traiam o minune!... dar...s-a rupt vraja!!!!
Raspunsuri - Pagina 11
Carmenbr spune:
Alyssa, tu esti pt mine my idol. Nu ne-am intersectat niciodata, nu ma cunosti, dar eu iti stiu povestea si parca te stiu si te iubesc de o viata. Imi doresc sa fiu si eu atat de puternica cum esti tu, frumoasa si inteleapta ca tine. Nu pot decat sa ma rog la Dumnezeu sa fii si fericita, caci sigur o sa aduci fericire si in sufletul meu atunci cand o sa spui "SUNT FERICITA!". Si o sa fii, ca niciodata nu a lasat Dumnezeu pe cineva atat de bun ca tine.
P.S. DAca vrei sa vorbesti cu cineva in noptile tarzii sau cand te simti singura, scrie-mi un PM si hai sa stam la povesti. Eu una sigur am de castigat doar cunoscandu-te.
Te sarut cu mult drag,
Carmen
Carmen & Ericutz (15.06.2004)
www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=68525 " target="_blank"> Povestea nasterii!
Ericutzul meu bebelus
Am un anisor deja!
KUKI spune:
Mie doar mi-au dat lacrimile si nu mai sunt in stare sa spun nimic.
Decat ca te admir tare mult.
Sa-ti dea Dumnezeu multa putere in continuare.
She spune:
quote:
Originally posted by Alyssaquote:
Originally posted by chatonel
Draga Alyssa, cred ca a venit vremea sa consulti un psi. Nu imi place deloc ce spui, tu care esti o luptatoare ai picat in depresie. Ce inseamna... "sa atrofiezi femeia din tine"?
Nu ai nici o vina, decit aceea de a fi iubit prea mult si a avea o inima prea buna!!!
Te rog frumos, nu te juca cu sanatatea ta!
Toulouse, la ville rose
Merg la psiholoaga de mai bine de un an. Inainte mergeam la doua saptamini, acum merg o data pe luna. Nici ea nu intelege de ce ma simt vinovata. Lucram la asta acum...
De ce ma simt vinovata?... Dupa separare am vrut sa fac treaba legala si sa ma si divortez, sa imi schimb numele, sa nu mai am de-a face cu el. Am fost la avocata, am preparat hirtiile, dar el se ferea sa fie servit cu ele. Am facut tot posibilul si eu si avocata ca sa fie gasit si servit. Atunci am luat ruta a doua. Aici este legea aia ca daca ai adresa diferita de a sotului timp de un an de zile, faci o cerere in fata judecatorului si esti liber. Tutela o aveam dinainte asa ca divortul mai era de rezolvat. Am vrut asa de mult sa divortez!!!... El spunea peste tot ca el nu divorteaza orice s-ar intimpla... Ca daca nu se impaca cu mine mai bine moare... Se poate ca din cauza consumului excesiv sa fi avut stari depresive... Oricum, cu o saptamina inainte de acea infatisare pentru divort a murit el. Accident? intentionat? Nimeni nu stie... Sa fi fost dorinta lui de a nu divorta atit de mare incit sa fi preferat sa moara?... Atunci este vina mea?...
Si mai este ceva, ceva ce i-am spus cind am ajuns la capatul puterilor, dupa ce a venit acasa dupa citeva zile ce a lipsit, drogat peste masura... Am avut o discutie cu el in care mi-am varsat toata tristetea. Si atunci i-am spus ca el nu mai este omul cu care m-am casatorit. Este un monstru pe care nu-l recunosc. Omul pe care il stiam eu nu ar fi in stare sa faca asa ceva. Si i-am spus plingind ca mi-e frica si ca mi-e dor de Alin cu care m-am casatorit si ca il vreau inapoi... Si apoi i-am spus ceva ce ma va urmari toata viata... In ciuda, in durerea mea i-am spus "De ce nu iti faci odata o overdoza adevarata???... Si uite asa scapi si tu si toata lumea de toata nebunia asta, ca viata nu se numeste ceea ce traiesti tu acum.
Nu te mai chinui nici tu, nici cei de linga tine!"...
Si de overdoza a murit!!! Si atunci cum sa nu fie vina mea???
Psiholoaga mi-a spus de atitea ori ca nu are cum sa fie vina mea, ca in creierul si in inima lui nu mai era loc pentru mine sau pentru copiii, ci numai pentru adictia aia lui, cum sa atinga un nou high... si nimic altceva...
Si ma simt confuza ca nu stiu care este pozitia mea... Really?... Ce trebuie sa simt? Ce sint? Vaduva?... Femeie divortata?... Singura...
Uite, am mers marti sa o inscriu pe Maya la gradinita si secretara m-a intrebat statutul... Am spus vaduva, ca de fapt asta sint in acte... Si s-a uitat la mine trista si mi-a spus "I am sooo sorry!". I-am spus it's ok... It is not OK striga sufletul in mine! Si nici eu nu ma mai inteleg!!!...
Pe de-o parte sint realista ca asta este cel mai bun lucru care mi s-ar fi putut intimpla... Este cinic dar adevarat... Umbla sa ma omoare, ma ura si zicea tuturor ca eu sint de vina de situatia in care este... Mi-era teama pentru mine, pentru fete... Si uite asa la 35 de ani a trebuit sa imi maresc la maxim asigurarea pe viata, sa imi fac testamentul... Nu mai ieseam afara seara, intorceam capul mereu... Si pentru fete este mai bine asa, decit sa zica "daddy este un drogat care ii face viata amara mamei si care vinde droguri la colt de strada"... mai bine sa zica asa cum zic acum "daddy este un inger in rai care ne protejeaza"... Nici eu nu sint sigura de ultima propozitie... dar Dmnezeu e mare si bun si cine stie...
Stiu toate astea... si mai stiu ca sint atit de negative si greu de privit, nu se intilnesc in viata de zi cu zi... Multa lume ar da din cap, si-ar face cruce si ar merge mai departe spunind "Doamne fereste"... si eu trebuie sa traiesc aceste emotii si sa le sortez ca apoi sa scap de ele...
Mi-e dor de vremea cind eram inocenta la aceste simtaminte, cind si eu asi fi dat din cap si m-asi fi gindit bucuroasa cit de norocoasa sint sa am un barbat atit de bun... si atunci cind ar fi venit acasa, m-asi fi aruncat de gitul lui si asi fi multumit in gind pentru familia mea...
Cred ca trebuie sa imi maresc vizitele iara...
la mine nu s-a murit de overdoza..
si traiesc la fel..
traieste..eu sint numai un zombie...si fantomele dupa mine.
Poate ca..trebuie sa fim ca in filmul ala.."a beautifull mind" cind inveti sa traiesti cu fantomele...
Se zice ca trece...asa zic unii....asteptam..
She spune:
quote:
Originally posted by chatonel
Draga Alyssa, cred ca a venit vremea sa consulti un psi. Nu imi place deloc ce spui, tu care esti o luptatoare ai picat in depresie. Ce inseamna... "sa atrofiezi femeia din tine"?
Nu ai nici o vina, decit aceea de a fi iubit prea mult si a avea o inima prea buna!!!
Te rog frumos, nu te juca cu sanatatea ta!
Toulouse, la ville rose
Serios???
hm.......
She spune:
quote:
Originally posted by Alyssaquote:
Originally posted by chatonel
Draga Alyssa, cred ca a venit vremea sa consulti un psi. Nu imi place deloc ce spui, tu care esti o luptatoare ai picat in depresie. Ce inseamna... "sa atrofiezi femeia din tine"?
Nu ai nici o vina, decit aceea de a fi iubit prea mult si a avea o inima prea buna!!!
Te rog frumos, nu te juca cu sanatatea ta!
Toulouse, la ville rose
Merg la psiholoaga de mai bine de un an. Inainte mergeam la doua saptamini, acum merg o data pe luna. Nici ea nu intelege de ce ma simt vinovata. Lucram la asta acum...
De ce ma simt vinovata?... Dupa separare am vrut sa fac treaba legala si sa ma si divortez, sa imi schimb numele, sa nu mai am de-a face cu el. Am fost la avocata, am preparat hirtiile, dar el se ferea sa fie servit cu ele. Am facut tot posibilul si eu si avocata ca sa fie gasit si servit. Atunci am luat ruta a doua. Aici este legea aia ca daca ai adresa diferita de a sotului timp de un an de zile, faci o cerere in fata judecatorului si esti liber. Tutela o aveam dinainte asa ca divortul mai era de rezolvat. Am vrut asa de mult sa divortez!!!... El spunea peste tot ca el nu divorteaza orice s-ar intimpla... Ca daca nu se impaca cu mine mai bine moare... Se poate ca din cauza consumului excesiv sa fi avut stari depresive... Oricum, cu o saptamina inainte de acea infatisare pentru divort a murit el. Accident? intentionat? Nimeni nu stie... Sa fi fost dorinta lui de a nu divorta atit de mare incit sa fi preferat sa moara?... Atunci este vina mea?...
Si mai este ceva, ceva ce i-am spus cind am ajuns la capatul puterilor, dupa ce a venit acasa dupa citeva zile ce a lipsit, drogat peste masura... Am avut o discutie cu el in care mi-am varsat toata tristetea. Si atunci i-am spus ca el nu mai este omul cu care m-am casatorit. Este un monstru pe care nu-l recunosc. Omul pe care il stiam eu nu ar fi in stare sa faca asa ceva. Si i-am spus plingind ca mi-e frica si ca mi-e dor de Alin cu care m-am casatorit si ca il vreau inapoi... Si apoi i-am spus ceva ce ma va urmari toata viata... In ciuda, in durerea mea i-am spus "De ce nu iti faci odata o overdoza adevarata???... Si uite asa scapi si tu si toata lumea de toata nebunia asta, ca viata nu se numeste ceea ce traiesti tu acum.
Nu te mai chinui nici tu, nici cei de linga tine!"...
Si de overdoza a murit!!! Si atunci cum sa nu fie vina mea???
Psiholoaga mi-a spus de atitea ori ca nu are cum sa fie vina mea, ca in creierul si in inima lui nu mai era loc pentru mine sau pentru copiii, ci numai pentru adictia aia lui, cum sa atinga un nou high... si nimic altceva...
Si ma simt confuza ca nu stiu care este pozitia mea... Really?... Ce trebuie sa simt? Ce sint? Vaduva?... Femeie divortata?... Singura...
Uite, am mers marti sa o inscriu pe Maya la gradinita si secretara m-a intrebat statutul... Am spus vaduva, ca de fapt asta sint in acte... Si s-a uitat la mine trista si mi-a spus "I am sooo sorry!". I-am spus it's ok... It is not OK striga sufletul in mine! Si nici eu nu ma mai inteleg!!!...
Pe de-o parte sint realista ca asta este cel mai bun lucru care mi s-ar fi putut intimpla... Este cinic dar adevarat... Umbla sa ma omoare, ma ura si zicea tuturor ca eu sint de vina de situatia in care este... Mi-era teama pentru mine, pentru fete... Si uite asa la 35 de ani a trebuit sa imi maresc la maxim asigurarea pe viata, sa imi fac testamentul... Nu mai ieseam afara seara, intorceam capul mereu... Si pentru fete este mai bine asa, decit sa zica "daddy este un drogat care ii face viata amara mamei si care vinde droguri la colt de strada"... mai bine sa zica asa cum zic acum "daddy este un inger in rai care ne protejeaza"... Nici eu nu sint sigura de ultima propozitie... dar Dmnezeu e mare si bun si cine stie...
Stiu toate astea... si mai stiu ca sint atit de negative si greu de privit, nu se intilnesc in viata de zi cu zi... Multa lume ar da din cap, si-ar face cruce si ar merge mai departe spunind "Doamne fereste"... si eu trebuie sa traiesc aceste emotii si sa le sortez ca apoi sa scap de ele...
Mi-e dor de vremea cind eram inocenta la aceste simtaminte, cind si eu asi fi dat din cap si m-asi fi gindit bucuroasa cit de norocoasa sint sa am un barbat atit de bun... si atunci cind ar fi venit acasa, m-asi fi aruncat de gitul lui si asi fi multumit in gind pentru familia mea...
Cred ca trebuie sa imi maresc vizitele iara...
FII ATENTA AICI!!
veneam de la lucru, in autobuz..acolo si atunci cind sint numai eu cu mine.Fara copiii mei..Sint iubita.RAU si citeodata iubesc, citeodata NU, citeodata nu mai stiu, nu conteaza..Ce vreau sa spun este ca mi-am adus aminte de Fantoma mea..cu multi ani inainte sa am curajul sa las TOT...:
"daca ar fi intuneric, si nu ai vedea..ai putea sa ma recunosti doar atingindu-ma?mina...parul...corpul..?"
"DA, normal..."
"Si eu pe tine.."
si nu mai este..dar este viu...
Ce conteaza daca traieste au ba?
Vor fi mereu cu noi....
chatonel spune:
quote:
Originally posted by Alyssaquote:
Originally posted by chatonel
Draga Alyssa, cred ca a venit vremea sa consulti un psi. Nu imi place deloc ce spui, tu care esti o luptatoare ai picat in depresie. Ce inseamna... "sa atrofiezi femeia din tine"?
Nu ai nici o vina, decit aceea de a fi iubit prea mult si a avea o inima prea buna!!!
Te rog frumos, nu te juca cu sanatatea ta!
Toulouse, la ville rose
Merg la psiholoaga de mai bine de un an. Inainte mergeam la doua saptamini, acum merg o data pe luna. Nici ea nu intelege de ce ma simt vinovata. Lucram la asta acum...
De ce ma simt vinovata?... Dupa separare am vrut sa fac treaba legala si sa ma si divortez, sa imi schimb numele, sa nu mai am de-a face cu el. Am fost la avocata, am preparat hirtiile, dar el se ferea sa fie servit cu ele. Am facut tot posibilul si eu si avocata ca sa fie gasit si servit. Atunci am luat ruta a doua. Aici este legea aia ca daca ai adresa diferita de a sotului timp de un an de zile, faci o cerere in fata judecatorului si esti liber. Tutela o aveam dinainte asa ca divortul mai era de rezolvat. Am vrut asa de mult sa divortez!!!... El spunea peste tot ca el nu divorteaza orice s-ar intimpla... Ca daca nu se impaca cu mine mai bine moare... Se poate ca din cauza consumului excesiv sa fi avut stari depresive... Oricum, cu o saptamina inainte de acea infatisare pentru divort a murit el. Accident? intentionat? Nimeni nu stie... Sa fi fost dorinta lui de a nu divorta atit de mare incit sa fi preferat sa moara?... Atunci este vina mea?...
Si mai este ceva, ceva ce i-am spus cind am ajuns la capatul puterilor, dupa ce a venit acasa dupa citeva zile ce a lipsit, drogat peste masura... Am avut o discutie cu el in care mi-am varsat toata tristetea. Si atunci i-am spus ca el nu mai este omul cu care m-am casatorit. Este un monstru pe care nu-l recunosc. Omul pe care il stiam eu nu ar fi in stare sa faca asa ceva. Si i-am spus plingind ca mi-e frica si ca mi-e dor de Alin cu care m-am casatorit si ca il vreau inapoi... Si apoi i-am spus ceva ce ma va urmari toata viata... In ciuda, in durerea mea i-am spus "De ce nu iti faci odata o overdoza adevarata???... Si uite asa scapi si tu si toata lumea de toata nebunia asta, ca viata nu se numeste ceea ce traiesti tu acum.
Nu te mai chinui nici tu, nici cei de linga tine!"...
Si de overdoza a murit!!! Si atunci cum sa nu fie vina mea???
Psiholoaga mi-a spus de atitea ori ca nu are cum sa fie vina mea, ca in creierul si in inima lui nu mai era loc pentru mine sau pentru copiii, ci numai pentru adictia aia lui, cum sa atinga un nou high... si nimic altceva...
Si ma simt confuza ca nu stiu care este pozitia mea... Really?... Ce trebuie sa simt? Ce sint? Vaduva?... Femeie divortata?... Singura...
Uite, am mers marti sa o inscriu pe Maya la gradinita si secretara m-a intrebat statutul... Am spus vaduva, ca de fapt asta sint in acte... Si s-a uitat la mine trista si mi-a spus "I am sooo sorry!". I-am spus it's ok... It is not OK striga sufletul in mine! Si nici eu nu ma mai inteleg!!!...
Pe de-o parte sint realista ca asta este cel mai bun lucru care mi s-ar fi putut intimpla... Este cinic dar adevarat... Umbla sa ma omoare, ma ura si zicea tuturor ca eu sint de vina de situatia in care este... Mi-era teama pentru mine, pentru fete... Si uite asa la 35 de ani a trebuit sa imi maresc la maxim asigurarea pe viata, sa imi fac testamentul... Nu mai ieseam afara seara, intorceam capul mereu... Si pentru fete este mai bine asa, decit sa zica "daddy este un drogat care ii face viata amara mamei si care vinde droguri la colt de strada"... mai bine sa zica asa cum zic acum "daddy este un inger in rai care ne protejeaza"... Nici eu nu sint sigura de ultima propozitie... dar Dmnezeu e mare si bun si cine stie...
Stiu toate astea... si mai stiu ca sint atit de negative si greu de privit, nu se intilnesc in viata de zi cu zi... Multa lume ar da din cap, si-ar face cruce si ar merge mai departe spunind "Doamne fereste"... si eu trebuie sa traiesc aceste emotii si sa le sortez ca apoi sa scap de ele...
Mi-e dor de vremea cind eram inocenta la aceste simtaminte, cind si eu asi fi dat din cap si m-asi fi gindit bucuroasa cit de norocoasa sint sa am un barbat atit de bun... si atunci cind ar fi venit acasa, m-asi fi aruncat de gitul lui si asi fi multumit in gind pentru familia mea...
Cred ca trebuie sa imi maresc vizitele iara...
Alyssa, cu sau fara tine, el ar fi murit la fel, asta e soarta celor care-s addicted. Ori reusesc sa se dezintoxice, ori ramin toxicos si mor de overdoze. Nu e nici un blestem pe capul tau, e doar vointa lui de a se distruge.
Tu trebuie neaparat sa iesi in lume, mergi si vezi prietene, fa dragoste cu un barbat, fa doar sex daca nu simti mai mult, dar tre sa iesi din starea asta.
Schimba medicul psi, daca de un an mergi la el si nu si-a dat seama ca acu esti intr-o depresie tare rea!!!!
Capul sus te rog!!!!!
Toulouse, la ville rose
Rosey spune:
De acord cu Chatonel. Schimba psihologul. Asta la care te duci e doar pierdere de bani si de timp, daca nu te-a ajutat sa rezolvi nimic pana acum. Si vorbesc din experienta....
Carmenbr spune:
She, iti intelegem si tie suferinta. Nimeni nu a zis ca e usor. Stiu ca e tare greu sa stergi ani din viata ta.
Dar noi acum incercam sa o ajutam pe Alice...fata asta ne e draga tare rau si o iubim mult. Te rog frumos, mesajele tale nu ne ajuta, nu o ajuta pe Alice.
Alyssa, eu sunt aici in fiecare secunda si ma poti suna oricand sau imi poti scrie. Sincer, mi-a fost rusine pana acum sa spun ca as vrea sa te cunosc, tocmai pt faptul ca tu pt mine esti un idol si mi-a fost frica sa nu te deranjez. Dar eu sunt aici pt tine, oricand vrei sa vorbesti cu un prieten. Please, scrie-mi un PM cu nr tau si iti voi scrie si eu unul.
Capul sus, noi te iubim. Scrie-ne, nu ramane singura cu tristetea ta!
Carmen & Ericutz (15.06.2004)
www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=68525 " target="_blank"> Povestea nasterii!
Ericutzul meu bebelus
Am un anisor deja!
KUKI spune:
Carmen, multe dintre noi o admira pe Alyssa si vrem s-o ajutam si sa ne ajutam unele pe altele.
Caci vrem nu vrem, trecem noi mamicile singure, prin situaltii similare.
Ne regasim cate o particica din povestea noastra in povestea fiecareia.
Eu cred ca si mesajele lui She o pot ajuta pe Alyssa.
Sau ma gandesc ca le va citi si va decide daca si cat din fiecare mesaj o ajuta.
Te rog sa ma scuzi, dar nu suna prea incurajator pentru o alta mamica singura ceea ce i-ai spus lui She, chiar daca este excusiv subiectul Alyssei, mai ales ca postarile lui She nu au fost off-topic.
Din pacate e loc sub soare pentru necazurile tuturor...
Alyssa, Carmen, She 
Alyssa spune:
Off... mai ce asi face un "girls night's out" cu voi!!! Dar asa cu veselie, nu cu pareri de rau si amintiri!... Asa sa agatam si noi barbati singurei si sa le dam note la kuruletze :))
Aveti toate dreptate! Da, este adevarat, She... Trebuie sa invatam sa traim cu fantomele din trecutul nostru... Intr-un fel ma simt usurata ca cel putin la mine s-a terminat in realitate, au ramas numai in mintea mea. Orict de tare ma doare, nu ma va durea si mai tare sa il stiu ca sufera undeva la vreun colt de strada tremurind dupa urmatorul high.
Fantomele sint acolo si le vad mereu... Piciorul lui Sarah este o copie fidela in miniatura al piciorului lui. Tendonul lui Ahile, forma degetelor de la picioare... Maya are un suris care din profil seamana cu al lui, exact si izbitor!... Si mai si fluiera asa usor si suierat cind face cite ceva meticulos, exact ca el de uneori tresar. Nu are de unde sa ii fi copiat asta, ca era prea mica atunci cind ne-am despartit...
Ceea ce traiesc acum este in parte procesul de doliu si parerea de rau este o parte din ea. Ne pare rau ca nu am putut face mai mult... Si alta parte este ceva ce se numeste co-dependenta la el din partea mea...Sint constienta de ambele si incerc sa le rezolv. Voi fi ok, sint sigura.
Si fiecare divort sau despartire de persoana iubita este o experienta de pierdere... si e dureroasa si trebuie timp pentru refacere. Daca asi avea o bagheta magica asi face o minune sa existe cu adevarat "si au trait fericiti pina la adinci batrineti".
In pauza de masa m-am dus si mi-am luat machiaje noi, culori noi de primavara... Nu m-am machiat de luni de zile! Mi-am adus aminte de terapia instantanee a unui ruj bun :)
Si cind voi ajunge acasa voi lua toate lucrurile mele de purtat care sint negre si le voi pune intr-un dulap, in cutie. Prea mult negru am purtat in ultimul timp!
Joi am bilete la balet, va fi o seara speciala pentru mine si pentru fete. De abia astept sa ii vad reactia lui Maya. Si o voi lua si pe matusa mea care nu prea iese nicaieri si care nu a fost la balet sau teatru niciodata...
Tot joi, ziua, vom avea un "employee appreciation lunch" la Mariott. M-am ocupat de toate detaliile acestui eveniment social al companiei. Sper ca va iesi atit de bine ca in anii trecuti. Vom fi rasfatati de companie cu mincaruri bune, cadouri si laude.
Si ca tot cine vara, ma alatur si eu fetelor din birou care melga la sala de fitness peste drum... Se zice ca exercitiul fizic inlatura stresul si tristetea...
Si ca sa scap de apasarea asta pe suflet am sa gasesc o zi in care am sa o rog pe matusa mea sa ia fetele si am sa ii scriu lui Alin o scrisoare luuunga in care am sa ii spun tot ceea ce simt. Nu am avut sansa sa ii vorbesc cit era lucid asa ca am tot cocktailul de sentimente contradictorii in mine. Trebuie sa iasa tot afara ca sa fac curat in suflet si in inima, trebuie sa vocalizez cumva ceea ce simt. Am sa sa-i scriu tot ceea ce simt, ca o ultima conversatie. Apoi am sa iau scrisoarea si am sa o pun pe o pluta si am sa ii dau drumul pe lac, unde ne plimbam, la Bluffs...
Si apoi am sa imi planific vacanta la Disneyland cu fetele! Risul zice ca ingrasa si provoaca riduri, dar am nevoie sa rid din toata inima!
Sint ok, poate am fost mai trista ca de obicei atunci cind am postat. Avind in vedere ca am un cargo de bagaje de sortat poate ca obosesc citeodata. Dar voi face eu ordine pina la urma ca sa pot primi pe altcineva in ginduri si in suflet...
Carmen, nu sint material de idol, crede-ma! M-a surprins faptul ca cineva care nu ma cunoaste ma admira. Iti multumesc pentru suport si am sa te sun.
Va multumesc tuturor pentru tot, pentru toate cuvintele frumoase si incurajari, pentru intelegerea si afectiunea pe care mi-ati aratat-o mereu! 
Alice