Voi cum "comunicati"?
Raspunsuri - Pagina 4
sinzi_ana spune:
Poate ca o comunicare eficienta este un compromis...
Adica dezbati pana ajungi la o solutie comuna...O problema care are 2 soltuii, iar din 2 solutii trebuie sa faci doar una...fie una din cele 2, fie una de mijloc...
La mine asta inseamna comunicare...nu trancanelile despre nimicurile zilei...ca atunci as fi maestru de comunicari!!!
Iau in fiecare zi viata de la capat
Sinzi 
si David
David la 2,6 ani printre valuri
petaluda spune:
uitati, eu la ora asta nu dorm din cauza problemelor de comunicare! adica eu vroiam sa discutam pt ca avem niste alegeri foarte importante de facut, dar dialogul a fost mai mult monolog ! si el s-a intors pe partea cealalta si sforaie 
de cele mai multe oricomunicam cel mai bine prin scris: adica preferam sa ne lasam cate o scrisorica unde sa explicam clar si calm ce si cum decat sa discutam pt ca sfarsim prin a ne certa. solutia asta nu se aplica dect problemelor spinoase si delicate, dupa ce tentativa de dialog a dat gres. 
totusi nu as putea niciodata sa las sa treaca o problema numai pt ca e mai usor sa ne facem ca ploua decat sa discutam...
lena spune:
asa general mi-e greu sa spun cum ar fi ideal sa comunici, dar eu cel putin cred ca fac parte din categoria aceea de femei cu creier de barbat caci eu comunic ca ei...scurt si la obiect, gen propozitional: subiëct+predicat...asta referitor la masculi 
si evident in afaceri sau job...cu pretenele mele dragi, batem campii, barfim, ne prostim, ne miorlaim...cu ei, purtatorii de penis, nu prea merge cu "subtilitati" ca doar ati citit si voi destul despre asta, n-au abilitatea asta, ce sa-i faci.
la ei merge cu "ai vanat draga dinozaurul? ok, baga-l in pestera sa hranim ceata de kinderi"...ok, serios vorbind, ii inteleg perfect, cateodata este groaznic de obositor, sa auzi pe cineva vorbind ffff mult in jurul tau, iti consuma energie, nu stiati mentala, evident! pe de alta parte e preferabil daca aveti ceva de suflet sa-i spuneti altei femei, ea va intelege sigur...ei prefera sa-si linga "ranile" singuri ca motanii...e de secole si va mai dura secole, chestia asta e scrisa in codul nostru genetic.
pe de alta parte comunicarea nu inseamna numai vorbit, inseamna si alt gen de mesaj.
discutati fetelor problemele ce va apasa atunci cand se ivesc, nu mai tarziu, intotdeauna vi se va reprosa ca e prea tarziu acum...vreti sa duca gunoiul, ziceti-o in romana, engleza, nu conteaza, ce limba intelege el, nu-l luati cu subtilitati ca trece timpul si maine gunoiul tot in casa este.
il vreti in pat, dezlantuit, aratati-o si spuneti-o nu asteptati sa vina numai de la el...suntem atat de emancipati in altele de ce nu si in asta, nu vrea, arati ca va deranjeaza.
as mai scrie, dar e tarziu si sotul ma vrea el in pat de data asta, il vreau si eu, deci nu-l refuz 
revin ca suna interesant subiectul, noapte buna,
Lena
petaluda spune:
sunt deacord cu lena...rar am vazut barbat unde sa mearga cu subtilitati. mai nasol e cand eu am impresia ca spun clar ce vreau dar pt el e prea subtil. s -ar rezolva oare cu un desen?
nanuk spune:
OK, lena, ii spui direct ce vrei motanului, dar ce te faci daca el nu are urechi sa auda si daca nu e invatat sa asculte ce zici tu? Sau daca ea isi gaseste greu cuvintele ori nu poate fi destul de directa? Pentru ca sunt multe femei care nu au curaj sa ii spuna direct "Hai in pat ca acum te vreau, in momentul asta. Sau mai bine trecem direct la fapte, ca se poate si aici, nu doar in pat".
Si ajungem la ce spuneam mai devreme, la obisnuinta de a vorbi si de a spune orice cu la fel de multa dezinvoltura, la obisnuinta de a asculta si de a te face ascultat. Eu vad in trancaneala un exercitiu de comunicare, fara de care eu si sotul meu nu am fi reusit de multe ori sa ne intelegem.
Daca pierzi uneori timpul trancanind nu inseamna ca o discutie serioasa ori o dupa-amiaza in tacere sunt imposibile. Si nu cred ca atunci cind ai de rezolvat o problema spinoasa nu poti sa ajungi pina la urma la o solutie acceptata de comun acord, chiar daca trebuie sa vorbesti ore intregi pentru asta.
Si vorbele, si tacerea sunt la fel de importante, daca stii cind sa faci uz de ele.
NANUK
http://pg.photos.yahoo.com/ph/singabi_ro/my_photos
Zambeste, maine va fi mai rau! MURPHY
Kehleyr spune:
quote:
A comunica nu inseamna ca celalat sa faca ce vrei tu!
Foarte adevarat. Scarmanus, eu am senzatia ca problema ta (si nu numai) de aici deriva. Adica, te astepti ca daca reusesti sa iti comunici punctul de vedere, celalalt automat va vedea lucrurile la fel, si va alege solutia care tie ti se pare buna. Si atunci, orice rezolvare a problemei care nu este cea asteptata de tine o percepi ca lipsa de comunicare, cand de fapt nu e asa.
Cu sotzul meu nu ajung prea des la discutii profunde sau filozofice. Il cam sperie ideea, sau poate i se pare ca un subiect prea serios abordat in discutie inseamna automat o problema de cuplu -- ceea ce pentru mine nu este adevarat, eu ador sa discut idei si principii doar de dragul de a le discuta, chiar daca in contradictoriu. Si noi, ca si nanuk, comunicam mai mult prin taclale, discutand probleme cotidiene, concrete, si am sentimentul ca tocmai prin aceste discutii ajungem sa ne cunoastem mai bine, pentru ca omul de fapt se caracterizeaza mai mult prin cum reactioneaza la nimicuri, decat prin conceptii filozofice... as spune eu.
Cred ca ceea ce se intelege in general prin "comunicare in cuplu" este sa spui daca ai o problema. Adica, sa nu aplici terapia tacerii sau sa te astepti ca celalalt sa iti ghiceasca gandurile. Dar, aceasta comunicare este numai primul pas. Cum spunea Rufus, o conditie necesara dar nu si suficienta.
Luminous beings we are, not this crude matter.
petaluda spune:
dar cum facem cand partenerul refuza sa comunice?
cum am scri si mai sus trebuie sa luam o ecizie foarte importanta legata de viitor si suntem presati si de timp. aseara i-am spus ce aveam de zis, am asteptat un raspuns din partea lui, dar nimic. mi-a spus ca atata vreme cat nici el nici eu nu avem o solutie nu vede rostul discutiei, dar eu cred ca trebuie sa discutam tocmai ca sa gasim o solutie impreuna. cum sa il "oblig" sa discutam?
Jocelyn spune:
Cred ca ai putea sa-i spui ce ne-ai spus si noua, si anume ca prin discutii se poate ajunge la idei noi si eventual la solutii, deci merita sa discuti, cu atat mai mult cu cat e vorba de viitorul vostru. Incearca sa-l convingi, sa-l provoci ca de obligat nu ai cum.
"If there were in the world today any large number of people who desired their own happiness more than they desired the unhappiness of others, we could have paradise in a few years."
simina2005 spune:
OAMENII S-AR PUTEA SA NU-SI AMINTEASCA EXACT CEEA CE AI FACUT SAU CEEA CE AI SPUS, DAR INTOTDEAUNA ISI VOR AMINTI CUM I-AI FACUT SA SE SIMTA!!!
Pentru ca doi oameni sa comunice trebuie sa fie
"pe aceeasi lungime de unda" si cea mai recomandata "latime de banda (de frecventa)" 
este calea amiabila, 
relaxata si daca se poate ,fara
"perturbatii de brum sau zgomot".Cea mai usoara si benefica comunicare in cazul nostru are loc dupa o iesire in natura(o plimbare in parc, la o terasa, un gratar) sau o mica excursie in afara orasului(daca se poate si cu telefoanele mobile inchise).
Eu personal consider ca toata aparatura electronica
si electrocasnica 
din mediul inconjurator(probabil ca lista este uneori mult mai lunga) ne distrage atentia de la nevoile si dorintele "omului de langa noi".Si totusi oare are cineva
suficienta rabdare si intelepciune pentru a-si face timp macar 1 ora/zi pentru o plimbare si o conversatie amiabila cu omul cu care a hotarat sa-si traiasca restul vietii!?"Spune toate acele nimicuri ce nu merita osteneala sa fie spuse dar merita osteneala sa fie auzite." J. Giraudoux
Simina
scarmanus spune:
Mai fetelor, al naibii si serviciul asta, nu ma lasa nici sa suflu, daramite sa tin pasul cu discutiile noastre.
Am remarcat ca raspunsurile voastre se impart in doua grupe: pe de o parte povestiti de comunicarea-nonverbala, acel tip pe care eu il vad cand exista la baza o, cum sa-i spun, rezonata, asta cred ca e cuvantul potrivit, adica cand celalat intelege ca ti-e frig din priviri, cand din "flecarelile" de zi cu zi se consolideaza rezonanta asta. Apoi, vorbiti de cumunicarea a la carte ca s-o numesc asa, cand suntem intr-un impas, ne asezam, analizam, cadeam sau nu de acord si luam o decizie. Toate bune pana aici. Dar, dar...cum se numeste cand camunicarea nu parcurge pasii astia spre depasirea impasului, cand ai impresia ca vezi in gol prin partener, sau ca e un zid in fata ta, sau un chinez, sau orice altceva la care fie nu ajunge mesajul pe care vrei sa-l transmiti, fie partenerul e paralizat, iti da dreptate, insa solutionarea nu se materializeaza defel in practica. Sa o numesc lipsa de rezonanta cu partenerul, de unde iti vin idei de genul oare el este the one? (auleu, cre ca tot io deschisesem un sobiekt pe tema asta) sau unde este fisura pe care eu nu reusesc s-o depistez in toata "comunicarea" asta a la carte. Pricepeti unde bat, asa-i?
pisici, flori si jucarele
When the heart is full of love, the world is full of beauty