Criza celor 30 si... de ani

Dragi mamici,
Am mai postat acest subiect intr-o seara pe la ora 21, cand eram la servici si m-a apucat dintr-o data aceasta stare de apatie sau nu stiu cum sa-i zic.
Ma uiemste cat de repede trece timpul si ma omoara gandul ca am trecut de 30 de ani. Tanjesc cu ardoare dupa varsta de 18 ani dar cu mintea de acum si ce as mai face Doamne?!
Sunt cam 75% convinsa sa fac cel de-al doilea copil, care imi doresc sa fie o fetita dragalasa pe care, Alex, baietelul meu sa o iubeasca si sa o protejeze atunci cand are nevoie.
Eu imi doresc dar am inceput sa am o stare de tristete, de melancolie si ma inspaimanta trecerea asa de rapida a timpului pe care abia acum o simt, mai ales cand ma uit la Alex cat de mare este si cand dau de vreo poza din liceu ma apuca toate cele.
Voi aveti asemenea stari ? Prietena mea zice ca am timp si daca as fi foarte ocupata nu m-ar bantui asemenea ganduri dar nu este asa mai ales ca starea aceasta se acutizeaza la servici unde sunt"hartuita", uneori si cate 10 ore.
Deci mamici voi ce faceti cand simtiti cum trece timpul peste voi ? Cum indepartati gandurile rele ?

clara spune:

parca eu as fi scris toate astea!
citi ani are baietelul tau?
al meu face 5 in august, eu am 29 ani, si tot intru in panica cat de repede trece timpul!
si eu vreau al doilea copil, dar nu pot sa ma hotarasc, si mi-e mai frica decit la primul.

iris spune:

hai zimbeste, toate trecem prin asta, asa cred....

ai grija insa , nu da iama in dulciuri, cum am facut eu la vremea aia; acum ma apropii de criza de la 35 , si am o obsesie cum sa slabesc dupa cei doi copii facuti in intervalul dintre crizele astea...

Lacramioara spune:

Buna, fetelor!
Si eu ma apropii vertiginos de 30 de ani(luna viitoare pe 22), si am si eu un Alex de 1 an si 8 luni. Ma apuca nostalgia, dar incerc sa vad partea buna a lucrurilor, adica sa cred ca femeia la 30 de ani este un boboc de floare inca nedesfacut. Si mai este o chestie, care ma tine deasupra valului: am un sot care este grijuliu cu mine, si care nu ma lasa sa uit ca pe linga faptul ca sint mama si sotie si femeie cu cariera, sint pur si simplu FEMEIE. Iar simbata am lasat copilul cu mama si am fost in Salsa, ca era concert latino, si am dansat pina dimineata, ca "in tinerete". Si nu uitati nici momentele de tandrete si chiar sexul...! Asta-i secretul meu. Incercati si voi.

Lacrima

Rodica spune:

Draga Lucia, sunt o mamica de 32 de ani (peste vreo 4 zile), sunt de doua ori mamica, sunt pe cale sa-mi relansez cariera(sau cel putin ma stradui) si MA SIMT FOARTE BINE IN PIELEA MEA.
Cred ca varsta n-are nici o importanta atata timp cat ai pentru ce lupta, gandesti ca la 20 de ani (dar mai profund) si esti sanatoasa.
(ca sa poti face pe calul-cu cei doi copii in spate inca n-am poza pe sit- si sa joci fotbal sau sa sari la plasa in parc alaturi de copii)


Andrei si Miki

Garofitza spune:

Eu in aprilie fac 38 si sa indrazneasca sa zica careva ca-s batrana.
Ma simt bine(daca as mai slabii si mai mult, ar fii si mai bine). Sunt perfect coapta si sotul ma culege de cate ori are ocazia (mai ales ca vrem si pe al doilea bebe).
Ne mai gandim cu nostalgie la vremurile de demult, dar amintirile pe care le avem sunt asa de frumoase incat trecem peste varsta.
Nu am de ce sa intru in panica, sunt in viata, trec prin ea, avem un copil si suntem fericiti si sanatosi. Asta conteaza.

Garo

Sanatate, ca-i mai buna ca toate.

Angela T. spune:

quote:

---

Originally posted by Garofitza

Sunt perfect coapta si sotul ma culege de cate ori are ocazia (mai ales ca vrem si pe al doilea bebe).


Garo

---

ce frumos ai spus...

GabiG spune:

A, am si eu spaimele mele, la cei 30 ani inca sint studenta (sa-mi echivalez diploma aici...si mai am vreo 3 ani si ceva de studiu ). Ma simt total neimplinita profesional, prietenii nu sint foarte multi si cei dragi sint cam departe... Noroc cu copilasul asta care ma face sa ma simt de virsta ei. Incerc sa vad lumea prin ochisorii ei si parca totul pare de poveste. Mai incerc sa-mi spun ca o femeie este cu adevarat FEMEIE dupa virsta de 30 ani. Acum ar trebui sa fim mindre de ceea ce sintem, de ceea ce am realizat pina acum (unele cariera, altele copii, altele amindoua sau inca multe realizari pe linga). Ar trebui sa ne trezim in fiecare dimineata fericite ca sintem iubite ca iubim, ca avem 30 sau 30 si ceva...(inca nusint 40. ha-ha!), ca sintem sanatoase si ca mai avem de trait inca multi multi ani fericiti de acum incolo! s-am incalecat pe-o sa si v-am spus povestea mea!
Va pup!


Pe lumea asta exista un singur bebelas (copil) perfect! Si fiecare mama il are!

Lucia spune:

Am citit toate raspunsurile voastre si va multumesc pentru incurajari.
Starea aceasta poate se datoreaza primaverii care bate la usa, fiindca alte motive nu am. Multumesc lui Dumnezeu pentru minunatul sot pe care il am si mai ales pentru mica mea minune , Alex, care in decembrie a implinit 5 ani. Cred ca eu caut forta necesara sa o iau de la capat cu inca un bebe si sper sa o gasesc cat de curand.
Va multumesc mult

korinna spune:

Si eu am 30 ani si ceva..mai precis anul asta in iulie fac 31...si am un baitel de 6 ani si jumate,iar acum in iunie o sa mai nasc si al 2 lea bb..tot un baitel se pare!!
si eu intru uneori in panica cand ma gandesc ca am 30 ani....dar in sufletul meu ma simt de parca as avea 22...nu ma simt asa batrana...nu stiu...si eu am momente din astea de deznadezde..dar sotul meu ma ajuta sa trec peste asta..totul e sa -ti traiesti viata in fiecare zi din plin..sa te bucuri ca esti sanatoasa..asta e cel mai important..asculta ce spun eu!!!!
copii ne dau sens vietii si ast5a e singura noastra realizare peste ani
va pup pe toate si fiti curajoase si increzatoare!

KORINA & BB STEFAN

Rodica spune:

Korinna, daca tu simti ca parca ai avea 22, atunci chiar 22 ai!!!!
Felicitari pentru copiii tai minunati (sa-i vezi si p'ai mei...) si pe langa nastere usoara in iunie,.....bun venit in clasa 1 la toamna...-numai cei tineri intra in clasa intai, nu?