Sarcini multiple pierdute?? treceti pe aici!!
Raspunsuri - Pagina 3
martha78 spune:
Nanuk, ceea ce ne povestesti ar trebui sa ne dea aripi si speranta, e incredibil ceea ce i s-a intamplat, se pare ca mai exista si minuni, insa cand ma gandesc si la cea careia i s-a intamplat de 6 ori deja ma i-a fiorii... tare greu trebuie sa-i fie...
Daca poti sa-ti imaginezi victoria, poti si sa invingi.
miha29 spune:
Fetelor dragelor,
Eu sunt noua pe forum; am citit despre experientele voastre si tare
m-am mai necajit.
Aveti curaj sa vorbiti despre tot ce vi s-a intamplat; sunteti de admirat.As vrea sa stiti ca si eu am o intamplare de acest fel in viata mea sau nu stiu cum s-o denumesc, nu stiu daca de acelasi fel. Mai bine va povestesc:
S-a intamplat in oct. 2004 sa raman insarcinata; aveam 27 de ani; spun ca s-a intamplat, pentru ca nu stiam atunci, nici eu, nici sotul meu daca vrem intr-adevar un copil la acel moment. Am fost foarte fericiti cand am aflat despre sarcina, dar si mai fericiti, cand am aflat ca vom avea gemeni!!!
Totul a evoluat cum nu se putea mai bine; ma simteam excelent; nici urma de rau, de greturi sau alte probleme. Doctorul meu era foarte multumit de cum decurgea sarcina, cu toate ca eu eram un pui de om, de 1,55 si 45 kg. Si asa am dus-o pana in saptamana 26/27 de sarcina, cand, intr-o dimineata, ma trezesc cu dureri de burtica, care, am aflat ulterior, erau contractii. Mi-am sunat doctorul, am plecat la maternitate si in cateva ore, dupa ce o armata de doctori si asistente s-au foit in jurul meu, facandu-mi injectii si perfuzii de tot felul, inevitabilul s-a produs: puiutii mei, amandoi baietei, au venit pe lume; erau tare mici si de aceea nu au putut fi salvati; dar au trait unul o zi, iar celalalt doua, ceea ce mi-a sporit suferinta, pentru ca i-am vazut, i-am atins, am vorbit cu ei.
Nici acum nu cred ca mi-am revenit; nu stiu daca vreodata imi voi reveni pe deplin. Dar acum avem motive si eu si sotul meu sa fim fericiti din nou: vom fi din nou parinti!!!!!!!!Sunt in saptamana
a17-a, ma simt bine, e un singur bebic in burtica si mi-am promis ca voi avea mare grija de mine; ma rog in fiecare zi la Dumnezeu sa-mi lase mie acest copil!
Uite ca am facut-o si pe asta! Mi-a fost tare greu sa vorbesc, dar am reusit, datorita voua!
Va doresc tuturor sa depasiti problemele si sa fiti pline de incredere si atunci lucrurile bune vor aparea in viata voastra!
miha29 spune:
sorry, ''s-a intamplat in oct. 2003''
Pupici pe burtici!
giuliella spune:
multumesc fetelor pentru incurajari. Singura mea idee e ca intradevar poate ca Dumnezeu stie mai bine cand sa imi indeplineasca dorinta de a avea un copil si poate ca a fost mai bine asa caci poate a fost ceva rau pe acolo si decat sa fi iesit copilul cu cine stie ce handicap mai bine ca nu s-a mai dezvoltat. Ceea ce ma mai nelinisteste e ca in ambele cazuri mi s-a spus in momentul in care s-a decis intreruperea sarcinii -ca sacul ovular era gol. Unul din medici mi-a explicat ca la un moment dat corpul poate sa absoarba ceea ce este acolo fara viata, altul mi-a spus ca de fapt se poate intampla si asta dar dupa un timp indelungat de cateva luni... Acest lucru ma cam face sa ma gandesc sa nu cumva sa fie vorba de ceva genetic mai ales ca in ambele cazuri s-a intamplat la fel. Apoi ar mai fi o problema ..am un catel si m-a gandit sa nu ma fi pricopsit cu vreun virus de la el. Am facut la Cantacuzino analize . Toxoplasma IgM si IgG negative, Listeria 1/160 cu repetarea analizei dupa 6 sapt., CMV IgM- negativ, IgG - pozitiv. Ideea e ca v-a spus si ce rezultate am pentru ca nu am reusit sa ma mai duc la un dr sa discut cu el, dat fiind ca in momentul in care i-am spus dr meu ca am un catel si poate fi o cauza ptr pierderea sarcinii ma trimis la un medic veterinar sa ma interesez mai mult despre ce inseana toxoplasma sau listeria, pentru ca si-a dat seama ca nu stie sa interpreteze analizele (si trebuie sa ma credeti ca e unul dintre decanii de varsta a medicilor..si cu o reputatie f buna ca dr de obstretica).
Deci singura mea solutie in momentul de fata e sa ajung la Bucuresti si sa imi fac pe acolo toate controalele posibile. Acum ma intereseaza analizele genetice..unde se fac, cat costa si daca e necesar sa le fac..sau mai bine mai incerc sa raman insarcinata fara sa mai fac nici o investigatie? Am multe intrebari...nu stiu nici eu ce mai vreau..dar va mai ascult si pe voi sa imi dati un sfat.
Va pup pe toate 
si sa ne vedem cat mai repede gravidoase 
.
gia
catty spune:
Fetelor, mi se rupe sufletul pt noi toate.
Dar stiu un singur lucru: nu ne poate ajuta nimeni sa trecem peste durere si disperare, singure trebuie sa gasim alinarea si speranta de a merge mai departe.
Eu nu astept mila de la cei din jur, ba mai mult mila lor ma face si mai suparata. Stiu ca este viata mea si trebuie sa ma ajut singura. Sunt multe femei cu probleme mai mari decat ale noastre care au reusit sa aiba un bebe. Daca vrea Dumnezeu totul e posibil. Azi am citi in ziar un articol despre Ioachim si Ana, parintii Fecioarei Maria,care au avut parte de minunea lor la 75 de ani atunci cand nimeni in afara de ei nu mai spera, si inca o daca mi s-a intarit credinta ca Dumnezeu are planul lui pt fiecare din noi si ca trebuie sa nu ne pierdem speranta. Daca nu va fi luna asta, atunci cealalta, si cealalta si asa mai departe pana cand o sa vina si bebe. Eu mi-am dat seama ca sunt nascuta chiar in ziua in care in calendarul ortodox se praznuiesc Ioachim si Ana, adica maine pe 9 septembrie. Poate ca asta este semnul lui Dumnezeu pt mine ca trebuie sa nu imi pierd speranta si totul va fi bine.
Va pup, sa aveti grija de voi si sa gasiti puterea si credinta sa mergeti mai departe. 
Uneori ai suferit prea mult ca sa ai dreptul sa nu spui niciodata "sunt prea fericit"
catalina
ionica spune:
Buna fetelor!
Suntem multe in aceeasi suferinta si ma iau fiorii cand citesc ,credeam ca sunt singura care sufera dar cand va citesc imi dau seama ca suferinta imensa!
Ieri mi s-a recomandat un psiholog pentru a depasi aceasta etapa din viata dar am refuzat categoric,nimic pe lumea asta nu va poate inlocui cred ca este cea mai buna terapie sa poti vorbi cu oameni care au aceiasi suferinta.
Multumesc DC ca existi ce ne-am face fara acest forum.
Inca mi se umplu ochii de lacrimi cand vad copii pe strada si cand ma uit in ochii sotului meu care sunt de un albastru ca ceru!
DOAMNE DACA EXISTI FA O MINUNE SI ASCULTA RUGACIUNILE NOASTRE!!
CATTY LA MULTI ANI DE ZIUA TA si sa primesti in dar cadoul visurilor tale!!
Pupici si curaj!
ionica spune:
Mihai29
Esti de admirat iti urez multa sanatate atat tie cat si bebicului si sa ai grija de tine!
giuliella spune:
La multi ani Catty si sa iti dea Domnul tot ce iti doresti!
Esti nascuta intradevar intr-o zi importanta...o zi ce ar trebui sa reprezinte ceva pentru toate fetele de pe forumul acesta. Si sa va spun si de ce..
Nu stiu daca ati auzit de ACATISTUL SFINTILOR PARINTI IOACHIM SI ANA-este o rugaciune foarte puterinica pentru toti care isi doresc un copil. Si va spun ca estre cat se poate de adevarat acest fapt. Cunosc o persoana care nu mai avea nici o speranta de a avea un copil si totusi dupa ce a inceput sa citeasca acest acatist a ramas insarcinata si acum are o frumusete de fetita. Deci acesta e un exemplu pe care l-am avut langa mine..dar incercati sa va interesati si voi si o sa auziti de foarte multe cazuri in care un copil a venit imediat dupa ce mamica a inceput sa se roage Sfintilor parinti.
Asa ca ar trebui sa facem ceva ca sa il facem pe Dumnezeu sa intoarca ochii spre noi si sa indeplineasca la toate dorintele.
Sa va ajute Dumnezeu!
catty spune:
Fetelor va multumesc pt urari. Sunteti niste scumpitze!
GIULLIELA cred ca ai dreptate. Astazi dimineata mi-au venit rushii 
, desi eu speram ca luna asta sa fie luna cea mare. Dar cand mi-am adus aminte in ce zi sunt nascuta, durerea parca nu este asa de mare, credinta mea este inca vie, iar cand ai prietene cum este M OANA care parca simte cand ti-e greu si te suna si te incurajeaza totul ti se pare posibil. Iti multumesc ca mi-ai spus de Acatistul Sfintilor Parinti Ioachim si Ana. O sa caut sa il cumpart si o sa il citesc.
Oricum, oricat de traumatizante sunt experienrele noatre nu trebuie sa ne descurajam. Mai devreme sau mai tarziu va veni si timpul
nostru.
IONICA intelkeg ce simti atunci cand te uiti in ochii sotului tau. Mie imi este groaza sa ii spun ca si luna asta am dat gres, pt ca iarasi o sa se uite la mine cu privirea aceea care implora sa il anunt o data ca o sa fie tatic.
Dar lasa ca Dumnezeu nu ne lasa si curand o sa avem bebicul nostru si nu o sa mai stim cum sa ii multumim lui Dumnezeu si Sfintilor la care ne rugam pt minunea noastra.
Sa aveti week-end placut si luni sa reveniti cu forte proaspete.
Uneori ai suferit prea mult ca sa ai dreptul sa nu spui niciodata "sunt prea fericit".
catalina
nanuk spune:
giulliela, eu am patit la fel, desi nu am catel: citomegalovirusul pozitiv la IgG, listeria pozitiv. Azi am luat rezultatele si am si vorbit cu doctorul meu. Ca si cel de la virusologie, mi-a spus ca cea mai probabila cauza pentru oprirea in evolutie ar putea fi listeria, combinata cu o deficienta de progesteron care mi-a fost recent identificata.
Listeria stiu ca se ia din carne si oua insuficient gatite ori lapte si brinza care nu au fost tratate pentru a fi ucisi nu stiu ce fel de germeni. Adica nu e bun laptele de tara, ci doar cel pasteurizat, nu sunt bune brinzeturile grase, ci doar cele degresate. Nu e bun ficatul pentru gravidute, nici organele de animale si nici carnea tocata sau mezelurile. Se gasesc pe internet tot felul de chestii despre bolile astea, chiar si pe DC gasesti, la chestiuni legate de alimentatia in sarcina si la riscuri.
Despre analizele genetice nu stiu inca prea multe, dar aflu saptamina viitoare, pentru ca si eu trebuie sa le fac. Te tin la curent.
NANUK
http://pg.photos.yahoo.com/ph/singabi_ro/my_photos
Zambeste, maine va fi mai rau! MURPHY