in pragul nebuniei
Raspunsuri - Pagina 5
n/a spune:
quote:
Originally posted by casandra
Scuza-ma ca te intreb, dar la cat s-a straduit mama ta pentru tine si fratele tau, voi la ce ati renuntat pentru dumneai?
Ce simpatica esti...
Inainte de a-ti raspunde, am o intrebare: de ce ar fi trebuit sa renunt la ceva pentru mama, avand in vedere ca a muncit atat?
Iar acum iti si raspund: LA NIMIC! De ce?
SIMPLU: pentru ca mama, tot ce ne-a facut, ne-a facut cu o SINGURA CONDITIE: sa invatam! Si-a dorit enorm ca datorita invataturii acumulate sa ajungem "departe" (adica sa realizam si noi MAI MULT decat a reusit ea sa faca pentru noi)
...motiv pentru care am ajuns destul de departe pentru varsta noastra...
Multumita?
Pupici.
casandra spune:
Ileana, multa sanatate mamei tale. Si mama dorea ca noi sa invatam.
Iar, daca, Doamne fereste, vreodata o vor lasa-o nervii, sa va dea Dumnezeu intelepciunea de a o accepta cu bunavointa, indiferent de toane.
n/a spune:
Multumesc, Casandra. In afara de sanatate, nu-i mai doresc nimic! Si sper ca viata noastra sa fie la fel de frumoasa ca si pana acum...poate chiar mai frumoasa...
Pupici.
anamari spune:
cami-si eu te inteleg, pentru ca si eu am problemele mele cu mama...a mea are intr-adevar problme psihice si de sanatate mai grave decat o otita (n-a murit nimeni dintr-o otita tratata pana acum)si distanta e mai mare -ea in Ro ,eu in US
si eu am fost crescuta ca e de datoria mea sa am grija de mama, mai ales ca ea a fost bolnava mica si ai mei bunici si matusi si unchi au cocolsit-o si tot timpul cu "saracuta de ea" si ea e un copil mare acum, si eu trebuia sa-mi asum responsabiliatetea si sa am grija de ea...si uite ca eu m-am maritat si am plecat la mii de km. departare...si da, ma cam simt vinovata...si da, profita de sentimentele mele de culpa...si nu ca ar fi fost o mama rea, rea dar nici nu s-a omorat pentru mine cat am fost copil...mai tarziu doar, ca ma ajutat sa-l cresc pe ALex, in felul ei...si tot felul de ganduri si sentimente din acestea confuze cu care nu are rost sa mai umplu pagini dar uite am ajuns la urmatoarea concluzie:
1.Parintii sun in primul rand datori sa-si creasca copiii , asa ca nu ne-au facut un favor ca ne-au crescut si nici nu ne-au indatorat intr-un fel.
2. Copii sunt , intr-adevar, datori sa aiba grija de parinti cand nu mai pot avea grija de ei-asa cum pot ei mai bine-dar daca sunt parinti la rndul lor sunt in primul rand datori fata de copii si sot/sotie...(asta si de la Biblie citire)
3. Daca mama mea e "cronic nefericta" eu nici nu o pot face fericita, nici nu e responsabilitatea mea sa o fac fericita si la urma urmei nici nu sta in puterea mea sa o fac fericta.Sta insa in puterea mea sa fiu eu fericita.
4.Cum nu sunt eu cauza tutror frustrarilor si resentimentelor ei , nu trebuie sa fiu nici recipientul lor...
5.E singura si speriata ca imbatraneste, dar indepartandu-ma de ea cu vorbe rele si acuze nu va fi decat mai singura-chiar daca intr-o zi vom realiza din nou apropiere dpdv geografic.
6.si la urma urmei cand am venit cu problemele mele la ea -ea mi-a spus eu cu problemele mele si tu cu ale tale.Asa ca , fiecare cu problemele ei....
7. daca nu va mai putea avea grija de ea chair de loc, atunci voi vedea ce voi face...dar pana atunci nu are sens sa ma imbolnavesc cu "si daca..." ca sunt doi copii si al treilea pe drum care mai au nevoie de mine in urmatorii 20-30 de ani...
anamaria-lia-21.10.2004 si alex -24.08.1993 si samburelul de decembrie 2005-18+
poze de copii cuminti
www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=39200" target="_blank">povestea lui alex, povestea liei, povestea noastra
mircea42 spune:
Indiscutabil, probleme mari.
Mama, slaba speranta de a se remedia.
In ce te priveste, ca sa nu fi acum si mai tirziu lovita mai mult sau mai putin crunt de sentiment vinovatie (ca nu dai / ai dat curs cerintelor mamei), opinez ca-i de vorbit cu un psiholog - ceva din bransa asta, care ti s-ar potrivi -. Treaba este si asa foarte dificila, de durata, scumpa si reclamind dese momente de deznadejde. Dar nu vad alta.
Bineinteles ca pot fi subiectiv, ca oricare, lupa personala fiindu-ne foarte aproape.
Succes!
Elodie spune:
Mie mi se pare anormal.Din contra ar trebui sa fie fericita ca copilul ei e fericit.Ar fi trebuit sa_ti spuna (Fata mea ma bucur ca esti in sfarsit fericita)Orice mama normala vrea asta pt copilul ei,chiar daca se simpte singura.Dar nu e singura,;dupa spusele tatle tu o iubesti foarte mult.Succes!!!
Rody si puiul Elodie!!!