Sotul plictisit.
Sotul plictisit. | Autor: ramonaa
Am ajuns si eu sa scriu si sa va cer o parere, un sfat.
De pe 1 septembrie am intrat din nou la servici. Baietelul meu care are 1 an si 8 luni ramane acasa cu sotul si iesirile afara le face cu mama mea. Programul lui este destul de ordonat si nu e greu de aplicat. Robert este un copil destept, foarte, foarte activ si as putea spune destul de ascultator, cu o personalitate puternica.
Problema este urmatoarea: cand ma intorc acasa gasesc un sot plictisit, tolanit la tv, fara chef de vorba, absent la ceea ce se intampla in casa. Eu vin si intru in focuri: mancare, ingrijire copil, spalat etc. Comunicarea (de care se vorbea la alt subiect) este zero. Ne spunem mereu aceleasi lucruri. Ne certam destul de des. Ma acuza ca merg la un servici cu salariu mic. Eu am terminat dreptul si nu lucrez in domeniu. Nu prea stiu ce sa fac sa intram intr-o atmosfera normala. Cum sa-l conving ca am nevoie de ajutor din partea lui? Pana sa intru la servici spunea ca nu e mare lucru sa stai acasa cu copilul, e usor. Acum a vazut cum e.(cred)
Ramonaa si Robert (15.01.2004)
Raspunsuri
adimercedes spune:
Copilul are program, insa tata se pare ca nu. Si cred ca incepe sa se simta inutil. El nu munceste? Nu are servici, nu vrea, nu poate sau asa a fost aranjamentul vostru? Poate ar fi totusi bine, daca e posibil, sa isi gaseasca si el ceva de lucru si eventual sa dati copilul la cresa cateva zile, sa luati o bona daca va permiteti sau sa va ajute parintii, daca sunt disponibili. Cred ca sotul tau nu se simte indispensabil, nu simte ca e nevoie de el in adevaratul sens al cuvantului, nu se simte util, poate tocmai din cauza ca nu are serviciu, nu aduce bani in casa...
Eventual da mai multe date, ca sa stim cum sa privim problema.
"The pessimist may be right in the long run, but the optimist has a better time during the trip."
devylla spune:
pai scuza-ma da e usor sa gasesti atatea greseli la celalalt cand tu stai acasa,ca mergi la munca cu salariul mic,dar el de ce nu merge la munca?dupa aia normal ca e plictisit cand vi tu de la munca ca a stat toata ziua,indiferent ca a avut grija sau nu de copil.Eu zic ca problema este inactivitatea lui,convinge-l sa mearga la munca si atunci toata starea lui se va schimba,cred.
iubirea mea 
bubulinele 
'Populatia planetei creste continuu, in timp ce inteligenta ei ramine constanta.'
Sabina
ramonaa spune:
Ma scuzati dar nu am dat date complete. El face taximetrie si iese la treaba dupa cum pofteste. Nu are un program fix.
A terminat si el dreptul dar nu are licenta data.
Ramonaa si Robert (15.01.2004)
amuleta spune:
Ramonaa, am trecut si eu prin ceva similar mai demult si cred ca sotul tau se simte frustrat ca nu vede o perspectiva in viata voastra. Al meu, de cind s-a intors la lucru in domeniul lui, este parca alt om. Cred ca ar trebui sa-l incurajezi sa studieze pentru licenta si apoi sa-si gaseasca un servici pe profil. Tu trebuie sa fii aia desteapta si cu tact, ca barbatii sint de multe ori mai berbeci.
ioanaradu spune:
adimercedes foarte bine spus cu barbatii si berbecii ... si barbatul meu chiar e berbec ... 
ramonaa trebuie sa "lucrezi" tu mult ca sa-l faci sa iasa din "plictiseala". pot spune ca si eu m-am lovit oarecum de problema ta ...
eu m-am angajat pe 9 sept si nu lucrez in domeniul meu ... eu sunt profa de mate si lucrez la serviciul clienti intr-o firma. inainte il vedeam clar ca e nemultumit pentru ca in invatamant castigam destul de putin si nici nu era deloc sigur. nefiind titulara in fiecare vara alergam dupa post. acum castig mai bine si sper spre f bine. dar ... nu mai am timp de mai nimic. fac totul pe fuga ... mancare ... curatenie ... spalat ... calcat ... si il implic si pe dumnealui ... a invatat sa "lucreze" cu aspiratorul ... ii dau listuta pentru piata ... merge si plateste facturi ... si multe altele. inainte i se parea ca activitatile astea sunt chiar niste chestii asa ... banale ... si parca si banii se duceau pe "nimicuri".
acum de cand l-am implicat efectiv in problemele casei s-a schimbat si problema noastra, sau mai bine zis s-a rezolvat.
sotul tau face taximetrie? sa puna mana sa invete!!
si sotul meu e putin "comod" in ceea ce priveste job-ul ... oricum mai tot timpul am castigat mai mult ca el ... si recunoaste asta.
pana acum am zis ca macar unul din noi trebuia sa stea la un serviciu stabil. acum ca m-am angajat eu am inceput sa-l imping si pe el de la spate sa-si caute alt job. si cateodata nu e deajuns sa-l impingi asa usurel ... e nevoie de o "zguduiala" buna ... la figurat.
in concluzie ... tu nu trebuie sa ai complexe ... pune piciorul in prag si scoate-l pe domnul din letargie. fa-i program ... piata ... sa te ajute in bucatarie ... oricum ... iti trebuie rabdare si perseverenta si ai sanse mari de rezultate bune.
pupici ... si sa auzim de bine!
http://pg.photos.yahoo.com/ph/ioanaaradu/my_photos
patry_r spune:
Mi se pare ca atunci cand copilasii ajung pe la 2-3 anisori, parintii cedeaza ...
Am auzit atatea plangeri, am simtit-o si pe pielea proprie. Probabil perioada grea din primii ani ai copilului. Si pe la prieteni, si pe la cunostinte am sesizat lucrul asta. Pe masura ce mai creste copilul parca si parintii isi mai revin.
Noi, care de felul nostru suntem veseli, eram in stare sa tipam unul la altul din orice. Ca daca ne intreba cineva a doua zi de la ce pornisem nici nu cred ca eram in stare sa ne dam seama. Ni se parea ca unul face mult mai mult iar celalalt trage chiulul.
Oricum trebuie mobilizat si sotul. Caci daca va descoperi ca tu poti acoperi totul, foarte greu va fi de convins ca trebuie sa-si asume si el responsabilitati mai mari.
Zic si eu.
energy spune:
quote:
Originally posted by patry_r
daca va descoperi ca tu poti acoperi totul, foarte greu va fi de convins ca trebuie sa-si asume si el responsabilitati
perfect de acord!
RESPONSABILIZEAZA-L!!!!!
poate fi foarte util si daca sta acasa, sunt atatea lucruri de facut, nu neaparat menaj!!!!
mircea42 spune:
La subiect, o colega de forum indeamna:
"Cateodata nu e deajuns sa-l impingi asa usurel ... e nevoie de o "zguduiala" buna ... la figurat.
in concluzie ... tu nu trebuie sa ai complexe ... pune piciorul in prag si scoate-l pe domnul din letargie. fa-i program ... piata ... sa te ajute in bucatarie ... oricum ... iti trebuie rabdare si perseverenta si ai sanse mari de rezultate bune."
Alta opineaza la rindul ei:, cu majuscule: "RESPONSABILIZEAZA-L"
Poate nu am citit eu suficient de atent, poate oi fi aiurea in opinii, dar, fetelor, chiar nu realizati ca pur si simplu omul este cel care a fost dat deoparte, in favoarea copilului?
Eu am mai vorbit aici pe site despre asemenea situatie. Da, in carti, intre femei (iar intre sanchi barbati se face de asemenea haz) asha ceva este inadmisibil: auzi, barbatul sa fie gelos pe copil, sa ceara si el atentie, afectiune de la nevasta! Femeile mai ales vin si cu argumente: pai nu mai am timp sa respir - si au dreptate! Dar sufletul omului sta cam prost in fata argumentelor, mai exact nu tine cont de ele.
Bineinteles, nici nu-si permite sa-si faca stiute adevaratele motive, situatie care duce, cu timpul, la lipsa de comunicare de care se pomeneste in mesaj.
Repet, explicatia mea poate parea aiurea, dar e plina lumea de lucruri de genul asta, in care dam cu capul de cite un prag, dar ne spunem revoltati ca asa ceva nu e posibil, nu e admisibil. Iar acele situatii, putin sinchisite de revolta noastra, continua sa existe.
Putem lua in calcul si o neadaptare la postul de tata in sine, se prea poate, sintem oameni si oameni (desi eu, in trei rinduri, am gasit placuta, instructiva postura). Dar tipul fara chef, asta tradeaza clar un ins caruia activitatea propusa nu-i prezinta vreun interes. Si, intre altele, nu-i prezinta pentru ca nu dobindeste rasplata, cea preconizata de el bineinteles.
Iar pentru incheiere: e ultimul lucru ce porneste in lupta asemenea barbati, asemenea oameni in general: sa faci trimitere la responsabilitate, la datorie etc. Pe a;lte portite ale sufletului e bine sa se mearga…
Dar bineinteles ca mai nimeni nu are chef de asha dadaceli, de rabdare pedagogica. Iar cercul vicios se inchide.
De vina-i viata, care nici ea nu-i ca-n cartile roze.
ramonaa spune:
Multumesc pentru raspunsuri.
Cred ca ar trebui sa las mereu listuta cu ce are de facut. Cand sunt acasa tot timpul ma intreaba "acum ce mai ai de facut?" dar nu cu scopul de a ma ajuta. Ei din cand in cand tot imi da o mana de ajutor.
Cred ca s-a mai obisnuit cu noua lui misiune de tatic care are grija de copil. Baiatul simte acum ca sta mai mult cu el si-l striga toata ziua tati, tati.
Zilele astea parca l-am gasit mai vesel si nu chiar asa de plictisit. Imi povesteste ce face cel mic, ma suna la servici sa-mi spuna ce mai fac, deci sper sa ajungem la un lucru bun. Nu prea ma mai bate la cap cu serviciul.
Mircea eu am incercat sa-i dau atentie cat pot de mult dar de multe ori mai convingator e tv-ul 
Nu pot concura cu el...E adevarat ca se plictiseste repede de orice (sper ca nu si de mine 
).
Ramonaa si Robert (15.01.2004)
simina2005 spune:
OAMENII S-AR PUTEA SA NU-SI AMINTEASCA EXACT CEEA CE AI FACUT SAU CEEA CE AI SPUS, DAR INTOTDEAUNA ISI VOR AMINTI CUM I-AI FACUT SA SE SIMTA!!!
Draga Ramonaa, ceea ce ti-as recomanda eu
:-profita de aceasta toamna superba si iesiti la plimbari lungi impreuna cu copilasul
-mergeti in parc, la o terasa,
la cetate, la gratar
.Nu mi se pare normal ca taticul sa nu iasa la plimbare cu propriul copil.El ar trebui sa fie mandru ca are un fiu pe care-l poate invata sa joace fotbal
, sa mearga pe bicicleta, sa descopere florile
, iarba si cerul, sa faca cat mai multe lucruri barbatesti impreuna
.Uneori barbatii se simt dati la o parte
si de mama soacra si de sotie...Incercati sa vizitati cat mai multe locuri noi, sa va redescoperiti pe voi si lumea din jur...in viitor o sa aveti o multime de amintiri frumoase.
Cu respect,
Simina
Diana si
Andrei