Cred ca...IUBESC DIN NOU...
Cred ca...IUBESC DIN NOU... | Autor: ana_maria222
Dupa atatea despartiri si impacari in lant, dupa ce am incercat sa salvez ceva ce nu mai putea fi salvat...am luat decizia sa ma despart de cel pe care il iubeam. Si la cateva luni dupa, am intalnit o persoana deosebita, cu un suflet pur si curat care tot ce face e sa imi ofere fericire. Singurul lucru nasol: este de origine iraniana..mutat de 12 ani in romania....trecut la religia noastra. Dar am un tata fff rasist si as vrea sa ma ajutati sa ii spun..sa ii explic ca merit o sansa la fericire..
be happy!!!!!
http://community.webshots.com/user/ana_maria222
Raspunsuri
mate spune:
Pai daca faptul ca e iranian este un lucru "nasol" atunci eu cred ca...nu iubesti din nou...Parerea mea...
Oana,mamica lu' Iepurici Alerg P'Aici(27 Nov 2004)
Christinel
devylla spune:
ana maria sotul meu e japonez de religie budista,nu cred ca asta devine obstacol cand iubesti!
iubirea mea 
bubulinele 
'Populatia planetei creste continuu, in timp ce inteligenta ei ramine constanta.'
Sabina
KSorana spune:
Mate ,cred ca s-a referit la faptul ca tatalui ei nu-i plac iranienii.Nu ca Ana-Maria nu-l iubeste pentru ca e iranian.
Ana-Maria ,nu stiu cum sa faci sa-l accepte pe prietenul tau in viata ta.Poate si din cauza ca este parinte si se gindeste la binele tau stiind prin ce ai trecut inainte.
Lasa-l deocamdata sa se obisnuiasca cu ideea.Iar daca tatal tau nu accepta ca tu esti fericita ,atunci nu stiu ce sa mai zic.Poate daca le-ai face cunostinta la o 
,un mic mic.
Sabina spune:
anamaria,spuneai ca tataltau e preot.Mergi cu prietenul la biserica in fiecare duminica, poate ca asa se mai inmoaie.
Sabina si
www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=33789&whichpage=1" target="_blank">Sofia GalagiaCea mai lungă cale este calea care duce de la urechi la inimă.
Iubika spune:
quote:
Originally posted by Sabina
anamaria,spuneai ca tataltau e preot.Mergi cu prietenul la biserica in fiecare duminica, poate ca asa se mai inmoaie.
Sabina si
Cea mai lungă cale este calea care duce de la urechi la inimă.
Tata preot dar rasist?! Scuzati`ma, dar nu prea cred ca aceste notiuni pot fi pusa una langa alta...
Eu una sunt (nascuta) musulmanca. Ca nu cred in povestile cu Allah sau Dumnezeu e alta chestie. Dar din cate am citit si am vorbit cu diversi preoti, am ramas cu impresia ca ideea de baza a religiei este toleranta, ca Dumnezeu e unul singur chiar daca are mai multe nume... Sau poate se merge pe ideea ca "nu am nimic cu existenta altor religii si rase, dar nu in familia mea!"??
Oricum daca omul a trecut la crestinism, nu vad care ar mai fi problema.
Si daca tu, ana_maria222, il iubesti pe omul asta si simti ca el te poate face fericita, eu zic sa`ti asumi riscul. Tata, oricat de tata ar fi, nu poate fi alaturi de tine mereu. Ca orice parinte, eu cred ca iti vrea binele iar daca tu esti hotarata sa ramai cu omul asta, eu zic ca pana la urma o sa accepte. TU sa fii tare pe pozitii!
If you love something let it go. If it comes back to you it`s yours. If it doesn`t, it never was
ana_maria222 spune:
Deocamdata ma bucur de momentele petrecute alaturi de el. Ma ajuta sa uit ce am patit inainte si simt, in sfarsit, ca am intalnit un om bun. Inca nu imi vine sa cred prin ce am trecut si cate am acceptat. Si totul doar din iubire. Pentru ca si inainte iubeam din tot sufletul.
Nu am zis eu ca e nasol faptul ca e iranian. Tata o sa zica. Dar mai e pana le voi face cunostinta. Acum doar ma bucur de prezenta lui in viata mea..
be happy!!!!!
http://community.webshots.com/user/ana_maria222
Rufus spune:
Problema unui parinte mai...exigent, este un stress recunoscut. Probabil ca ii vei spune cumva, la momentul oportun, o sa te descurci.
Desi nu ai cerut alta parere, imi permit sa-ti spun sa fii atenta la prietenul tau intr-o privinta: barbatii sunt posesivi prin definitie, iar arabii sunt dupa definitia lor, adica foarte posesivi. Vezi daca prietenul tau, crescut totusi cu un anumit fel de educatie, sa nu aiba porniri din acest fel.
Altfel, ca-i roman, arab sau altfel, merita sa fii fericita.
http://community.webshots.com/user/tora97
lgireada spune:
Iubesti, dar toata grija ta se indreapta asupra severitatii tatalui tau. Deci cumva iubirea asta e umbrita. Si stii cum se zice, familia ti-o da Dumnezeu, prietenii ti-i mai alegi.
Mult noroc in dragoste!
Liliana
http://pg.photos.yahoo.com/ph/lgireada/album?.dir=/2c7b
camelia-daniela spune:
Draga Ana-Maria
eu inca nu pot sa cred ca tu poti iubi la numai citeva luni un alt barbat din tot sufletul, asa cum zici...
Tu esti inca in faza de a-ti "linge ranile" si ai avut norocul sa dai peste acest barbat, care dupa cum zici, te face fericita...asta inseamna ca stie prin ce ai trecut, daca nu ma insel. El iti da momentan exact ceea ce tu ti-ai dorit intotdeuna si de aceea tind sa cred ca iubirea de care spui tu, s-ar putea sa fie falsa...din partea ta, ca din partea lui nu as baga mina in foc!
Originea nu joaca in ochii mei nici un rol, cind este vorba de dragoste...si nici alte idei preconcepute...dar cred ca trebuie sa fii absolut convinsa cind faci un pas de genul asta, ca intr-adevar faci ceea ce vrei sa faci! Nu te grabi sa-i destainuiesti tatalui tau fericirea ta...eu te-as sfatui sa-ti lasi timp pentru tine, ca sa fii cit mai stabila pe picioarele tale atunci cind vei lua o hotarire.
Eu am avut o situatie aproape similara cu a ta...i-am dat papucii primei mele iubiri...din motive rationale. Il iubeam tare mult si vroiam sa ne casatorim...stiu ca ratiunea nu prea are loc in astfel de situatii, dar am fost totusi egoista si mi-am derulat viata in minte, cum va fi peste citiva ani, cind sintem casatoriti si avem si copii eventual...si ce am vazut nu mi-a placut!!
I-am spus ceea ce vreau, dar el incerca sa ramina intre mama lui si mine, ceea ce éu nu am acceptat!!
Am suferit tare mult pe urma despartirii si in acest timp mai ieseam la o cafea cu actualul meu sot, care incerca sa-mi sustina moralul, sa ma faca sa rid si chiar sa ne impace!!!
Nu simteam decit ura fata de toti barbatii, care erau lasi in ochii mei, nu aveau simtul raspunderii si mai rau decit toate...cind te cistigau pentru ei si vedeau ca ii iubesti, atunci nu-si mai dadeau cine stie ce interes sa te pastreze!!!
Ce am facut??...e o poveste lunga...pe scurt, am avut 7 prieteni deodata cu care ma intilneam dupa cum imi permitea calendarul de termine si pe care m-am "razbunat" asa cum mi-a placut mie!! Dupa citeva luni nu am mai rezistat acestui tempo si am inceput sa dau semne de oboseala, avind totodata si remuscari cind vedeam ce silinta isi dadeau saracii sa-mi cucereasca inima!!!
Sotul meu stia toate astea, si imi era alaturi ca amic de suferinta....pina cind mi-a destainuit ca el m-a iubit din prima clipa cind m-a vazut!! Atit mi- a trebuit!! de asa ceva nu aveam nevoie!!
De atunci l-am chinuit pe saracul cum am putut eu mai bine...a trebuit sa treaca prin nenumarate probe de rabdare si desconsiderare din partea mea...l-am si jignit cu gindul sa scap de el!!! Dar nu am scapat...la un moment dat, am avut o clipa in care mi s-a aprins beculetul si m-am intrebat de ce imi fac eu ginduri in ceea ce il priveste pe el...si asa, incet, incet, mi-am dat seama ca il iubesc. Ne-am casatorit dupa citiva ani si vreau sa-ti spun ca sentimentele noastre au devenit din ce in ce mai puternice, cu cit treceau anii!!! Dragostea aia mare pe care o cunoaste toata lumea, a tinut la noi ca. 13 ani...si nu-mi venea sa cred!! Acum au trecut 21 de ani, am trecut prin toate probele vietii impreuna si pot sa spun ca o sa raminem impreuna pina la seara vietii!!
Sper ca ai inteles la ce ma refer...nu te arunca cu ochii inchisi in apa. Lasa sa treaca timpul....multe intrebari se clarifica de la sine asa...pune-l la proba ca sa vezi daca intr-adevar te iubeste si mai important: te respecta. Bucura-te de viata de single si comporta-te cu el, asa cum ti-ai dori tu sa te comporti cind ai fi casatorita cu el...daca accepta aceste libertati pe care ti le iei si nu are probleme cu ele, atunci ii adaugi o bila alba!!! Ia-o dupa principiul: una calda, una rece. Fii mai egoista si nu te darui de la inceput cu tot sufletul...asta va veni cind vei fi convinsa ca se si merita sa-ti investesti energia si tot ce ai mai bun de daruit intr-o relatie. O sa ai timp toata viata pentru asta...dar e pacat sa faci din nou aceeasi greseala si dupa citiva ani sa o iei de la inceput...viata trece....
Mama mea a fost un an impotriva casatoriei mele si mi-a facut numai greutati...mi-a smuls si parul din cap!!
...dar atunci imi era asa de egal ce zice mama!!!...il iubeam din tot sufletul, eram convinsa ca el este alesul inimii mele, cu care aveam sa-mi petrec toata viata.
Deci...in concluzie...cind stii ce vrei, atunci nu te mai intereseaza ce zic altii... e asa???....mama l-a acceptat pina la urma, mai bine decit mi-as fi inchipuit eu!!!...in timp l-a cunoscut ce fel de om este si s-a convins si singura...si sotul meu era si este un om tare bun...
Asta este sfatul meu...tu faci cum vrei...in orice caz, iti doresc mult noroc si sa fie asa cum iti doresti tu...
de la Cami.
ana_maria222 spune:
quote:
Originally posted by camelia-daniela
Draga Ana-Maria
eu inca nu pot sa cred ca tu poti iubi la numai citeva luni un alt barbat din tot sufletul, asa cum zici...
Tu esti inca in faza de a-ti "linge ranile" si ai avut norocul sa dai peste acest barbat, care dupa cum zici, te face fericita...asta inseamna ca stie prin ce ai trecut, daca nu ma insel. El iti da momentan exact ceea ce tu ti-ai dorit intotdeuna si de aceea tind sa cred ca iubirea de care spui tu, s-ar putea sa fie falsa...din partea ta, ca din partea lui nu as baga mina in foc!
Originea nu joaca in ochii mei nici un rol, cind este vorba de dragoste...si nici alte idei preconcepute...dar cred ca trebuie sa fii absolut convinsa cind faci un pas de genul asta, ca intr-adevar faci ceea ce vrei sa faci! Nu te grabi sa-i destainuiesti tatalui tau fericirea ta...eu te-as sfatui sa-ti lasi timp pentru tine, ca sa fii cit mai stabila pe picioarele tale atunci cind vei lua o hotarire.
Eu am avut o situatie aproape similara cu a ta...i-am dat papucii primei mele iubiri...din motive rationale. Il iubeam tare mult si vroiam sa ne casatorim...stiu ca ratiunea nu prea are loc in astfel de situatii, dar am fost totusi egoista si mi-am derulat viata in minte, cum va fi peste citiva ani, cind sintem casatoriti si avem si copii eventual...si ce am vazut nu mi-a placut!!
I-am spus ceea ce vreau, dar el incerca sa ramina intre mama lui si mine, ceea ce éu nu am acceptat!!
Am suferit tare mult pe urma despartirii si in acest timp mai ieseam la o cafea cu actualul meu sot, care incerca sa-mi sustina moralul, sa ma faca sa rid si chiar sa ne impace!!!
Nu simteam decit ura fata de toti barbatii, care erau lasi in ochii mei, nu aveau simtul raspunderii si mai rau decit toate...cind te cistigau pentru ei si vedeau ca ii iubesti, atunci nu-si mai dadeau cine stie ce interes sa te pastreze!!!
Ce am facut??...e o poveste lunga...pe scurt, am avut 7 prieteni deodata cu care ma intilneam dupa cum imi permitea calendarul de termine si pe care m-am "razbunat" asa cum mi-a placut mie!!
Sotul meu stia toate astea, si imi era alaturi ca amic de suferinta....pina cind mi-a destainuit ca el m-a iubit din prima clipa cind m-a vazut!!
De atunci l-am chinuit pe saracul cum am putut eu mai bine...a trebuit sa treaca prin nenumarate probe de rabdare si desconsiderare din partea mea...l-am si jignit cu gindul sa scap de el!!! Dar nu am scapat...la un moment dat, am avut o clipa in care mi s-a aprins beculetul si m-am intrebat de ce imi fac eu ginduri in ceea ce il priveste pe el...si asa, incet, incet, mi-am dat seama ca il iubesc. Ne-am casatorit dupa citiva ani si vreau sa-ti spun ca sentimentele noastre au devenit din ce in ce mai puternice, cu cit treceau anii!!! Dragostea aia mare pe care o cunoaste toata lumea, a tinut la noi ca. 13 ani...si nu-mi venea sa cred!! Acum au trecut 21 de ani, am trecut prin toate probele vietii impreuna si pot sa spun ca o sa raminem impreuna pina la seara vietii!!
Sper ca ai inteles la ce ma refer...nu te arunca cu ochii inchisi in apa. Lasa sa treaca timpul....multe intrebari se clarifica de la sine asa...pune-l la proba ca sa vezi daca intr-adevar te iubeste si mai important: te respecta. Bucura-te de viata de single si comporta-te cu el, asa cum ti-ai dori tu sa te comporti cind ai fi casatorita cu el...daca accepta aceste libertati pe care ti le iei si nu are probleme cu ele, atunci ii adaugi o bila alba!!!
Mama mea a fost un an impotriva casatoriei mele si mi-a facut numai greutati...mi-a smuls si parul din cap!!
Deci...in concluzie...cind stii ce vrei, atunci nu te mai intereseaza ce zic altii... e asa???
Asta este sfatul meu...tu faci cum vrei...in orice caz, iti doresc mult noroc si sa fie asa cum iti doresti tu...
Frumoasa, optimista si glumeata! :-))
www.fotos.web.de/ca-da-mi
vai..m-ai facut sa plang...si da, iti dau dreptate...asta a fost ce am simtit pt el. poti minti pe toata lumea dar nu ma pot minti singura...inca il iubesc pe celalalt...din tot sufletul chiar. dar asta e viata.
be happy!!!!!
http://community.webshots.com/user/ana_maria222