Separarea bunurilor din timpul casatoriei

Problema e asa: sotul meu a primit o masina de la ai lui care este trecuta pe numele lui (prin contract de vanzare cumparare intre tata si fiu), iar eu am primit intr-un cont pe numele meu o suma de bani de la ai mei.Astea in timpul casatoriei, ca nu a fost posibil inainte.
Eu si sotul meu vrem sa facem un act, prin care in cazul unui eventual divort eu sa nu ma pot atinge de masina lui si el de banii mei. Cu alte cuvinte astea 2 bunuri sa nu intre in partaj.Este posibil asa ceva? Unde ? La notariat?Cam cat costa si cum trebuie sa sune?

kriss79 spune:

Legea nu permite ca in timpul casatoriei sotii sa-si imparta bunurile comune. O asemenea invoiala este nula. Pentru motive temeinice, bunurile comune(cum sunt cele de care faci vorbire, fiind dobandite in timpul casatoriei), in intregime sau numai o parte din ele se pot imparti numai prin hotarare judecatoreasca si in timpul casatoriei.(art.36 alin 2 C.fam). Bunurile astfel impartite devin bunuri proprii.(deci nu vor mai face obiectul vreunui viitor partaj)

Impartirea bunurilor comune in timpul casatoriei are un caracter exceptional. Este posibila numai daca exista motive temeinice si nu mai prin hotarare judecatoreasca. Sotii, prin conventia lor, nu le pot imparti si nici instanta nu poate consfinti invoiala lor.
Instantele judecatoresti au obligatia in primul rand, sa verifice, daca exista motive temeinice care sa justifice impartirea bunurilor comune in timpul casatoriei. Pot fi considerare motive temeinice pentru impartirea bun.comune imprejurari ca de ex.unul din soti foloseste in exclusivitate anumite bunuri comune sau incepe sa le instreineze fara consimtamantul celuilalt etc.

Pentru introducerea unei actiuni de impartire a bunurilor comune in timpul casatoriei:
-cerere de chemare in judecata(de preferat facuta de un avocat)
-taxa de timbru judiciar si fiscal.




http://photos.yahoo.com/darbyshaw79

delsim spune:

Da, e foarte complicat.Nu ma asteptam, desi citisem prevederile din Codul Familiei. Ieri am fost la un notar care ne-a spus in esenta acelasi lucru. Mi se pare stupid, daca eu prin propria mea dorinta si vointa vreau sa renunt la un drept al meu, sa nu pot. Nu ramane decat sa ne incredem in noi si cuvantul reciproc , ca in caz de divort eu nu voi avea pretentie la masina si el la bani (desi...cine stie ce se va intampla in timp cu ambele bunuri). Sau ar putem mama sa faca donatie pe banii respectivi, desi sotul meu ar fi in dezavantaj pentru ca masina este deja pe numele lui de 3 luni si el nu poate face cu ai lui retroactiv donatie pe banii de cumparare a masinii.
Mersi mult!