Va ganditi vreodata la moarte?

nepotzica spune:

saptamanal, a celor de la Apanova si Radet

adrienne12 spune:

Da, desigur.cruise:http://pg.photos.yahoo.com/ph/adrienne12us/my_photos?urlhint=actn,del%3as,1%3af,0

oana cretu spune:

Anca, sincere condoleante!

Gabry, imi pare rau pentru ceea ce ai pati, ca ti-ai pierdut fratele cand era inca un copil. Imi imaginez ca nu o sa poti uita niciodata acea seara in care a venit la tine, dar sunt convinsa ca el, de sus, de unde e, va este alaturi.

Si eu ma gandesc des, foarte des la moarte...Ma gandesc si nu imi vine sa cred ca intr-o zi o sa sa opreasca totul si nu o sa mai fiu cu cei dragi, si ca o sa imi las copilul singur...si incerc sa imi schimb gandul repede, ca ma apuca si plansul. Nu de alta, dar nu am decat 25 de ani...si sper sa traiesc si eu mai mult.

Oana si Seb
(10.01.2005)

"Dragostea adevarata este o limba pe care surzii o pot auzi si orbii o pot vedea."

http://fr.pg.photos.yahoo.com/ph/oana_george14/my_photos
http://fr.pg.photos.yahoo.com/ph/georges142004/my_photos
http://community.webshots.com/user/sebastieng10
poze noi

Koky spune:

Mi se pare bizar ca majoritatea se gandesc la moartea copiilor...Doamne fereste, niciodata nu m-am gandit la asta, are Dumnezeu dragutul grija de ei...
Eu ma gandesc mai mult cand ma supar/enervez...de ex, cu cineva drag. Dupa ce imi trec "nervii explozivi" ...ca doar sunt leu, incep sa ma gandesc: "dar daca Doamne fereste s-ar intampla sa dispara maine?" Si ma apuca asa o jale de-mi vine MIE sa mor, pentru toate lucrurile rele pe care le-am zis si pentru toate lucrurile bune pe care NU le-am spus...


Koky, mama de doi super bebici

gogosar spune:

Si mie tot de moartea celor din jur mi-e frica.
In ultimii ani mi-au murit un bunic si ambele bunici.Mi s-a parut cumplit,crescusem cu ei si deodata nu mai erau.Anul trecut in toamna, parintii mei au avut un accident de masina, si tatal meu a fost in coma.Atunci am zis ca innebunesc.3 zile nu am mancat nimic si nu am dormit.Eram terminata.Slava domnului ca s-a terminat cu bine, dar am ramas cu o paranoia de cateori pleca undeva ii sun mereu sa stiu ca sunt bine.Acelasi lucru e valabil si pt sot sau sora mea care nici macar nu e in tara.

ANCA
“Capul sus, va rasari soarele si pe strada noastra”
http://community.webshots.com/user/gogosar103

szivarvany spune:

Da, ma gandesc de multe ori la moarte, ba cu frica pentru cei din jurul meu ca i-as putea pierde si pe ei, ba cu usurare pentru cei suferinzi, ba cu zel pentru cei ce fac rau ... la moartea mea ma gandesc si-mi vin in minte cateva idei: nu vreau sa ajung sa-mi doresc moartea fiind bolnava, nu vreau sa sufere cei din jurul meu si nu vreau cante preotul ca pare totul mult mai dramatic
Ideea ca ne nastem sa murim ... este inevitabil, dar pana atunci trebuie sa incercam sa traim !

Leoaicele Daria & Giulia (2004 08 16)

"La vita e` una bataglia, la morte un`avventura"

www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=37099" target="_blank">Povestea_nasterii

Rodica spune:

"Moartea este ultima misiune a omului pe pamant", ultima noastra indatorire, iesirea din scena a actorului om care am fost.
Desi au pasit dincolo, la voia lui Dmnezeu, mama si bunica se afla langa mine. Cuvintele, gesturile, privirea lor tasneste din mine in momentele de mare criza, ca si cand din lumea nevazuta ma vegheaza neincetat.
Multumesc mama pentru grija pe care o ai! Nu-mi e frica, astept cu rabdare momentul cand ne vom intalni din nou. Dupa ce-mi voi termina si eu misiunea de aici.
cu dragoste

simina2005 spune:

"Noi suntem trecatori ca iarba câmpului, numai muntii stau pe loc. Numai limba si datinile ramân sa vorbeasca despre trecerea noastra pe pamânt."

---

Pentru Anca Wish, sincere condoleante!Cred ca mama ta te vede "de acolo de sus" te protejeaza si te ajuta sa-ti indeplinesti visele...
Si eu mi-am inmormantat nepotica de numai 1 zi, pe data de 1 august 2005.
Noua ni se pare ca o sa traim vesnic...dar... daca suntem un pic mai atenti observam ca cimitirele sunt pline de cruci!
Sora mea sufera f mult! Ma intreaba mereu:" De ce oare Dumnezeu, mi-a aratat acest copil si apoi mi l-a luat?!"

---

Simina

ellaalba spune:

Saracuta de tine!
Dumnezeu s-o odihneasca in pace!
Sa fii puternica pentru ai tai!

quote:

---

Originally posted by Anca Wish

E dureros. Mie mi-a murit mama acum 9 zile. E ingrozitor.

anca...SIGUR intr-o zi

---

stoichitescu cristina spune:

Intr-o zi ne-au chemat (pe mine, mama si sora mea)bunicii ,la ei. Tataie se simtea foarte rau dar asa se simtea de sase ani si trecuse si printr-un infarct si avusese si edem pulmonar si trecusera cu bine dar... Tataie ne-a spus"Fetelor azi am visat ca imi pierdusem arma si ma inchideau pentru asta. Mi-au pus lacat pe o use intr-un beci intunecos. Eu zilele astea o sa mor."
Nu l-am crezut si eu l-am dus a doua zi la spital pt analize si l-am lasat doar o ora acolo in salon. Cind m-am intors sa-l iau acasa, murise. Am suferit mult si l-am plins si l-am vrut inapoi...

Peste patru ani bunica suferea de Altzhaimere si cancer generalizat. Nici nu o mai cunosteam nici nu ne mai cunostea.Ma rugam sa o ierte si sa-i curme suferinta.Am plins dar parca nu atit de mult...De-atunci nu ma mai gindesc la moarte.

Intre moartea bunicului si a bunicii am nascut un baietel.
La nastere,am trecut prin experienta vietii mele : mi s-a facut cezariana si pentru ca aveam preeclampsie tensiunea mi s-a ridicat la 19 cu 15.Sub anestezie simteam ca ma duc intr-un tunel intunecat , ca nu vad si nu aud dar totul percepeam numai cu creierul.
Desi aveam toate simturile anesteziate am stiut ca mor ,o snezatie ciudata , stiam ce se vorbeste in jurul meu , stiam ca am un baietel, stiam ca doctorul ma intreaba ceva, nu puteam sa raspund, stiam ca trece timpul si eu tot in intuneric ma zbat sa gasesc o iesire.Aveam senzatia ca ratacesc intr-un labirint , ca bisbii cu minile pe pereti ca ma lovesc cu capul de pereti, ca ma doare tot corpul dar cel mai rau ma durea sufletul. O spaima ca nu voi mai vedea lumina, ma afundam din ce in ce mai mult in adincurile labirintului, "simteam" cum cobor ca pe un topogan -labirint intunecos si ma inconjoara pereti strimti.Apoi deodata o durere infioratoare si o senzatie de voma dupa care brusc lumina si zgomot puternic. Mama plingea, doctorul anestezist tipa la asistente , la doctorii din jur " era sa moara", " o ora a fost in coma" "sufere de preeclampsie ".De-atunci sunt foarte rece in fata mortii si stiu doar ca as vrea ca acele ultime clipe sa treaca repede si fara suferinta psihica.
Atit va mai spun: moartea este groaznic de urita si nu are chip , nu are forma, iar dupa moarte urmeaza NIMIC