Atacuri de panica?

Deschid acest subiect deoarece ma confrunt cu niste simptome mai ciudate.... Palpitatii (asa, din senin), senzatia ca toracele meu nu se deschide suficient cand trag aer, asadar nu am aer, o presiune inexplicabila in zona gatului, senzatia ca acum am sa cad si am sa mor....sufocare. Anul acesta vom face nunta si toata lumea pune aceste simptome pe stresul pe care ti-l creeaza o nunta. Eu nu ma consider un om stresat, nunta o facem cu banii nostrii, ma ocup numai eu de ea, fac ce ma taie pe mine capul si nu dau socoteala la nimeni. Intre timp, ma ocup de firma pe care o am. Dar nici aici nu ma consider un om stresat, plec daca am chef, fac o vizita la mama, la o prietena, sau pur si simplu plec la ora 16 acasa pt ca asa am chef. Cu toate astea, simptomele s-au inrautatit, acum ma simt zilnic asa, iar prietena mea care a terminat psihologia, vorbeste deja de atacuri de panica
Normal ca am fost si la doctori(intai la 2 cardiologi pt ca eram convinsa ca sufar cu inima) care mi-au zis ca inima mea este perfecta si au pus totul pe seama stresului.mi-au dat sa iau aspacardin, calciu, si luxotenal. Apoi am fost la endocrinolog pt ca am auzit ca presiunea pe care o simt la gat poate fi de la glanda. Docotrita de acolo m-a trimis la analize la sange si la ecografie. Iar doctorul de la acografie mi-a confirmat ca nu am nimic cu glanda ci cu nervii si mi-a sugerat psihoterapia, chiar m-a indrumat catre un doctor, prieten de-al lui care "are tratamentul pentru mine" ca sa citez. Eu deocamdata nu stiu ce sa fac, Luxotenal nu am luat pt ca e un fel de sedativ iar eu conduc masina si trebuia sa fiu cu mintea clara toata ziua. Calciu si aspacardin iau de o luna. La psihoterapeut nu m-am dus inca, probabil pentru ca inca nu sunt convinsa ca asta e problema mea desi tot singura imi aduc aminte ca 4 medici mi-au spus acelasi lucru. Voi ce vredeti, ati trecut prin asa ceva, recunoasteti simptomele?


http://photos.yahoo.com/flory1008

narcisa spune:

Dupa simptomele descrise eu zic ca sigur sint atacuri de panica, nu vreau sa te sperii. Ceea ce descrii tu imi suna ff. cunoscut, daca nu identic cu ce i s-a intimplat prietenei mele. La inceput nu stia ce are, o apuca dimineta in masina, conducind, tragea pe dreapta si avea senzatia ca ar arunca toate hainele de pe ea, ca nu mai are aer, cam cum descrii si tu. Initial cind au inceput(pt. ca eu stiu si cauzele la ea stres fara sfirsit timp de 2 ani muncit pe brinci, 10-12 ore pe zi fara intrerupere, acasa alte probleme, in fine mult prea mult pt. un singur om) si cind au inceput a venit totul ca o avalansa, de citeva ori i-au si bagat perfuzii la servici, ca-i venise rau si lucreaza in domeniu medical. S-a speriat tot asa, ca are ceva cu inima, ca mai are putin si moare etc. inchipuiri, de-o lua razna, dupa analize a ajuns la psihoterapie ceea ce ti s-a recomandat si tie. Si lua pastile care dadeau dependenta, dar n-a avut incotro, a fost totul mult prea avansat la ea, oricum s-a chinuit mult, acum nu prea mai stiu ca s-au mutat de linga noi si tinem mai rar legatura. Si-a revenit, dar cind si cind tot revin atacurile o data la 2-3 luni. E ceva de lunga durata, bine ar fi sa mergi la psihoterapie, cu asa ceva nu e de glumit.


Si eu m-am confruntat cu atacuri de panica, acum 6 ani, din cauza stresului ca nu puteam rezolva cu actele sa plec din tara. Insa la mine oscila tensiunea. Tot dupa multe analize, mi s-au dat niste pastile de linistire, nu mai stiu denumirea, mi-a fost frica de dependenta, eu mai luam inainte ff. rar cind aveam probleme meprobamat(sper sa nu aiurez si sa fi uitat denumirea corecta), in situatii de crisa intotdeauna ma calma si totusi ramineam lucida, fara stari apatice sau somnolenta, etc. Cum am ajuns linga sotul meu, m-am vindecat ca prin minune. La momentul respectiv n-am realizat ca sint atacuri de panica, dupa ce s-a confruntat prietena mea cu faze muult mai critice ca ale mele, mi-am dat seama, ca de fapt erau atacuri de panica.
Si mai stiu din discutiile cu prietena mea de la psihoterapie, ca aceste atacuri de panica sint de mai multe tipuri, nu toate sint la fel de grave si se disting unul fata de celalalt. De ex. atacuri de panica provenite pe sistem nervos, in urma stresului pt. a obtine un anumit lucru (sau a realiza ceva) poate disparea subit cind ai obtinut ceea ce doreai. Atacurile in urma stresului indelungat, munca probleme, poate fi mult mai periculos. Depinde de organism, si de perioada de stres in urma caruia incep aceste atacuri. Prietena mea, dupa ce a realizat ca are nevoie de tratament, fara nu poate face fata, a recunoscut ca a crezut ca poate tine un anumit ritm pe plan profesional, ca-si poate dovedi sie insasi ca poate, a lucra mult si cistiga mult. Nu si-a imaginat niciodata ca organismul poate claca, asta s-a intimplat cu ea.
Sper ca am fost coerenta si vei intelege ceva, din cele scrise.
As putea scrie un roman, cred, cu simptome vazute la ea, dar nu-si are rostul; nu putea urca cu liftul, in pesteri(eram in concediu) oricum in locuri strimte nu putea sta.
Oricum cu asa ceva nu-i de joaca.

toate cele bune
narcisa

Catrinel_17 spune:

Fix asa are si o prietena de-a mea, atacuri de panica combinate cu claustrofobie. Ia citalopram (un fel de prozac) si merge la psiho terapeut. Ea avea probleme majore si cu somnul.

Multa sanatate!!


_
"After all, tomorrow is another day!!"

flamingo spune:

Cred ca trebuie consultat si un neurolog. Ceia ce povestesti tu imi este cunoscut (din pacate). Senzatia ca totul este OK. e doar aparenta, undeva in capul nostru cand ceva nu merge se produc tot felul de reactii. Oricum ceea ce zici tu ca faci: nunta, servici, nu e usor, chiar si in postura de boss pe care o ai...nu e usor. Multa sanatate.

floricika spune:

Va multumesc pentru raspunsuriInca incerc sa imi fac timp si curaj sa ma duc la psihoterapeut....

http://photos.yahoo.com/flory1008

iully spune:

Citind randurile de mai sus am constatat ca asta am avut si eu intr-o oarecare masura.La mine initial au fost niste palpitatii carora eu nu prea le-am dat importanta.Apoi au aparut insomniile,n-am dormit 5 nopti la rand dar nu ma simteam deloc obosita doar stresata ca nu dorm.Toate au culminat cu un episod in urma caruia am ajuns la neurologie in garda.Mi se parea ca nu-mi pot folosi mainile,nu le puteam ridica..ce mai o tragedie.La spital dc mi-a spus ca din punctul meu de vedere nu am nimic si a pus toate cele patite pe seama unui stress putenic pe care eu nu-l constientizam:copilul si sotul nu erau langa mine,stress la scoala..M-am uitat putin ciudat la el pt ca mie mi se parea ca fac fata bine situatiei dar nu era asa.Dc mi-a recomandat xanax cu specificatia:si sa vezi cum ai sa incepi sa simti lucrurile.Am ras si-am plecat acasa fericita ca nu era altceva.Xanaxul nu l-am luat.Atacuri am mai avut si dupa acea vizita la spital dar nu le-am dat importanta si usor ,usor au disparut.Acum sunt bine doar ca iau Imovane pt insomnii ,la nevoie.
Multa sanatate

Darinna spune:

Eu am incercat si auto-psihoterapia, sa spun asa..cauta in librarii cartea lui David Servan-Schreiber: Vindeca stressul, anxietatea si depresia fara medicamente si fara psihanaliza. A aparut la editura EF. se mai gaseste si acum pe tarabe, cred.
Tipul este un psihiatru francez care a inteles ca metodele clasice de terapie sunt depasite si a cautat metode noi.
Merita citita.
Bafta multa.Stiu prin ce treci. Eu mai am putin si fac un an de cand ma chinui.
Trece. Totul trece.
Incearca sa o lasi mai moale cu surmenajul, eu cred ca are de a face si cu lipsa de odihna.

Darinna spune:

Ah, am uitat ceva:
o prietena de a mea a avut atacuri de panica multa vreme, a ajuns pe la urgente de cateva ori... i-au recomandat xanax
S-a facut bine cu Esentele Florale ale lui Bach.
A fost la clinica Aquamarine, este pe strada Tudor Vianu pe langa Perla.(Calea Dorobantilor).
Cauta-o pe Claudia Cabat la Aquamarine sau pe site-ul www.remediiflorale.ro
Prietena mea s-a vindecat complet.
Eu astept sa termin alaptatul si o sa incerc sigur.
Mult succes.

Principesa spune:

Da draga floricika, recunosc simptomele si sunt familiarizata cu ele prin munca mea de psihoterapeut. Sunt chiar mai frecvente in populatie decat s-ar crede si cu siguranta nu sunt imposibil de depasit.
Un prim pas este intr-adevar cel de a recunoaste ca ai aceasta problema.
Apoi, daca vrei sa descoperim impreuna remediul eficient, venit din reechilibrarea si restructurarea ta interioara, independent de medicatie, ma poti contacta.

Fiecare dintre noi este un inger cu o singura aripa si numai imbratisandu-ne unul pe altul putem zbura.

Numai bine

qsar spune:

Subiectul este veeechi! Asa ca il voi inchide. Daca cineva mai este interesat de reluarea discutiilor pe aceasta tema, sa-mi trimita un PM si-l redeschid.

Pana atunci, sanatate maxima!
Q