Cum il poti convinge sa nu se sinucida?
Raspunsuri - Pagina 2
numeioana spune:
In calitate de ziarist nu as scrie niciodata un articol despre o sinucidere. Lucrarea mea de licenta a avut chiar un astfel de subiect: "violenta in presa" si am combatut astfel de articole. Ce m-a socat este ca autorul articolului scrie chiar bine, ca si cum i-ar face placere sa povesteasca toate acele amanunte...Nu pot sa-l inteleg. Si apoi, voiam de fapt sa va intreb ce masuri ar trebui sa luam daca cineva ne spune ca vrea sa se sinucida? Avem noi vreo putere sa-l impiedicam?
Ioana
marcuali spune:
Sinuciderea este unul din actele de vointă cu urmări nefaste –cel mai impresionant act din întreaga manifestare a fiintei umane.Pe scara filogenetică a dezvoltării fiintelor, ea pare să fie un act specific omului; act rezultat ca un produs al puternicei dezvoltări si, paralel cu o lipsă de adaptare la conditiile evolutive de mediu.
Circumstantele, privite drept cauze determinante, sunt în număr aproape infinit. Omul se poate sinucide bogat sau sărac; o persoană se sinucide pentru că e nefericită în căsătorie, alta desface prin divort o căsătorie nefericită. Evenimentele cele mai contradictorii ale vietii pot servi drept pretexte ale sinuciderilor, deci nici unul nu este o cauză specifică. Punctul lor comun constă însă în contrarietăti, necazuri, însă nu se stie ce intensitate trebuie să atingă durerea pentru a avea consecinta tragică a sinuciderii. Nu există în viată vreo deceptie, oricât de mică, despre care să putem spune cu sigurantă c] nu va atrage după sine moartea voluntară; dar nici nu e obligatoriu să o producă. Vedem oameni care rezistă în fata unor greutăti înspăimântătoare, în timp ce altii se sinucid dintr-o mică nemultumire. Cei care suferă cel mai mult nu sunt si cei care se sinucid cel mai mult. Sinuciderea este mai degrabă favorizată de prea multă bunăstare,iar numărul cel mai mare de sinucideri se înregistrează în epocile si în clasele sociale în care viata este mai putin aspră.
Indicatorii de ordin cantitativ ai problemei coincid cu factorii de ordin medical(ereditate, pubertatea, menopauza, andropauza, îmbătrânirea precoce, perturbări neuro- edocrine, afectiuni neuro-psihice, defecte organice si functionale generatoare de complexe de subestimare etc.) si de ordin social (ocupatia, starea civilă, anturajul de cameră, sociabilitate, grad de cultură, conditii de viată, religie, cazurile de ”balast” familial sau social etc.).
Există o falsă credintă că actul sinucigas este dovada exclusivă a unei alienări mintale si că sinucigasii sunt în general alienati mintal. Este o grosolană afirmatie, căci proportia de sinucideri psihologice cărora nu li se poate imputa nici cel mai mic dezechilibru mintal, fată de cele patologice, dovedesc tocmai contrariul; că actul sinucigas este un act de vointă în primul rand, de actiune a suprasistemului de constiintă în al doilea rând.
spic de grau spune:
quote:
Originally posted by danangie
D-zeu s-o ierte!Disperarea, singuratatea, depresia sunt lucruri care te fac sa-ti fuga gandul la sinucidere. Dar saraca la 27 ani cred ca era descurajata rau de viata.Sper ca acum e linistita si fericita langa D-zeu.
Dumnezeu s-o odihneasca...Insa chiar crezi ca acum e "linistita si fericita langa Dzeu"?
Sinuciderea e unul din pacatele capitale. Imi pare rau de sufletul ei, ptr ca din pacate numai langa Dumnzeu nu s-a dus.
Lumy- mamica lui 
www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=spic%20de%20grau" target="_blank">David Andréi
(11 Martie 2004) 
Yesterday was the past, tomorrow will be the future,but today is a gift, that’s why we call it PRESENT
philip spune:
ingrozitor de trist. si eu sunt in cautarea unui loc de munca si cate odata simt ca-mi pierd rabdarea, dar nu-mi trece prin cap asa ceva.
Dumnezeu sa o ierte!
philip
&andreea
copilasi dragalasi
Elise spune:
Cred ca mai erau niste probleme. Nu doar locul de munca, ca functionar la o banca - poate sint lipsita de imaginatie, dar majoritatea oamenilor fac jobul asta pentru ca n-au incotro... Pentru ca trebuie sa-si plateasca facturile, nu din pasiune. Biata fata era tinara, deci putin probabil sa fi avut acasa 7 copii de intretinut.
Fraza cu "boala care o macina" pare cea mai aproape de adevar. Cred ca era vorba tot de o boala psihica... e trist, dar, ca orice boala, nu trebuia sa fi avut neaparat o cauza....
Elise
try spune:
Pe mine ma socheaza altceva, ce naiba cauta ziaristu' ala acolo sa dea el vestea familiei. Asa ceva nu se face. In principiu, politia are obligatia si indatorirea de a anunta moartea intr-o asemena situatie, nu ziaristii. E lipsa de respect fatza de familia respectiva sa te duci nebagat in seama sa faci tu actul asta de "caritate". E o placere undeva ascunsa acolo in noi oamenii de a face astfel de lucruri, de a asista la durerea acelor oameni. Ce au cautat la usa lor fara sa dea un telefon in prealabil? Dintr-un simplu telefon isi puteau da seama daca familia a fost sau nu anuntata, fara insa a dezvalui tragedia.
Asa imi dovedeste lipsa de scrupule a anumitor ziaristi, a celor pentru care cuvintele puse pe hartie si raspandite in intreaga tzara conteaza mai mult decat respectul fatza de "sursa". Si mie articolul mi-a lasat impresia unei mandrii a autorului ca el a scris articolul, ca el a batut la usa femeii si a anuntat-o de tragedie. Adica cum? Saraca femeie nici macar nu fusese anuntata?
Iar in privinta sinuciderii, da, de cele mai multe ori, sinuciderea survine unei depresii, sunt totusi putine actele de sinucidere de care vorbea marcuali.
Depresiile nu sunt intotdeauna evidente, sunt ascunse, asteapta conditiile favorabile pentru a se evidentia. Uneori, depresieaile sunt atat de puternice, incat respectivul in cauza face o tragedirte de viata si de moarte dintr-o situatie banala. Logica depresivului nu are de-a face cu logica unui om sanatos mintal, argumentele venite di partea celorlati, de cele mai multe ori, nu au valoare pentru depresivi.
Parera mea e ca decizia de a te sinucide are de-a face cu falsa realitate in care te afli ca depresiv. As indrazni sa fac paralela cu omul beat. Dupa x pahare de alcool mintea, logica si mai ales perceptiile sunt mult distorsionate. Ce anume ii face pe depresivi sa fie depresivi? e greu de spus. Sunt o serie de factori responsabili, rareori se poate pune degetul clar pe cutare sau cutare factor/intamplare. acesti oameni, dpdv psihologic, nu sunt "echipati" sa faca fatza presiunilor mediului social in care traiesc.
Alex - 5 Nov. 2004 ......... poze cu noi
try spune:
Si ca sa raspund la intrebarea din titlu, nu cred ca poti indeparta un sinucigas de gandul asta. Poti eventual sa-l scapi o data, insa conditiile de mediu cu siguranta vor deveni favorabile si in viitor, moment in care persoana in cauza poate recurge iar la sinucidere. Posibil ca in viitor sa nu mai fie cineva pe aproape care sa-l salveze/determine sa nu faca asta.
Parerea mea sustine intr-o anumita masura zicala "boala lunga, moarte sigura".
Insa exista categorii si categorii de sinucigasi. Cei inraiti nu ai cum sa-i impiedici. Ii scapi azi si maine incearca din nou, cauta conditiile propice pentru a fi lasati in pace sa-si indeplineasca "misiunea". Insa cei mai putin inraiti sunt mai nesiguri. Adica cocheteaza cu ideea sinuciderii si in anumite momente li se pare solutia salvatoare, maine li se pare o prostie. Astia intr-adevar trebuie urmariri indeaproape pentru ca au sanse reale sa fie salvati si sa moara in final de batranete... Alex - 5 Nov. 2004 ......... poze cu noi
adrienne12 spune:
Faptul ca ziaristul a dat vestea familiei, grabindu-se sa consemneze reactiile lor inaintea concurentei imi intareste convingerea ca in Ro ziaristii de la stiri sint un fel de ciocli cu pix, trec peste orice sentiment, respect sau politete in cautare de senzational. Ba chiar o sa-i vedeti "scurmind" in arhive si aici pe forum, in cautare de senzational.pozele mele :http://pg.photos.yahoo.com/ph/adrienne12us/my_photos
ema spune:
Foarte usor e sa asterni aici niste rinduri despre oameni care-si i-au zilele,e foarte simplu sa-i judecam.Dar un pic mai departe de judecata pe mine ma macina mila,neputinta ca n-am putut schimba un destin,durerea mea ca parintele meu drag a murit tinar pentru ca asa a vrut el.Au trecut 10 ani dar nu exista zi sa nu.mi amineasca de tatal meu,de dimineata in care eu l-am gasit fara suflare si ultimul lucru pe care l-as face ar fi sa-l judec.Nu poti sa judeci un act de suicid,in primul rind pentru ca nu stie nimeni ce e in sufletul lor.Tatal meu nu a fost debil mintal,alienat sau mai stiu eu ce se spune despre sinucigasi.A fost un om bun si corect si a fost TATAL MEU.SA-I FIE TARANA USOARA.
Ema si Ricardo
try spune:
Ema, din pacate nu trebuie sa fii alienat mintal ca sa te sinucizi. Frate-miu, cand a decis sa-si ia zilele, nu era nici alienat, nici debil mintal, era doar un depresiv, depresie care nici unul dintre noi, cei din jur, nu a vazut-o, ca, deh, nu era ca pojarul sa se vada pe piele. Insa am inteles starea de lucruri de-abia dupa fapta lui. Acunci toate piesele puzzle-ului parca se potriveau perfect si am inteles cand s-a declansat totul.
Nu incearca nimeni sa-i judece in sensul de pus la zid sau pentru a aproba sau dezaproba faptele lor, eu cred ca oamenii incearca sa afle ce anume ii determina sa afaca asta, de ce anume ajung ei sa ia astfel de decizii, iar pentru apropiati, asta e unul din marile mistere, am vrea sa stim si sa intelegem cum au ajuns sa faca asta, pentru ca ne simtim tradati, ne simtim lasati de-o parte, ne doare ca deciziile lor nu ne-au inclus si pe noi - adica inainte de a-si pune capat zilelor am vrea sa-i intrebam "dar la mine nu te-ai gandit? La mama? La copilasul tau? La sotia ta?".
Cand spunem ca au fost lasi sau, din contra, curajosi, ca au fost egoisti sau prea altruiti, ca au fost puternici sau slabi de au facut asta, sunt doar explicatii pe care incercam sa ni le dam noi, noua insine, sunt motivatii care pe noi ne fac sa ne simtim mai impacati cu fapta lor.
Ca si pe tine, si pe mine m-a urmarit mult timp acest sentiment de neputinta, imi imaginam scenarii in care constientizat drama lui, incercam sa-i vorbesc si sa-l determin sa nu faca sta. Si dupa lungi si chinuitoare ore, ma fugera gandul ca poate nimic din ce-as fi incercat nu ar fi facut vreo diferenta.
Apoi am inteles ca e inutil si auto-chinuitor sa mai fac scenarii in minte cu "ce-ar fi fost daca...", am incercat sa iau evenimentul ca atare si sa cred ca el e mai impacat pentru ca a facut asta; asta fost decizia lui, buna sau rea.
E greu sa iei lucrurile asa cum sunt, e greu sa le accepti decizia, tocmai de-aia oamenii "ii judeca", desi, ti-am spus, n ucred ca e vorba de o judecare a lor, ci de un efort pe care-l facem sa-i intelegem. Alex - 5 Nov. 2004 ......... poze cu noi