Tradarea si cum ne afecteaza viata de cuplu
Raspunsuri - Pagina 5
CAMIRA spune:
Buna seara ,
Am citit mesajele voastre si nu am vrut sa raspund fara sa ma gandesc inainte ... Pe undeva fiecare din voi aveti dreptatea voastra , in acelasi timp exista persoane care au facut o vendeta personala din vorbele mele si chiar nu este cazul ... Relatia cu fetita mea nu este chiar atat de deplorabila , atata doar ca nu suntem in relatiile normale intre o mama si fiica datorita faptului ca nu suntem impreuna ... Copilul meu are in schimb nevoie de confort , pe care eu nu i l-as putea oferi ...
In fine , am intrat si am scris mesajul pentru ca nu vreau sa-mi fie rusine sa mai dau raspunsuri la alte subiecte pentru ca am dat bir cu fugitii .
Va multumesc pentru ca a-ti dat raspunsurile voastre la niste intrebari fara raspuns .
Paradoxul vremurilor noastre in istorie este ca avem cladiri mai mari, dar suflete mai mici; autostrazi mai largi, dar minti mai inguste.
..................
Fa-ti timp sa iubesti, fa-ti timp sa vorbesti, fa-ti timp sa impartasesti gandurile pretioase pe care le ai.
Tuturor prietenilor mei, va multumesc ca existati
dara spune:
Buna Camira.
Eu sunt prea "mica" sa dau sfaturi in situatia ta. Probabil ca, datorita experientei relativ mici pe care o am in spate (3 ani de casnicie) daca mi-as spune parerea despre tradare as fi intransigenta.
Pot doar sa-mi inchipui prin ce treci...Si imi inchipui ca trebuie sa iti fie tare greu.
Stiu ca e cumva in afara subiectului deschis de tine acum dar vreau sa-ti spun ceva trait chiar de mine.
Cand eram mica o idolarizam pur si simplu pe bunica din partea tatalui(soacra mamei...). Casnicia alor mei nu era prea roza, eu am crescut mai mult pe la tara pana la 7 ani, iar toamna-iarna bunica venea la noi. Nu pot sa spun ca imi zicea vorbe rele despre mama dar avea o atitudine tare aiurea despre "ea si neamul ei". Cumva eram de partea ei, ii dadeam dreptate... Ce stiam eu, un copil. Toate vacantele mi le petreceam la bunica... Mi-e draga si acum amintirea ei(a murit de 13 ani...) Recunosc, copil fiind, as fi ales oricand sa raman cu bunica in caz de ceva...
Declicul ca sa spun asa, s-a produs pe la 14 ani. Pana atunci n-am fost apropiata de mama mea deloc, o vedeam "rea", nervoasa, mi se parea ca tine mai mult la fratii mei (imaginatie alimentata-acum imi dau seama-si de bunica mea). Cand aveam eu 14 ani mama a trecut prin clipe grele. Mi-a marturisit prin ce trece, a vorbit cu mine ca si cu un adult, mi-a aratat ca are incredere in mine, ca are incredere sa-mi incredinteze un secret groaznic, ca vrea sa ii fiu alaturi si am realizat eu atunci ca ma iubeste enorm, ca nu face diferente intre copii ei.
De atunci si pana acum am fost mereu apropiate. . Am avut-o toata adolescenta (dificila!) alaturi, am devenit prietene, puteam sa-i spun orice, am incetat sa o mai vad prin ochii bunicii.
Te pup, sa-ti dea Dumnezeu putere sa-ti iei viata in maini, sa fii fericita!
Dara si Darisor http://photos.yahoo.com/dana_birtas
"Oamenii mari nu inteleg nimic, niciodata si este obositor pentru copii sa le tot explice"
Antoine de Saint Exupery - "Micul Print"
piscot spune:
stiu ce e tradarea
am simtit-o
si o mai simt chiar daca a trecut mult de atunci.
nu se uita. si nu se trece peste.
doar se supravietuieste
asa ca...fiti puternice!
There is a difference between knowing the path and walking the path.
n/a spune:
Camira, ti-am citit si restul povestii tocmai in ideea de a nu vorbi pe dinafara…
1. Inteleg ca pe fetitza ta ai dat-o soacrei pentru ca ea ii oferea mai mult confort? Ce intelegi tu prin confort? Mai mult spatiu? Camera ei? In orice caz, EU nu mi-as da fata de langa mine nici daca ar fi ultimul lucru pe care ar trebui sa il fac. Poate sa aiba bunicii tot confortul din lume…degeaba. Nu as suporta sa mi-o creasca altcineva, sa mi-o educe mama/soacra, sa asculte de ele mai mult decat de mine… Pai atunci de ce ai mai facut-o? Sa o privesti cum e crescuta de soacra? Ma rog… Fiecare cu judecata lui. Dar, totusi, sunt 13 ani… Fetitza aceea nu va intelege niciodata de ce ea nu a crescut langa tine… Nu va intelege de ce fratele ei a avut parte de mami si ea nu. Cand va ajunge la 30 ani si va accepta mai usor toata aceasta poveste, deja va fi prea tarziu pentru tine. Va pleca la casa ei, isi va intemeia propria familie si va trai mereu cu gandul ca nu trebuie sa faca cu copilul ei cum ai facut tu cu ea… Daca nu crezi, timpul isi va spune cuvantul… Nu stiu cat de doare, dar evident ca nut e-a durut atat de tare incat sa faci ORICE pentru a-ti pastra copilul langa tine...
2. Casnicia ta e destramata demult. De ce mai stai in asa casnicie numai tu stii…
In orice caz, privind de undeva de departe, as putea spune ca viata ta e ca o pasare fara aripi… Si daca nu poti sa iti faci un pic de ordine in ea, vei fi din ce in ce mai nefericita. Si vei ajunge sa privesti inapoi si te vei ineca cu lacrimile tale…si vei regreta ca nu ai fost mai hotarata si mai stapana pe tine…
CAMIRA spune:
Ileana , citind mai multe subiecte de pe forum , te-am gasit tot timpul intepand ca o viespe si taind in carne vie , am fost tentata la un moment dat chiar sa-ti spun lucrul acesta , dar m-am oprit la timp si m-am gandit " Cine sunt eu sa-i judec pe altii ? "...
Ti-am spus toate astea pentru ca simteam nevoia sa o fac . Oricum multumesc pentru mesaj , dar probabil ca atunci cand te plimbi ani intregi precum tiganul cu cortul iti doresti pentru copilul tau mai mult de atat , iti doresti sa aiba parte de stabilitate si de acel " confort " de care spuneai tu . Nu sunt mandra pentru pasul pe care l-am facut la vremea respectiva , dar in afara de dragostea mea nu aveam altceva ce sa-i ofer si atunci mi s-a parut cea mai buna solutie . Nu am renuntat la ea , dar nu stiu cum sa ma apropii de ea ... atat . O iubesc , dar asta nu inseamna ca o voi obliga sa ma iubeasca ... e-ndreptul ei sa o faca sau nu ... poate candva va intelege cat de mult am iubit-o si ca si acest " abandon " l-am facut , pentru a-i fi ei bine . Nu-mi fac un titlu de glorie din asta , dar pe undeva ii este mai bine decat baietelului meu , care participa la toate certurile dintre noi si-mi vede toate lacrimile si neputinta ..
Este ora 20.00 aproape , iar eu scriu de la servici , unde sunt de astazi de dimineata de la ora 08.00 ... lucru care se-ntampla aproape zi de zi ...Ce le-as putea oferi copiilor mei , in afara de absenta mea ?
Casnicia mea ??? Stiu ca-i dusa de mult , dar nu am avut curajul de a renunta la fetita mea si a pleca impreuna cu baietelul la mama mea ... Nu am avut acest curaj si nici nu cred ca-l voi avea.
Paradoxul vremurilor noastre in istorie este ca avem cladiri mai mari, dar suflete mai mici; autostrazi mai largi, dar minti mai inguste.
..................
Fa-ti timp sa iubesti, fa-ti timp sa vorbesti, fa-ti timp sa impartasesti gandurile pretioase pe care le ai.
Tuturor prietenilor mei, va multumesc ca existati
Jocelyn spune:
Camira, ideea era sa-i iei pe ambii copii si sa pleci. De ce nu ai curaj? De ce ti-e teama? ca nu ai sa te descurci cu ei din pdv financiar sau de ce?
Trebuie sa-ti faci curaj daca nu ai. Sunt copiii tai, ma rog, ai vostri, si daca nu se poate altfel, trebuie sa-i iei cu tine si sa te desparti de sot.
Ce fel va creste baietelul tau daca vede in casa voastra atata suparare si cearta? Eu zic ca ai posibilitatea sa "recuperezi" amandoi copiii. Depinde de tine. Nu mai spune "nu pot". Nu exista nu pot, exista numai verbul "a vrea".
"Remember not only to say the right thing in the right place, but far more difficult still, to leave unsaid the wrong thing at the tempting moment."
Porumbita spune:
sa nu te superi pe mine, dar tu nu ai curajul sa faci multe.. copii tai vor fi doi straini, nu doi frati.. fata se va intreba cu ce a gresit de nu a fost crescuta de parinti la un loc cu fratele, baiatul se va intreba de ce a fost tinut sa asiste la toate certurile vostre.. tu o sa ajungi o nefericita care traieste de la o zi la alta intrebandu-se cu ce a gresit... dc confortul material al fetei a fost determinant in decizia ta de a o lasa sa fie crescuta de soacra, la baiat de ce nu mai faci asta? de ce nu il trimiti pe el la maicata de ex? stiu ca sutn rea, dar ...
eu ti-am raspuns si acum un an, cand ai postat ref. la fata... ai gresit si continui sa persisti in greseala, ascunzandu-te in spatele vorbelor "nu stiu cum sa fac"... fetele ti=au dat atunci multe sfaturi bune.. dar nu te puteau forta sa le si aplici...
in fond fiecare doarme asa cum isi asterne...
Porumbita spune:
si inca ceva.. de ce ai vrea sa te respecte barbatul? sa te intrebe cand are de luat vreo hotarare? tu insati nu te respecti... el sau maicasa de ce ar face-o?
Chuny spune:
Camira, oricât te-ai supara, avem dreptate... eu zic ca omul poate sa greseasca o data, de zece ori...dar de o suta de ori NU. Nu poti sa vii aici si te plângi aiurea si sa iti bati joc de oamenii care-si pierd timpul dându-ti sfaturi bune. Ai facut o mare prostie lasându-ti fata la soacra...oricât ai încerca tu sa ne convingi ca nu-i asa, crede-ma ca nu e normal sa-ti dai copilul...si mai ales nu e normal sa alegi între copiii tai : pe care îl dai si pe care îl tii.
De asemenea ma dezgusta felul în care-ti plângi de mila...esti doar victima prostiei tale. Eu ti-am mai spus : ai sansa sa mai rezolvi ceva in viata ta...nu o rata ! Si nu-ti distruge amândoi copiii ! Ia-i pe amândoi si du-te la maica-ta, daca te primeste. Ia-o pe fata de acolo si discuta cu ea ca si cu un om mare. Explica-i ca mami a fost o proasta si a facut o greseala imensa, dar ca vrea sa faca eforturi si sa repare totul...dar nu mai lasa timpul sa treaca, fa ceva bun !
Daca ai fi fost bolnava te-as fi inteles ! Dar nu esti, asa ca nu ai nici o scuza !
oana_s spune:
quote:
Originally posted by ileanacz
1. Inteleg ca pe fetitza ta ai dat-o soacrei pentru ca ea ii oferea mai mult confort? Ce intelegi tu prin confort? Mai mult spatiu? Camera ei? In orice caz, EU nu mi-as da fata de langa mine nici daca ar fi ultimul lucru pe care ar trebui sa il fac. Poate sa aiba bunicii tot confortul din lume…degeaba. Nu as suporta sa mi-o creasca altcineva, sa mi-o educe mama/soacra, sa asculte de ele mai mult decat de mine… Pai atunci de ce ai mai facut-o? Sa o privesti cum e crescuta de soacra? Ma rog… Fiecare cu judecata lui. Dar, totusi, sunt 13 ani… Fetitza aceea nu va intelege niciodata de ce ea nu a crescut langa tine… Nu va intelege de ce fratele ei a avut parte de mami si ea nu. Cand va ajunge la 30 ani si va accepta mai usor toata aceasta poveste, deja va fi prea tarziu pentru tine. Va pleca la casa ei, isi va intemeia propria familie si va trai mereu cu gandul ca nu trebuie sa faca cu copilul ei cum ai facut tu cu ea… Daca nu crezi, timpul isi va spune cuvantul… Nu stiu cat de doare, dar evident ca nut e-a durut atat de tare incat sa faci ORICE pentru a-ti pastra copilul langa tine...
Se intampla ca eu sa fiu precum "fetita" despre care vb Ileana
, intr-adevar "mama mea" este o straina si a fost de la inceput, chiar daca poate nu si-a dorit asta, dar, din pacate, Camira, toate intentiile tale bune, in fond, nu vor avea nici un ecou in inima fetei...imi pare rau sa-ti spun asta. Drept pt. care nu inteleg, nu respect si nu am nici un fel de compasiune pt. o mama care isi lasa copilul sa creasca cu altcineva, repet INDIFERENT de motivatie. Eu am acum fetita mea si Dumnezeu mi-e martor, ABSOLUT ORICE pe lumea asta as face pt. ca noi doua sa ramanem impreuna, ABSOLUT ORICE...si daca pana sa fiu si eu mama, incercam sa-i gasesc scuze, acum nu mai are nici o sansa...asa ca, grabeste-te!Oana si Mara 11.08.2004
pozici