Crize de nervi la 1an si 2luni????
Raspunsuri - Pagina 2
Rodica P spune:
Kulta eu zic ca la 1 an si 2 luni nu sunt crize sunt numai crizute 
, si ca sa te incurajez inarmeaza-te cu multa rabdare si ignore ca greul deabea acum incepe. Teoretic reactia e absolut normala fata te provoaca intr-un fel sau altul sa vada ce faci, practic e greu sa nu cedezi dar daca ai facut-o esti mincata cum zicea cineva.
Daca ai vedea ce trinteli trage fimiu la 1 an si 10 luni plus ca are vreo 15 Kg si de-abea il mai pot tine in brate.
Kehleyr eu stiam ca teribilii 2 ani sunt intre 1 an si 3 sau nu?
Rodica si 
Stefan-Daniel 
poze o-1 an , www.babiesonline.com/babies/s/stefandaniel10" target="_blank">poze , Poze noi!
alinuta spune:
muuuulta rabdare, nervi tari! asta e reteta care functioneaza la noi, si da roade. din fericire, alex nu s-a manifestat de multe ori asa, drept pentru care inca stau bine cu neuronii intinsi. dar incearca sa vezi daca te poti apropia de ea, daca poti comunica intr-un fel cu ea, chiar cu o mangaiere daca se poate, este foarte importanta ca fetita sa te simta pe tine calma.
nu sint adepta "palmutei" de nici un fel, si sint situatii de acest gen cind mai mult ai strica decit ai repara sau indrepta ceva. poate fetita are o problema, poate chiar incearca sa-ti atraga atentia intr-un fel, iar tu sa vii cu palmuta...ce ar intelege micuta?
stiu prin ce treci, dar cu multa rabdare si intelegere, toate trec mai usor!
Alina si Alexandra
poze alex
KULTA spune:
Multumesc pentru raspunsuri.
A devenit o stare de fapt starea Danutei cu crizute insa am invatat sa o ignor. Incearca din rasputeri sa-mi explice ce vrea, chiar a inceput sa spuna chestii noi prin care sa ma faca sa inteleg ce vrea.
Oricum, uneori ma enerveaza asa tare ca-mi vine s-o arunc pe geam dar bineinteles ca nu-i face altceva decit s-o intreb care-i e problema apoi s-o ignor daca vad ca nu inceteaza.
Kulta graviduta si BB Daniela (15,04,2004)
Poze cu noi
"Lucrurile bune li se intimpla celor care stiu sa astepte"
Dorsilia spune:
Draga mea sa stii ca si eu eram ingrijorata si chiar postasem si eu la un moment dat despre asta...puiul meu nu are inca un an, va implini 11 lunisoare in curand, insa deja se lasa in jos si se smuceste, se trage cand nu-l las unde vrea el, si chiar plange uneori. Fazele astea le face cand incerc sa-i schimb scutecul si nu vrea sa se lase asezat pe spate, sau cand il duc de manute prin casa sau afara si incerc sa-l dirijez eu pe unde sa mearga, ca daca ar fi dupa el ne-am plimba prin tufisuri si rondouri cu flori nu pe trotuar, unde poate merge fara sa se incalceasca in buruieni, iar in casa s-ar baga pe dupa uscatorul de rufe, pe sub birou, in baie, pe la aragaz, si eu, incerc sa-l deviez spre locuri mai putin periculoase si mai accesibile si cocoasei mele. Cel mai adesea riposteaza punand "taga" si incercand sa isi mentina directia. Daca timp de 10 minute insista si toata plimbarea noastra se transforma intr-o lupta din care iesim amandoi leoarca de transpiratie, il iau frumusel si daca suntem afara il pun inapoi in carucior si-i dau o jucarie in mana, si pornim sa ne plimbam, iar daca suntem in casa il instalez fara drept de apel in scaunelul de masa si-i pun tot o jucarie pe masuta si-l las putin, nu-i mai vorbesc, si fie imi vad de treburi prin casa, fie mai casc ochii la televizor sau computer, daca e seara. Asta la noi chiar functioneaza, se calmeaza imediat si nici macar nu mai mormaie decat mai putin de un minut, dupa care-si vede de jucarie sau se uita dupa mine prin casa. Se linisteste, il sterg de transpiratie, ii dau o gura de apa si-l pup apoi.
Pana am ajuns insa sa descopar singurica chestia asta faceam urat si eu si el, eu tipam pana la urma ca pocneam de nervi, el se inversuna si se opunea, tipa si el, si era o nebunie.
malina_mircu spune:
am citit ca merge sa fci ceva ce ei nu se asteapta. de ex sa razi cand ei intra in criza, in loc sa te enervezi si sa incerci sa o calmezi. si sa stii ca merge. sau distragerea atentiei cu altceva.
sa stii ca si fetele celelalte se vaitau in perioada asta de asemenea manifestari, La Danutz sutn mai putin rele, pt ca este mai linistit.
pupici la burtici
pupici 
Malina siDanutz (5 aprilie 2004)
malina_mircu spune:
http://www.desprecopii.com/info.asp?id=630 uite aici un articol interesant.
pupici
Malina siDanutz (5 aprilie 2004)
danitin spune:
Pentru ca puiul este toata yiua cu buni care nu prea stie sa spuna NU, face criyele de rigoare cand nu+i faci pe plac. La mine functioneaya tot felul de smecherii: de exemplu, ii place sa-mi cotrobaie ăprin poseta. Am luat o poseta veche, am indesat-o cu chestii, o las la indemana si puiul isi face de cap cu ea. Alteori ii distrag atentia cu cate o chestie si cea mai de succe e: te roaga mama sa o ajuti sa se imbrace, sau trebuie sa facem treaba , avem mult de lucru, hai ajuta-ma....
ione spune:
Are personalitate multa. Nu trebuie sa tolerezi, dai ,,multa,, libertate.
KULTA spune:
Fetele, se pare ca e normal la virsta lor. Am invatat s-o ignor si merge. Ba mai mult, am invatat-o sa faca nani in paturul ei, in camera ei, ceea ce inainte n-ar fi acceptat. Deci, am invatat sa fiu categorica
.
Va multumesc mult pentru raspunsuri.
K32+
Kulta graviduta si BB Daniela (15,04,2004)
Poze cu noi
"Lucrurile bune li se intimpla celor care stiu sa astepte"
Cyan spune:
La varste atat de mici copiii gandesc instinctual. De aceea stiu si sa speculeze atat de bine punctele slabe ale parintilor. Pe de alta parte aceasta inseamna ca pot fi instruiti prin metode simple. Un copil mai mare intelege conceptul de autoritate parentala si deasemena i se poate explica cand nu a facut ceva bine. Un copil mic stie insa de frica si durere.
Metoda cu ignorarea comportamentului functioneaza, dar nu e extrem de eficienta. Nu inseamna ca respectivul copil nu va face a doua oara acelasi lucru, sau ca nu il va face la un moment inportun (intr-un loc public de pilda), ci doar ca va inceta atunci cand nu i se da atentie. Dar daca se doreste prevenirea comportamentului, e nevoie de putin mai mult decat ignorare.
Mama mi-a povestit ca am facut o data si eu o criza de isterie la o varsta din aceasta foarte mica, pe cand era cu mine pe strada si se oprise sa vorbeasca cu o cunostinta. Mama s-a scuzat fata de persoana respectiva, a incheiat conversatia si ne-am intors acasa. Bineinteles ca pe drum eu ma potolisem. Acasa am mancat insa bataie, ceea ce m-a determinat sa nu mai repet comportamentul. Daca m-ar fi ignorat doar, cu siguranta l-as fi repetat.
Pe continentul nord-american parintii nu indraznesc sa ridice mana asupra copilului. In principiu ideea e buna, pentru ca urmareste sa evite abuzurile, dar in practica e plin de copii la mall, pe strada, etc, care urla cand au chef, fara motiv, si fac crize de isterie cand ii apuca. Metoda cu "bataia rupta din rai" aplicata prin alte locuri nu e admisa aici, iar consecintele se vad. Nu e nevoie sa bati un copil peste masura - o bataita odata si lectia a fost invatata.
La fel de bine functioneaza si principiul fricii. Am vazut in magazin ce rezultat a dat "daca mai tipi, aici te las". Pustiul s-a oprit din racnit intr-o clipita cand a vazut ca mama se indeparteaza de caruciorul cu cumparaturi. Din pacate s-a bagat in seama o batrana cu "puisor, mama glumeste" si racnetele au reinceput imediat.
Stiu ca unii nu sunt de acord cu aceste doua metode, insa mie mi se par cele mai eficiente.
Cyan