Nu mai inteleg nimic

slakje spune:

Ileana, in legatura cu intrebarea ta...se intampla, si barbatilor, si femeilor, pt unii mai devreme, pt altii mai tarziu, pt altii niciodata...
Nu trebuie sa te lamureasca pe tine, nici nu are cum, asta nu tine de prostie, sau de lipsa demnitatii...este o experienta de viatza, a ei, ea trebuie sa o consume(si intr-un fel sau altul o va consuma, cu sau fara sfaturile noastre tot acolo e), din care poate iesi terminata sau , mai puternica, cu adevarat EA.
Sunt ecuatiile ei sufletesti pe care noi nu le putem descifra, dar multi dintre noi intelegem prin ce trece incercand acum sa-si descifreze singura ecuatia ei unica, pt multi dintre noi la randul nostru, odata, am avut de descifrat propria noastra ecuatie sufleteasca.

asta-i.

roz6 spune:

Roana, si eu te inteleg.
Cred ca e foarte bine ca ai avut o discutie cu amandoi, mai ales cu ea.
Fii convinsa ca sotul tau te iubeste inca si nu te va uita usor (dar nu-i place imaginea lui reflectata din ochii tai).
Cealalta fata e pentru el un fel de evadare, de amortire a simturilor, ca sa nu mai simta suferinta.
Am observat ca esti orgolioasa si ca inainte de evenimentele astea neplacute nici nu prea erai constienta cat de mult il iubesti. Poate ca a fost o lectie...
Sunt convinsa ca la un moment dat el va dori impacarea, iar tu va trebui sa ai mult tact si sa stii cand sa incetezi cu reprosurile (deocamdata sunt bune - il fac sa intleaga cata suferinta ti-a produs si sa nu mai repete in viitor asemenea greseli).
Iti doresc sa fii fericita, cu sau fara el.
Numai bine!

Carmi spune:

Ileanacz, de ce esti asa de agresiva in limbaj?
...si de ce ar trebui sa te lamureasca Roana pe tine???
Roana, eu te inteleg si iti urez sa ti se intample
ceva frumos in curand, asa cum iti doresti.
Numai bine !

roana spune:

nu mi se pare lupta de demnitate sa lupot pentru casnicia mea pentru barbatul ce il iubesc. sunt sigura ca si el ma mai iubeste dar acum e foarte bulversat si lui i s-au intamplat chestii mai plaute sau mai putin stiu ca acum nici nu realizeaza ce i se intampla si daca si eu ma las inseamna ca totul e gata asa aiurea fara sa fi acordat sanse reale de impacare.
eu am aflat mereu tot de la altii pentru ca am cautat sa aflu poate era mai bine daca nu ma interesam dar asa sunt eu tb sa stiu tot. si acum asta ma doare ca stiu tot si pe el il enerveaza faptul ca oricat a vrut el sa ma minta pana la urma am aflat.
nu vreau sa ma dezvinovatesc am avut si eu comportamente foarte irationale dar fiind dat ce mi s-a intamplat (cand ma asteptam mai putin) si cand totul putea fi perfect cred ca purtarile mele se justifica.
nu tin de el cu forta. vreau decat sa lasam timpul sa vb sa vedem ce se intampla cand amandoi vom fi linistiti pentru ca ar fi pacat sa divortam si sa ne dam seama mai incolo ca am facut o prostie decat sa nu ne grabim si sa vedem ce va fi.
stiu ca ne va fi greu mie imi va fi greu sa uit dar daca nu as stii ca se mai poate ca inca ne iubim as fi lasat-o balta de mult. el e mult prea inacapatant si mandru sa recunoasca niste lucruri nu stiu ce se intampla cu el poate nici el nu realizeaza ca s-a jucat si cand isi va da seama ppoate va fi tarziu.
deocamdata eu nu mai dau nici un semn si sa vedem ce va fi.
vineri tb sa mergem acasa sa discutam cu nasii nostri sa vedem ce decidem ca e mai bine pentru noi cu altii mai maturi si experimentati alaturi care ne sunt aproape si care ne doresc binele. pana atunci ma gandesc si eu ce e mai bine sa fac.
va multumesc tuturor pentru suport

Adela99 spune:

roana, am inteles ca tu crezi ca te mai iubeste, ca se mai poate salva casnicia voastra. poate chiar asa e. parerea mea e ca atunci cand el aduce vorba de divort, asa sa-i spui si lui, ca tu nu consideri ca ar fi bine sa divortati, ca ai vrea sa mai acorzi ceva timp inainte de a va hotari, nu asa cum i-ai spus ca divortati cand iti convine tie (sau asa ceva), pentru ca spunand asa cum ai spus-o el intelege ca vrei doar sa-i pui piedici, din gelozie sau razbunare. spune-i de ce nu vrei, pentru ca tu crezi ca mai aveti o sansa.
daca el accepta, atunci intradevar vrea si el. va fi greu pentru tine sa treci peste toate cate s-au petrecut si spus in ultima perioada. iti va fi greu sa te abtii sa nu-i reprosezi, sa nu incepi sa tipi, samd. acum spui ca te vei putea abtine. acum nu te gandesti decat la cum sa-l faci sa vina acasa, langa tine. dar dupa? gandeste-te cum va fi cand va veni acasa. ce discutii veti avea, cum te vei comporta, cum se va comporta? vei putea sa mai ai incredere in el si sa nu-l controlezi? am inteles ca ii dadeai senzatia ca-l controlezi si atunci cand aveai incredere in el (telefoane, sms)

sigur sunt ganduri poate premature, dar ar trebui sa fi pregatita si hotarata pentru a te schimba si tu, mai ales dupa incercarea asta grea. iti doresc sa ti se implineasca dorinta, sa deveniti din nou o familie si sa fiti fericiti

dar daca nu, daca el se incapataneaza sa nu revina la tine (cu toate ca te iubeste) incearca sa pastrezi distanta, nu-i mai acorda atentie, mergi mai departe fara el... fara sa speri ca atitudinea asta il fa face totusi sa se intoarca ... iar daca dupa o vreme va vrea sa fiti impreuna din nou, vei lua decizia atunci... care poate nu va fi aceeasi pe care ai lua acum

cat despre ziua de vineri si intalnirea cu nasii, a promis ca se prezinta? crezi ca e cea mai buna solutie? sunteti invitati la masa, un gratar in aer liber (de ex) sau va fi doar "consiliu de familie"? s-ar putea sa fie cu doua taisuri.

n/a spune:

Fetelor, nu mi se pare deloc ca sunt agresiva in limbaj, iar partea cu lamuritul era mai mult o figura de stil...in sensul ca e peste puterea mea de intelegere cum de o femeie mai poate spera la o casnicie cu un barbat care a inselat-o si care isi bate joc de ea pe fatza...

Cand sunt implicate sentimente realitatea este mult denaturata privita prin prisma lor. Pentru mine asta e singura explicatie vis-a-vis de o femeie care alearga ca nebuna dupa un barbat care e deja cu alta...si culmea!...barbatul acela ii mai e si sot!?

Parerea mea este ca numai o persoana TOTAL NEREALISTA mai poate spune ca acest mariaj va rezista in cazul in care ei se vor impaca in cele din urma... Si cred ca e foarte lesne de inteles "de ce".

Sunt barbati care pun lumea la picioare partenerelor de viata... Roana, cred ca tu nu iti doresti un asa barbat... Pentru ca daca ar fi asa, ai fi reactionat cu TOTUL ALTFEL la ceea ce ti-a facut sotul tau...

Sentimente sentimente, durere durere...suferi suferi...dar vine o clipa cand trebuie sa te aduni, sa te lepezi de cel care ti-a provocat atata suferinta intr-un timp atat de scurt, SA MERGI MAI DEPARTE!

Sotul o mai iubeste? Sigur...din parti, cum spun pustanii...
Mai ganditi-va o data la ce inseamna de fapt dragostea, si sigur veti avea o alta parere...
Sotul a avut o ratacire? Serios? Nu stiam ca ratacirile astea dureaza cu lunile... Dar, deh, cand gasesti pe cineva capabil sa iti tolereze orice tampenie, normal, poti sa ratacesti in nestire, linistit...
Sotul nu doreste divortul? Pai cum sa-l doreasca? Daca cealalta inca nu a acceptat "cererea in casatorie"...

Daca am fost "agresiva", imi pare rau. Dar eu asa vad lucrurile, asta gandesc, asta simt...

Sfatul meu...move on, Roana! Casnicia ta e compromisa drastic! Imi pare rau ca nu esti inca in stare sa realizezi asta...sau sa te impaci cu ideea...

paraluta spune:

Fetelor, eu cred ca daca am fi in situatia Roanei, si noi am proceda la fel ca ea! Dar asa, noi privim situatia ei la "rece", din afara, asa incit judecam cat putem de bine si de obiectiv. Eu ma pun pur si simplu in situatia ei, si imi dau seama ca as fi disperata; si imi aduc aminte ca am fost prietena 8 ani de zile cu un baiat, care m-a parasit pentru alta. Am suferit ingrozitor, am slabit ca dracu`, am tot incercat sa-l recastig inapoi...eforturi zadarnice.
Timpul m-a vindecat de el, cicatricea ramane, desi sunt casatorita si imi iubesc sotul enorm. Dar o parte ferecata a inimii mele va ramane credincioasa iubirii mele celei mari pe care am pierdut-o. Roana, timpul va rezolva problema ta intr-un fel sau altul. Eu zic sa faci asa cum simti, pentru ca orice vei face, si de va impacati si de nu, tot vor curge lacrimi si tot vei suferi. La un moment dat, insa,vei sti exact daca mai merita sau nu.Pupici!!!

roana spune:

fetelor probabil ca asta e. intr-adevar omul pe care eu il iubesc la nebunie s-a transformat in nu stiu ce.
ieri am vb la telefon sa ne intalnim sa vb o gramada de lucruri pe care le avem de discutat despre divort a zis Ok ne vedem dar am treaba te sun eu. cum dumnezeu se intampla ca exact in momentul in care am plecat de la servici sa ma intalnesc cu ei doi in masina?
m-a sunat dupa ce i-am dat bip si m-a intrebat ca ce e ? i-am zis ca tb sa vb ca avem multe de zis ca am niste pb, probabil ca va tb sa plec din cj acasa nu stiu ce voi face cu viata mea. deoarece tb sa dau niste bani inapoi de la ap. sa ii dau si lui nu am de und eu lucrez in cercetare se castiga putin.
habar nu am ce va fi. viata mea chiar a a luat-o razna.nu stiu ce sa fac.
am concediu nu stiu unde sa merg ce sa fac.,nu stiu cum se poate sa nu il intereseze deloc viata mea dar chiar deloc. e posibil asa ceva?
ne-am iubit ca nebunii? se poate sa se fi indragostit de aia in asa hal incat nimic sa nu mai conteze? in 3 luni?
dupa 9 ani de vis
asta nu pricep
ca nu a luptat deloc pentru noi. dar deloc.
asta e probabil
ca trebuie sa imi revin sa ma adun. e greu dar probabil ca va trece cumva.
nu stiu cum sa fac. mi-e super greu. tb sa incep o noua viata sa uit.
dar cum?
as vrea sa nu simt pentru el nimic dar cum sa fac asta?
isi bate joc deja de tot.
sunt super trista

n/a spune:

Roana, sa stii ca mie imi pare rau ca sotul tau ti-a facut asa ceva dupa 9 ani de vis, cum spui tu. Eu nu gasesc o explicatie pentru ce a facut el, dar oare chiar au fost 9 ani de vis? Au fost asa pentru amandoi? Nu stiu, ceva la mijloc trebuie sa fie...parerea mea este ca un om normal nu s-ar trezi dupa 9 ani, "just like that", sa isi insele nevasta cu alta, iar in 3 luni sa se duca naibii totul... Deci?

Profita de concediu si relaxeaza-te, colinda... Nu ai o prietena cu care sa te duci undeva? Te-ar ajuta enorm...

Eliza5 spune:

quote:

---

Originally posted by ileanacz

parerea mea este ca un om normal nu s-ar trezi dupa 9 ani, "just like that", sa isi insele nevasta cu alta, iar in 3 luni sa se duca naibii totul... Deci?

---

Ileana, cand vei mai creste si vei mai capata ceva experienta de viata vei vedea ca lucrurile nu stau chiar asa. Oamenii "normali" se schimba, dragostea se transforma.. Dupa 9 ani se aduna mici discutii, mici frustrari, sotia nu mai arata chiar ca la 20 de ani si intr-o zi iti taie calea o juna interesanta care pare a-ti impartasi interesul. Stii cat de usor e sa stergi cu buretele 9 ani?
Barbatii pe la 40 de ani trec printr-o criza. Nu e numai in carti, e o realitate. Au nevoie sa se simta "barbati", au nevoie sa cucereasca, sa fie admirati, etc. In general se intampla ca si de "juna" respectiva sa se plictiseasca repede si atunci sa vrea sa se intoarca la stabilitatea caminului. Ce poate sa faca nevasta? Sa ii ierte pacatul nefericitului care se intoarce spasit acasa sau sa taie orice legatura.
Roana, stiu ce e in sufletul tau.. am trecut si eu prin asta (dar nu eram casatoriti). Simteam ca un pumnal in inima, nu intelegeam de ce mi se intampla tocmai mie asta. As fi vrut sa ma inghita pamantul pentru ca nu mai suportam atata durere. Ce te poate ajuta in momentul asta? Te-ar ajuta sa nu-i mai vezi dar nu stiu cum ai putea face asta.. Te-ar ajuta sa incerci niste exercitii de autocontrol: incearca sa-ti alungi orice gand, orice idee care are legatura cu ei. Cum simti ca te invadeaza gandurile si dorul, gandeste-te la altceva. Spui ca incepe concediul: pleaca intr-o excursie cat mai departe de casa. Nu-l suna sub nici o forma. O sa mai doara un timp.. dar timpul le rezolva pe toate, o sa vezi

Eliza si Alex (15 nov. 2004)