libertate , fericirea celuilalt...

Buna fetelor, ma uit de multe ori in jur, la cei pe care ii cunosc, chiar si la cei pe care nu ii cunosc si ma intreb departarea intr/un cuplu inseamna ca mai sunt un cuplu? Stiu fiecare are nevoie de libertatea lui, prietenul meu mi/a spus la un moment dat ca stie ca nu pot fi fericita stand doar cu el, ca am nevoie si de prietene, dar cred ca vorbea in numele lui in primul rand. Nu cred ca e drept sa stam 24 de ore din 24 lipiti unul de celalalt, nu cred ca asa se reuseste intr/o relatie, dar de asemenea eu nu cred ca se poate numi un cuplu acele persoane care stau mult timp departe unul de celalalt, pentru ce mai esti atunci cu cineva, sa fi mereu singura, sa te descurci mereu singura, sa plangi pe umarul altcuiva, sa te bucuri cu altii, pentru ca cel de langa tine e prea ocupat...gresesc eu? Poate voi cele care aveti ani de stat cu cineva sau de casatorie sunteti mai intelepte, stiti voi ceva ce eu nu stiu si vorbesc asa din lipsa de experienta. Cu ce ma ajuta sa stiu ca sunt implicata intr/o relatie daca acel cineva nu e langa mine, daca petrec 2 ore cu acea persoana si in rest sunt fara el/ea, oare toate lacrimile, durerile, bucuriile pe care nu le/ai impartasit cu el/ea pentru ca nu a fost acolo pot fi inlocuite de acele cateva ore petrecute impreuna?

Mirunaa spune:

Ratusca, daca prietenul tau s-a referit la faptul ca trebuie sa ai si prietene....mie mi se pare cat se poate de normal.Eu, cel putin simt nevoia unei prietene(pe care o si am).Uneori chiar e bine sa plangi pe umarul unei alte persoane pt ceea ce ti se intampla mai urat in viata(daca ti se intampla).O prietena poate fi obiectiva fiind in afara problemei tale si, fiind obiectiva iti poate da sfaturi la rece....uneori cat se poate de bune.

Dar e vorba doar de prietene...Daca prietenul tau s-a referit ca ar fi bine sa umbli si cu alti barbati....apoi nu cred ca suna bine.

Poti avea prieteni de suflet si, in acelasi timp relatia ta cu prietenul tau(care inseamna mai mult decat o relatie de suflet...) sa decurga firesc si normal.

Toate cele bune!

Valenka spune:

Eu zic ca e important pt fiecare dintre noi,ca individ existenta unui anumit grad de libertate, cit de mare sau mic asta e individual..o femeie s-ar putea sa vrea o apropiere cit mai mare de partener, impartasirea tuturor gindurilor si trairilor; o alta poate apreciaza mai mult existenta unui spatiu de respirat. Si-apoi a avea o prietena si a-l avea pe partener in rol extins partener-prieten nu se exclud...un barbat vede intr-un fel lumea,o prietena iti va veni cu alte unghiuri de rezolvare a problemelor.Existenta prietenilor si a partenerului in viata ta nu fac decat sa-ti imbogateasca viata, ceea ce in end-effect iti face relatia cu partenerul mai armonioasa, mai relaxata.

boticelina spune:

Ratusca mica, prietenul tau ti-a transmis un mesaj ascuns, mic, cum ca el nu e pregatit sa fie 100% doar cu tine. In orice relatie si cuplu normal trebuie sa existe prietenii tai, prietenii lui si prietenii nostri. Este posibil ca tu sa fii putin cam acaparatoare si el tanar si tine cont deasemenea ca noi femeile suntem mai lipicioase si mai vorbarete, lucru nu tocmai valabil si pentru barbati.

El are nevoie de spatiu de dezvoltare si ti-a zis in speranta ca vei simti si tu nevoia unui astfel de spatiu. N-ai ce sa faci deocamdata. Acorda-i incredere, canalizeaza-ti energiile catre o relatie cu o prietena sau, si mai frumos, cu mama ta si lasa timpul sa cearna. Va veni vremea cand va simti ca daca nu esti linga el o sa se termine lumea. E posibil insa sa nu vina vremea aia niciodata si atunci trebuie sa te desprinzi. He's not "the one".

Elise spune:

Cred ca depinde in ce etapa a relatiei te afli. Daca la inceput simti nevoia sa fi numai si numai cu el, dupa un timp descoperi ca mai ai nevoie si de familie, si de prieteni comuni, si de prietene cu care sa vorbesti de farduri, rujuri sau copii (barbatul meu, de exemplu, nu e interesat ce tip de rimel e mai bun).

Elise

adrienne12 spune:

Fata draga indiferent cit de mult ai iubi un om nu poti fi si nu e sanatos sa fii 24/24 cu el. Mai lasa-l sa respire, sa-si vada prietenii, sa i se faca dor de tine. Si invers. Poate vrei si tu sa mergi cu prietenele sa birfiti, sa va uitati dupa haine pantofi etc. lucruri care pe un barbat il plictisesc de moarte. Si sa mai stii ceva: NEVER EVER work with the husband in the same office.

dienutagraviduta spune:

eu cred ca nu e normal sa nu vreti de la inceput sa fiti tot timpul impreuna; dar mai am impresia ca este importanta si varsta la care s-a format cuplul : eu sunt cu sotul meu de la 15 ani, el avea 19, si cred ca am crescut impreuna; pur si simplu ne oferim totul unul altuia, astfel incat n-am nevoie de prietene sau el de prieteni; avem cunostinte la comun, insa.
dar in cazul unui cuplu format la 25-30 de ani - treaba se schimba, fiecare are caracterul deja format ... nu poate sterge cu buretele viata pe care a dus-o inainte ...

dienuta graviduta si bebelushul luca

Porumbita spune:

mi se pare nesanatos 24/24...
si cred ca e o tampenie sa spui ca nu mai ai nevoie de prieteni/prietene....

Jocelyn spune:

Daca esti prea posesiva si vrei sa-l acaparezi, sa stai non stop cu el nu vei produce decat efectul contrar celui dorit de tine si incetul cu incetul il vei indeparta (vorbesc in general).
Toti avem nevoie de prieteni si nu cred ca e normal sa stai nas in nas cu partenerul toata ziua, dar nici sa-l vezi o data pe luna si atunci dormind.
Echilibru.


If there were in the world today any large number of people who desired their own happiness more than they desired the unhappiness of others, we could have paradise in a few years.

ruxij spune:

Barbatilor nu le place sa fie sufocati, da, trebuie sa te mai descurci si singura si sa iti faci o viata in afara relatiei cu el. A-ti construi viata doar in jurul sotului nu este normal si iti face rau. Invata sa fii independenta si relatia va functiona bine merci. Daca in cele doua ore in care va vedeti, comunicati, va intelegeti, va povestiti ce vi s-a mai intamplat, este minunat.

amuleta spune:

La inceput vrei sa fii tot timpul cu el si el cu tine (poate-s optimista) iar dupa casatorie, dupa niste ani, se instaleaza o intelegere tacita, fara prea mare tambalau, unde fiecare are coltisorul lui si face ce-i place apoi se duce la partener si au lucruri de facut impreuna...in fine, e ca un balet din ala in care si el si ea mai fac o pirueta apoi se aduna si-si fac piruetele la comun. Problema e ca atunci cind traiesti cu un barbat care nu si-a luat un angajament ferm tinzi sa ai o nesiguranta si lucruri care intr-o casatorie curg oarecum de la sine, tinzi sa le privesti cu lupa. Ia cere-l tu de barbat si sa vezi ce repede ai ajunge la adevar. Nu ca te-ai si marita cu el maine, daca nu vrei, dar l-ai vedea ce simte si sau te-ai linisti sau te-ai lamuri.