taticul- pe ce loc?

Bun, sa incepem cu inceputul...
Si m-as adresa in general taticilor, evident minoritari pe acest forum insa si parerea mamicilor e destul de importanta.
Totul aici pe forum se canalizeaza in jurul mamicii si bebelusului,... dar taticul ce rol are?
De ce nu e implicat si taticul in toate activitatile astea, de ce nu face si el baie la bb, sau de ce nu sterilizeaza si el biberoane, sau de ce nu culca si el copilul sau de ce nu-l schimba?

Incercand sa-mi interoghez sotzul vizavi de rolul lui ca tata in viitor(daca se va intampla vreodata), mi s-a parut ca ar dori sa si-l limiteze la acela de a smotoci bebelul 5-10 minute dupa care sa mi-l plasese repede in brate si el sa-si vada de ale lui.. Asa si cu nepotzica. Sa vedeti numai ce fatza a facut cand a asistat la un schimbat de scutec la nepotzica lui, cu kk si miros.. Vai.. sa fuga si nu altceva...
Marea majoritate a acestor "copii mari" ( adica sotzii) traiesc cu prejudecata ca tot chinul crescutului de copii trebuie sa fie al nostru. Si atat. Si in rest sa mai strambe si din nas ca tzi s-au lasat sanii, ca te-ai ingrasat, ca iaca ai celulita... etc..
SI uite asa se duce de rapa totul.
PAi daca ar sta si domnia lui cu bebelu.. 5-6 ore cat esti tu la masaj, la coafor si la fitness.. ar fi ok nu? Pai daca ar sta si el treaz noptile pazind bebelu hranindu-l din x in x ore.... sa poti dormi si tu linistita?
Poate nu am intalnit eu astfel de barbati, insa toti cei din jurul meu ( nu-mi sunt neaparat prieteni) actioneaza cam asa: nevasta acasa cu copilul iar ei la tenis, la job, sau ... sa ma scuzati .. la curve ( pentru ca nevasta s-a ingrasat si i s-au lasat sanii). Si credeti-ma, din cauza faptului ca am un sotz cu care comunic foarte usor imi povesteste toate astea despre barbatii despre care as fi bagat mana in foc ca sunt cei mai fideli sotzi.
Nu0mi convine deloc chestia asta. Ba chiar mi-am anuntat sotzul ca nu am de gand sa stau acasa daca voi face un bb decat atat cat este necesar, in rest sa-si ia el concediu de crestere a copilului si sa se implice cat poate de mult ( nu va imaginati cat de lenesh e). Sa vezi ce mi-au sarit in cap soacra si alte "mamici" care m-au acuzat ca sunt egoista si ca bebe are nevoie mai mult de mama decat de tata. Dar de ce ma rog? Daca nu il alaptezi, nu vad de unde dependenta de mama?
Eu militez pentru concediu de ... crestere a copilului pentru tatici.. Sa stea si mama linistita ca ii ajung noua luni de chin. Sau daca nu, macar implicarea celor doi in mod egal ( vb de cazurile in care bb nu e alaptat). Asa mi se pare fair. L-am facut impreuna, il crestem impreuna.
Sunt convinsa ca se vor ridica multe voci impotriva mea dar asta si este ideea. INcercati sa ma convingeti ca in timp ce voi nu mai prididiti cu ingrijitul bebeului, cu colici, suzete si urlete, "dansul" face si el ceva.. Pentru ca mi-e sila cand merg pe undeva si ii vad pe ei singuri, la terase discutandu-si partidele de sex ocazional ( repet, nevasta le creste copilul, care copil le duce numele mai departe. Si mi-e sila ca nu ma pot duce la bietele femei sa le spun ce au la usa ( oricum tot ele mi-ar sari in cap si nu m-ar crede in veci).
Pe de alta parte.. au si ei dreptate. In clipa venirii pe lume a copilului, sotzul dispare din peisaj. El nu mai e bun decat sa mearga sa cumpere scutece, lapte praf, sa faca aprovizionarea, sa plateasca curentu, intretinerea, etc, pentru ca tu esti ocupata cu bb. Evident ca de sex nici nu se pune problema. BA mai mult, mamicile se muta in camera cu bebelushul lasandu-si sotzul singur in dormitorul conjugal. Rabda omul o luna, doua noua.. dar vine vremea sa-si caute fericirea in alta parte daca nu mai are loc intre bebe si mamica...
Ce parere aveti despre asta?
Pe final vine si intrebarea din titlu.. Pe ce loc e sotzul in viatza voastra?
Cu speranta ca nu am deranjat doamnele in vreun fel, va doresc fericire si sanatate si astept raspunsurile voastre

cami

anp spune:

Buna,
Pe mine nu m-ai deranjat in nici un fel. Ca sa nu fie intrebari, specific ca sotul meu e roman.
Bebele nostru are 16 luni si vreau sa va spun ca inca de la maternitate m-a ajutat sotul extrem de mult, a invatat primul cum sa schimbe pampers si cum sa linisteasca/culce copilul (eu am nascut prin cezariana, am avut o infectie si abia a doua zi dupa cezariana m-am pus cat de cat pe picioare si am inceput sa merg). In continuare ma ajuta foarte mult, chiar se trezeste noaptea mai mult decat mine atunci cand plange copilul (eu lucrez dimineata, el dupa-amiaza, asa ca ma lasa sa dorm). Baita si mancare ii fac eu copilului, dar de multe ori el ii da sa manance. Se joaca cu el, il schimba, ii vorbeste, il tine in brate cu orele daca este nevoie. Este un tata extraordinar de bun, as mai face 100 de copii cu el
Iar despre dus la altele, chiar si ocazional, nu cred ca poate fi vorba, pentru ca am avut grija sa-l tin ocupat (sau mai degraba bebele nostru a avut grija asta).
Pe ce loc e sotul meu in viata mea? Evident, pe primul, impreuna cu bebe

iri_sori spune:

Ai dreptate, dar asa au fost educati de mamele lor,nu toti dar majoritatea!

iri

BellaDonna spune:

cami30,
sant de acord cu tine si inteleg perfect,
eu cand am ramas insarcinata al meu sot imi spunea sa nu ajung ca alte mamici , adica pe el sa-l dau la o parte si sa nu mai am ochi decat pt bb, drept care am tinut cont de plangerea lui, a fost cu mine la nastere,si m-a ajutat enorm, am dormit doar o luna si jumate cu bb, eram dupa nastere si trbuia sa imi revin, dupa care bb a avut camera lui,
pe sot l-am implicat de la inceput in cresterea copilului, era foarte reticent, de fapt ii era frica ca nu cumva sa faca ceva gresit da cu timpul a invatat, si la schimbatul scutecului de treaba mare faceam cu randul , azi e randul lui , maine al meu,
a stat cu copilul si sta si in ziua de azi dupa 5 ani, eumerg la sport sau in oras si el sta acas si are grija de copil,
depinde de noi cat si cum il implicam pe sot in cresterea copilului, caci daca devenim dominatoare si credem ca ei nu sant in stare sa aive grija de bb e si vina noastra, atunci ei se simt neputinciosi si prefera sa aive activitati altele decat cele de stat acasa si cresterea bb.
-deci cum ne invatam soti asa ii avem -are bunica mea vorba asta femeie simpla de la tara.
mult succes pt mamici se poate daca se vrea, si multa rabdare da nu renuntati


Nimic fara Dumnezeu!

BellaDonna spune:

iri_sori, nu e numai de cum ii educa mamele lor, e cum ii invatam noi, si depinde de fiecare nu exista un tipar, trebuie sa-ti cunosti sotul si sa comunici cu el, eu zic ca se poate daca se vrea, nu este om sa ramana indiferent la dragalesenia unui bb, si incerci treptat, azi ii arati cum se tine bb, maine cum se da biberonul il lasi pe el nu devi tu bosul ca barbati sant sensibili la tonalitate de bos, maine cum se face baita si se schimba si deja e implicat si nu mai poate proteste cand tu il anunti ca te duci la fitnes, chir o sa-ti sugereze el ca da draga nu e o problema dca sta cateva ore acsa cu copilul

Nimic fara Dumnezeu!

iri_sori spune:

Bella Donna asa este dar din pacate,daca acum as avea alt copil as sti cum sa il fac pe sot sa ma ajute s-al crestem impreuna ,dar nu imi mai trebui copii, acum ca am doi mari(14-12), sincer foarte putin m-a ajutat locuiam si cu soacra si avea mare influienta asupra lui imi spunea ca este treaba femei dar cred ca nici eu nu l-am convins dar asta este a trecut.Dai romanului mintea de pe urma.

iri

stoichitescu cristina spune:

Eu mi-am cunoscut foarte bine sotul, de aceea am hotarit impreuna cind a fost momentul sa facem un copil.
Sotul meu nu mi-a reprosat si nici nu mi-a atrasa atentia vreo-dat ca m-as fi ingrasat sau sa nu fac ca alte mamici.Preocuparea lui a fost ca micutul sa aiba tot ce este ma bine pt el. Si nici pe mine nu m-a lasat sa fiu o sclava a familiei.
In privinta sterilizarii biberoanelor sotul meu a fost as.Seara de seara steriliza cite sase biberoane sa am a doua zi fara sa fiu nevoita cit este el la servici sa fac operatia aceasta.Laptele praf a invatat sa-l prepare din prima clipa si chiar avea o placere sa il faca el seara si uneori si dimineata inainte sa plece la servici imi aducea biberonul pregatit.Micutul a prins prima perioada de viata vara, pe o caldura torida.Imi aduc aminte si acum cum a venit sotul meu cu inventia de a pune cuburi de gheata la congelator special pregatite pt a raci laptele prea fierbinte fara sa pierdem timp.
Tot in perioada de dupa nastere sotul meu a invatat sa spele vase, sa faca mucilagiu de orez pt perioadele grele cind cel mic era deranjat la stomac. Nu i-am explicat decit ce trebuie sa faca si eu stateam cu cel mic smiorcait iar el pasa prin sita orezul fiert.Noaptea se trezea si aducea asistenta sa-i faca injectii celui mic si tot el il tinea in brate la injectie fiindca eu eram sfisiata de plinsul lui.Imi aduc aminte ca dupa o boala cel mic se obisnuise in brate noaptea si sotul meu sarea de linga mine primul sa-l ia in brate pina l-am gonit in cealalta camera citeva zile numai sa mi-l aduc iar pe pui pe calea cea buna si sa-l desvat de patima bratelor.
Si sa mai stiti ca nu mama soacra l-a educat asa ci eu, iar dragostea de tata a fost la fel de puternica ca cea de mama.E drept ca au existat si situatii cind nu a fost alaturi de mine si de cel mic dar nu din rea vointa ci din imposibilitatea de a pleca de la serviciu in anumite momente.

Acum copilul a crescut cit de cit si sunt zile cind daca poate sotul meu il ia la plimbare si lipsesc ore intregi, iar pustiul il iubeste enorm . Noi am dormit impreuna cu copilul in camera pina cind a aparut in viata noastra si mama mea care ne-a preluat anumite griji si doarme ea cu micutul.

Sa stiti insa , fetelor ca nu am fost nici macar o data coplesiti de grija cresterii puiului.Nu am avut sentimentul nici eu nici sotul meu ca micutul ne rapeste dragostea unuia fata de celalalt ci dimpotriva ne uitam la cel mic cum doarme si ne imbratisam duios satisfacuti de ceea ce realizaseam. Si evident ca puiul si sotul meu sunt pe primul loc.Nu exista locul doi pt nici unul din ei.

adrienne12 spune:

Mama draga cum il cresti (pe sot) asa il ai. Fireste ca ii e frica de bebe mai ales cind nu-si tine capul drept etc... Invata-l si cu timpul o sa vezi ca-l lasi acasa sa fac si mincare. Nu cere totul de la inceput dar eu sint feminista si cred cu tarie ca toate responsabiliatile trebuie impartite pe jumatate mai ales ca nu mai alptezi. In feleul asta va faceti viata mai usoara.cruise:http://pg.photos.yahoo.com/ph/adrienne12us/my_photos?urlhint=actn,del%3as,1%3af,0

n/a spune:

Fara a intra in mai multe detalii, pot spune ca sotul meu m-a ajutat mereu cu bebelusa, atat cat a avut si el timp (avand in vedere ca lucreaza 09-21, si sambata, uneori si duminica, mai pleaca si in delegatii cel putin 3 zile/saptamana)... Au fost momente in care simteam ca o iau razna de nervi, insa mereu isi facea timp sa ma calmeze, iar cand ajungea acasa nu se dezlipea de fata...

Soacra-mea nu a avut nici un cuvant de spus si nici nu va avea, nu l-a influentat in nici un fel si nici nu ar fi putut, caci el o adora pe asta mica (are aproape 6 luni)...

Mai mult decat a facut, nu as fi putut sa ii cer. Pentru ca ma gandesc si eu la el, la cat munceste, la cat vine de obosit de la serviciu...
Sa nu uitam ca noi stam acasa pana la o anumita varsta a copilului. Si mie mi se pare normal sa acordam mult mai multa grija bebeului.

Bineinteles ca situatia se schimba atunci cand amandoi sunt la serviciu! Si sunt multi factori la mijloc!

Iar in ceea ce priveste locul lor din viata mea, sunt AMANDOI pe primul loc! Si noi la fel pentru el!

la mamici...

mircea42 spune:

am o nelamurire.
Initial, Cami se adreseaza taticilor, dar finalmente pune intrebarea mamicilor.

Altminteri, invidiez cuplurilor unde aparitia bb nu deformeaza pina la ireversibil, in rau, legatura dintre parinti. Nu am avut bafta asta (sau poate nu mi-am asternut eu suficient in respectivul sens).

buli spune:

noi sintem toti 3 pe primul loc.
si asa va fi mereu. nu-i usor, dar ne straduim si, deseori, ne iese

Anca si Matei (1 ianuarie 2004)
gasca MAO, Mateiutz
know your mind, love your body