Gura sparta

cum si cind trebuie sa ne oprim atunci cind ne ciondanim cu fiintele dragi?
eu uneori duc replica la extreme, sotul meu zice ca eu trebuie intotdeauna sa am ultimul cuvint! credeti ca ne putem opri undeva , ca exista o linie virtuala care se intinde in fata noastra si ne spune"STOP" pericol de alunecare!
Uneori fac exerciti de vointa si ma stapinesc, dar de multe ori sunt o furtuna de cuvinte de la cele mai firbinti la cel mai reci.
Exista vreun exercitiu de autocontrol!

Lavi
http://community.webshots.com/user/lavinia295

Ana68 spune:

Eu nu stiu daca exista vreun exercitiu pentru ce scri tu....Dupa mine cred ca e chestie de vointa...daca nu te lasi luata de val si constientizeti un pic ca nervii te stapanesc,cred ca te poti abtine si poti judeca la rece...
Exista si toleranta...Eu o aplic,cand e cazul...Il las si pe interlocutor sa-si verse oful si apoi imi dau cu parerea....De obicei eu tac si ascult si in momentul in care persoana cu care vorbesc observa ca nu comentez ramane fara idei,nu stie ce sa mai zica....E ca un fel de soc,caci se asteapta la replica si de aici ar pornit acel suvoi de cuvinte reciproce ,cu sunete inalte,fiecare incercand sa acopere vocea celuilalt si din care,la final,nu ai mai sti de unde ai plecat si nici ce ai vrut sa zici de fapt.
Cand interlocutorul a terminat de vorbit,spun si eu ce am de spus si fac referire si la ideile enuntate mai devreme de persoana cu care vorbesc si,important,mentionez apasat ca e randul meu sa vorbesc si ca nu am intrerupt deloc vorbele ,ci am ascultat.
Cand nu gasesc intelegere renunt la orice cale de comunicare,ma intorc cu spatele si refuz sa mai ascult sau schimb subiectul...Mai devreme sau mai tarziu,persoana de discutie se va linisti si vom putea comunica omeneste.
La mine functioneaza toleranta si un pic de vointa in a-mi domoli nervii!


Ana-Maria,mami deAlex&Luana