimpla tot felul de lucruri - ei, si ce? Sint lucruri de care altadata probabil mi-ar fi pasat. In bine sau in rau. Dar, pe undeva, subconstientul meu se apara. Sint in faza in care vad totul din jurul meu la rece, inclusiv familia noastra.... inclusiv omul pe care il iubesc... Incerc sa ii percep nevoile dincolo de ceea ce spune, imi dau seama ca el are mai multa nevoie ca mine sa ofere afectiune.... Si ce pot sa fac? Pot sa il las. Altceva nu pot sa fac, nici pentru el, nici pentru mine.
Elise
Anca Wish spune:
quote:Originally posted by copilutzu
Anca Wish imi pare sincer rau ..prin cate ai trecut...Exact prin asa ceva trec si eu numai ca nu caut copilutzul prin casa ci ma bag noaptea in debara si plang,ptr. ca nu mai vreau sa il fac pe sotul meu sa se simta vinovat( nu mai vreau sa sufere si el)Am impresia ca prin plans ma eliberez de povara din suflet.Dar dimineata tot oftand ma trezesc si cu aceeasi tristete.
Anca cum ai reusit sa spui STOP ? Cum ai reusit sa scapi de cosmar?
Copilutzu'
Greu, greu. Dar m-au ajutat si dr. Am facut niste noduli la sani de la atatea tratamente si mi-am dat seama ca NUMAI daca sunt sanatoasa voi reusi sa-mi indeplinesc visul.
Incearca si tu sa lupti cu tine si sa o iei mai usor. Stresul e o cauza importanta.
Eu m-am gandit la adoptie si dupa lungi discutzii cu al meu sotz, am ajuns la concluzia ca imbratisam varianta asta.
Iti doresc sanatate si ca visul tau sa se indeplineasca cat mai curand. sper sa-mi dai un PM sa-mi spui. Ma vor bucura pt tine din tot sufletul
anca...SIGUR intr-o zi
tlaura spune:
Am trecut si eu prin starile descrise de fetele care isi doresc un bb. L-am avut pe Andrei la 35 de ani, dupa 6 ani de analize si doctori. Cele care sunt in situatie cunosc starile prin care treci; s-a spus aproape totul. Un singur lucru vreau sa mai adaug: niciodata nu am incetat sa sper. Chiar si atunci cand ratiunea imi spunea ca nu o sa fac niciodata un copil, eu nu am incetat sa sper. Cred ca totusi, undeva in adancul sufletului fiintei mele, stiam ca o sa vina. Nu stiam cand si cum, dar stiam ca va veni. Si a venit!
Asa ca fetelor, nu am decat un sfat pentru voi: nu incetati sa sperati.
Sfanta Fecioara sa aiba grija de voi, asa cum a avut si de mine!
Laura, mama lui Andrei
http://community.webshots.com/user/tcatlaura
http://www.imagestation.com/album/?id=4287441075&code=8712142&mode=invite
copilutzu spune:
Anca Saru'mana ! 
si
iti doresc ca visul sa se implineasca!!! 
"Multumirea este comoara cea mai de pret a omului"
Proverb indian
Copilutzu'
Rufus spune:
quote:
Originally posted by Elise
Rufus, nu gresesc... N-am spus ca n-as vrea sa infiez un copil. Bineinteles ca vreau. Dar nici asa nu mi-as ierta ca eu, eu, ca femeie, ca animal daca vrei, n-am fost in stare sa fac ceea ce orice fiinta vie face: pui.
Si nu-mi spune ca asta nu e un handicap, ca nu te cred.
Elise
Din punctul meu de vedere nu este un handicap, decat daca vezi un handicap orice diferenta intre doi oameni. Dar eu nu pot sa simt ce simtiti voi, asa ca iti dau credit.
Iar de iertat tu pe tine...sa nu-ti ierti greselile, daca nu vrei, dar un lucru la care nu ai nici o vina...
Fii mai ingaduitoare cu tine. Si mai constienta ca drumul tau este demult trasat.
http://community.webshots.com/user/tora97
april spune:
Timp de 4 ani am resimtit foarte acut infertilitatea. Asa cum multe dintre voi au spus, ceva, acolo in suflet doare. Nu stiu daca un barbat simte la fel. In orice caz pentru mine a fost o perioada foarte grea. Nu puteam sa inteleg cum de chiar mie mi se intampla.
Rufus, tu nu poti sa intelegi ce simte o femeie atunci cand nu poate avea copii. Imi pare rau sa-ti spun, dar e un sentiment de neputinta, chiar l-am simtit ca pe un handicap. Adoptia e o solutie, dar sentimentul de a da nastere nu se compara cu nimic. Nu e egoism. Te doare sa vezi ca altele fac copii pe banda, mai multi pe multi ii si "debarca" iar tu te chinui sa faci unul.
Am avut noroc, ca dupa 4 ani am ramas insarcinata fara nici o sansa din partea medicilor. Psihicul are f. mare importanta. Cum ziceau fetele, plangeam cand vedeam un copil in parc sau il auzeam la vecini. Fiecare copil de pe strada imi aducea aminte ca EU NU POT SA FAC. Neputinta. Acesta e sentimentul. Si e al naibii de dureros.
Multumesc lui Dumnzeu ca m-a binecuvantat cu un copil in ciuda tuturor predictiilor medicale.
Asta spune multe. Crezi si vei obtine.
Va doresc tuturor sa simtiti ce inseamna bucuria de a naste unui copil.
Elise spune:
Rufus, multumesc pentru intelegere.
Practic, ceea ce mi se intimpla nu este o simpla "diferenta". Diferenta este intre ochii verzi si ochii negri...
Biologic, a putea sau nu sa-ti continui specia nu e o diferenta, ci un handicap.
Si unul major.
E vorba de selectia naturala.
Eu, una, asta simt.
Si am analizat subiectul pe toate partile.
Nu pot sa spun ca sint perfecta, doar o mica "diferenta" - ca nu sint suficient de femeie sa fac copii. Si ca sint ultimul reprezentant al familiei mele "de singe".
Elise
gabibarta spune:
Elise, da, este un handicap. ar unele handicapuri sunt doar temporare si se pot vindeca, stiai???
Daca ai atata dragoste in suflet, de ce nu adopti un copil? Poate vei pati ca o familie de actori din Oradea. Nici ei nu au reusit sa faca copii, au ajuns aproape de 40, au intrat in disperare din cauza ceasului biologic care tot ticaia, si au adoptat o fetita din maternitate. Inca nici n-au terminat bine procedura legala, cand ea a ramas insarcinata. Acum au doua fetite, le cresc cu aceeasi dragoste pe amandoua. Dar uite ca si la ei factorul psihologic a fost vina infertilitatii. Stresul lunar de care probabil suferi si tu, (cand vezi ca iar ti-a venit CM) se pare ca la tine exclude posibilitatea sa ramai insarcinata.
Ar fi bine sa uiti de faptul ca vrei copil. Nu asteapta ovulatia, nu fa sex numai sa faci copil. Traieste-ti viata, distreaza-te cu sotul impreuna, faceti prostii, nebunii, incearca sa fii fericita!
Gabi+Robert 20.05.1997+Lili 17.05.2002
http://community.webshots.com/user/gabibarta
valiburu spune:
Eu am optat pentru adoptie fara a face mare tevatura si fara a filozofa prea mult.Nu ma inscriu in categoria cuplurilor disperate,mai ales ca am 28 de ani si o minune cu ochi negri care mi-a redat increderea si echilibrul de care aveam nevoie.Nu neg ca in adancul sufletului nu imi doresc sa raman insarcinata,dar stiu ca Dumnezeu stie ce e mai bun pentru fiecare si ca toate lucrurile se vor petrece la timpul lor.Ii multumesc lui Dumnezeu ca mi-a dat acest gand :adoptia si ca am transformat un esec in victorie.Sunt de acord cu Rufus si nu uitati ca si barbatii au latura lor sensibila si ca parerea lor conteaza.
Elise spune:
Ok...si eu sint de acord ca adoptia ar rezolva o parte din probleme.
Dar aici vorbeam de cealalta parte.
Daca adopt pot sa AM un copil.
Topicul era de fapt despre imposibilitatea de a NASTE unul.
Sint 2 lucruri diferite.
Mi se pare SF ipoteza ca daca adopti un copil ramai insarcinata. Dupa capul meu, aceste 2 lucruri n-au absolut nici o legatura, ca sa nu mai vorbesc de faptul ca si ideea e meschina.
E drept ca daca ai deja un copil te mai detasezi oarecum de ideea de a-i da tu viata unuia. Dar la fel de bine poti sa te detasezi facind orice altceva. Nu neaparat schimbind destinul unui suflet pentru a-ti "mari sansele". Nu m-am gindit la asta, nici nu vreau sa ma gindesc....
Poate sint eu in pasa proasta.
Dar daca as decide sa adopt, as face-o din cu totul alte considerente.
Elise