Certuri...violenta...
Raspunsuri - Pagina 2
lana spune:
Simina esti f inteleapta...Cati ani de casnicie ai tu??
Sa stii ca inainte sa se nasca fetita mai aveam timp pentru noi:plecam la mare,la munte destul de des,ieseam seara in oras chiar si in cursul saptamanii nu doar sambata si duminica.Acum cu bebe e mai greu...
Referitor la bani,ii avem la comun.
Daca as vorbi cu el cand este calm,satul,bine dispus sunt convinsa ca as avea mult de castigat.Dar de ce cand se intampla sa-mi ies si eu din pepeni trebuie sa fiu penalizata asa de dur?Aici de fapt este mare noastra problema.Daca ii reprosez ceva,poate pe un ton mai ridicat,s-a rupt filmul :explodeaza.Sau imi spune sec:taci.Si bineinteles ca eu in acele momente nu pot sa tac.Eu vreau sa-mi asculte nemultumirile.Si dupa asta urmeaza cuvintele urate,amenintarile...
Cu siguranta accesele de furie ale sotului meu sunt sechele din copilarie;stiu ca si soacra mea a incasat-o 
in repetate randuri de la socrul meu.
Acum...cred ca el regreta ce s-a intamplat,incearca sa intre in vorba cu mine..dar nu mi-a spus clar ca-i pare rau sau isi cere scuze.Si apoi daca el nu deschide subiectul asta,sa o fac eu?
Lana
simina2005 spune:
“Ce-i foloseste omului daca a castigat toate bogatiile lumii si si-a pierdut sufletul ?”
DYA74 ai mare dreptate, ma bucur pt tine ca traiesti intr-o tara civilizata unde mama si copilul sunt protejati cu adevarat.In Romania femeile sunt protejate numai pe hartie.Practic nimeni nu se baga intr-o familie, dar cred ca au inceput sa se schimbe mentalitatile si la noi.
Felicitari lana pt mica ta afacere(pt mine este o mare afacere sa stii, alte femei nu pot face nici acest prim pas).Cu multa diplomatie si curaj o sa reusesti sa-ti faci afacerea si mai prospera.
Eu am in curand 15 ani de casnicie.
Ceea ce vreau sa intelegi este faptul sa incerci sa devii o femeie deosebita la care sotul tau sa se intoarca cu placere.Fa din casa ta o oaza de liniste si fericire.Stresul tau il transmiti si fetitei.
Daca tu o sa reusesti sa redevi femeia adorabila de care s-a indragostit sotul tau iar sotul tau o sa aprecieze acest lucru atunci ai reusit...
ai totusi rabdare, aceste schimbari/aprecieri nu se fac cat ai clipi.
Numai tu vei hotara daca merita sa lupti
cu viata in continuare.tu esti nucleul,focul care tine aceasta familie unita.
Fara tine nimic nu ar mai fi ca inainte.Si sotul si fetita au o imensa nevoie de tine in aceste momente de zbucium si de lupta pt un trai mai bun.Simina
Diana 
si Andrei
roxanal spune:
mie una nu mi se pare corect sa stau sa fac echilibristica cu situatia exploziva din casa, proaspetele mamici trebuie ajutate, incurajate, nu bruscate..adica eu ar tb sa stau si cu copilul, sa fie eventual si casa luna, si mancare si spalat totul...si el sa vina ca imparatul sa ma bruscheze ca indraznesc sa spun ceva? ce naiba, unde ne aflam? de ce atata delicatete cu ei? doar ptr ca sunt stresati de venirea copilului pe lume, dar noi cum naiba suntem? hai mai, chestia aia cum ca trebuie sa fi frumoasa, blanda si devreme acasa mi se pare exagerata...si sotul meu era inebunit sa faca bani, ne-am impus o multime de lipsuri si ani intregi n-am stiut ce este distractie, nici macar o iesire in oras, dar apoi mare/munte/cumparaturi...acum isi da seama ca a facut o prostie si ca daca noi nu usntem ok, degeaba avem acum de toate...si s-a hotarat sa se implice in viata noastra mai mult, sat mai mult cu Maria(4,5 ani), ma protejeaza pe mine cat poate de mult, ma ajuta psihic si fizic sa fac orice...astea sutn dovezi de iubire, nu imbrancitul si munca non-stop..pai o sa munceasca si o sa se trezeasca ca a muncit degeaba, zau asa...deci din punctul meu de vedere, respectul ptr omul de langa tine, valabil ptr ambele parti, desigur, si iubirea si placerea de a darui celui de langa fericirea atunci cand o cere, nu atunci cand consideri tu ca esti bine-dispus si poti sa te porti frumos..este definitorie...poate gresesc...insa chestia cu nevasta frumoasa si devreme acasa ca sa nu-l deranjeze pe domnul..nu mi se pare corecta...pupici
Roxana Lilea,mama Mariei 4 ani si ceva
lana spune:
Roxana iti dau perfecta dreptate.Asa gandesc si eu,dar nu m-am pus niciodata de acord cu sotul meu.El a luat exemplul tatalui sau.In familia lui a cantat intotdeauna cocosul. Soacra-mea nu are nici un cuvant de spus,cu toate ca e o femeie talentata,cu idei noi,harnica
,cocheta 
.Socrul meu e director si la servici si acasa si a inselat-o de multe ori.Ei au in jur de 55 ani si toata viata au muncit f mult,in special ea.El a vizitat aproape toata lumea,pe nevasta-sa nu a luat-o nicidata in strainatate.Intr-o asa familie a crescut sotul meu.Consider ca ca zicala aia din batrani ca "ce ai vazut acasa aia faci si tu" este inca de actualitate.
Nu stiu ce voi face in continuare,pentru ca i-am mai spus mai demult ca nu accept nici macar sa se apropie de mine cand ne certam ...si uite...
Cred ca si sfaturile Siminei,potrivit careia femeia este cea care trebuie sa mentina linistea si echilibrul in familie sunt f. bune de urmat.Cand eram Ileana Cosanzeana si sotul meu era Fat Frumos,dar cand am devenit Muma padurii el a fost mai rau decat Capcaunul.
Pentru moment mama va veni la mine cateva zile si apoi voi pleca impreuna cu ea.
simina2005 spune:
"Vezi-ti de drumul tau si alege din viata ce este bun; pentru nimicuri nu este timp suficient!"
Ma bucur sincer ca o ai pe mama ta
alaturi de tine!Sper sa devii din ce in ce mai puternica si mai inteleapta
alaturi de parintii tai!Incearca sa ramai calma si blanda mereu.
Trebuie sa ramai demna pt copilasul tau.Trebuie sa te ridici la nivelul asteptarilor, astfel incat fetita ta sa fie mandra de parintii ei.Indiferent ce turnura va lua viata voastra, tu vei ramane MAMA iar sotul tau va fi TATA .Pt nimic in lume sa nu-i distrugi familia copilului tau.El nu poate sa-si aleaga parintiii.Pt fetita voastra voi sunteti "radacinile".
Va daruiesc multa iubire, de multe ori degeaba ai bani , cu ajutorul lor poti cumpara o casa dar nu un camin,poti cumpara un pat dar nu somnul, poti cumpara un ceas dar nu timpul, poti cumpara o functie dar nu respectul, poti cumpara sex dar nu dragostea... 
...iar copilasii mei sunt totul pt mine, pt ei viata este un miracol.Simina
, Diana si Andrei
adjadyn spune:
lana oricare ar fi motivul, este inacceptabil asa ceva..se va repeta, si iar se va repeta....
danna2002 spune:
de la inceput trebuie sa spun ca NU SUNT CASATORITA..SI CA CE I DREPT NU PREA AS avea dreptul sa scriu la acest subiect...dar....totushi am sa incerc sa spun cateva lucruri...:
inainte de toate cred ca femeia este fiintza dotata cu TACT...si cu rabdare mai multa...Cred ca femeia stie cel mai bine ce nu ii place barbatului si ce ESTE bine sa faca pt ca sa nU IASA SCANTEI...iar atunci cand este si un copil in familie...mai presus de orice femeia trebuie sa manifeste rabdare cu ea ...cu BB SI MAI ALES CU BARBATUL...care trece printr o criza datorata faptului ca BB este acum pe locul intai in preocuparile femeii..si se SIMTE NEGLIJAT..
faptul ca sotzul se manifesta violent nu are nici o scuza..dar se poate preintampina...SOLUTia ma duc la mama nu este cea mai buna...cred ca intoarcerea in paradisul copilariei la varste inaintate..si cu un copil....... nu face nici un bine..plus ca ar putea starni alte probleme si poate chiar batai din partea sotului..
daca el nu isi cere scuze cred ca FEMEIA ar fi mai sanatos sa lase ORgoliile si pentru a facilita comunicarea..sa afirme...DA IMI PARE RAU CA AM TIPAT...si asa el o sa recunoasca faptul ca a avut o iesire si o sa fie totul ok un timp..
cat despre baN.leaga CASNICII...dar pe cele mai multe le distruge..fiecare vrea sa aiba..dar cred CA MAI IMPORTANT E SA AI O FAMILIE CA DE unu singur degeaba ai caseee si vileee...ca E ZERO BARAT..
NU VREAU SA Se dea cu roshii am scris o parere din afara ..:)
Mirunaa spune:
Chiar asa, de ce trebuie sa facem noi tot posibilul sa mearga o casnicie?De ce trebuie sa le gasim scuze de genul "asa-s barbatii, se acomodeaza mai greu cu copiii"...sau mai stiu eu ce?
Exact asa am facut eu la inceputul casniciei mele.Uneori, inainte de a incepe o discutie mai delicata incercam sa tatonez terenul sa vad in ce ape se scalda sotul meu...Uneori imi lua inima la trap de emotii...Si tot nu rezolvam nimic.Aveam zile cand plangeam ca fraiera si, culmea, imi gaseam tot eu vina.
Asta pana am pus piciorul in prag.Am inceput sa fac exact ce facea el.Mai ieseam la un suc cu prietenele, mai intarziam la serviciu(desi nu aveam motive), ma rasteam si eu cand o facea si el.Cand avea tupeul sa spuna ca nu-i curat sau ca nu stiu ce camasa nu-i calcata(desi avea o gramada la schimb)sau ca nu-i mancare ii raspundeam scurt:"Nu-ti convine, fa!"Si-i faceam un calcul la ceea ce facusem in ziua aceea sau in saptamana aceea.Ii explicam ferm, fara sa-mi arat slabiciunea...ca sunt si eu om si ca am nevoie de odihna.
Sa stii ca incet-incet s-a dat pe brazda.Chiar daca nu face ceva din ce nu-i convine....nu-mi mai reproseaza.
Si nu mi-am neglijat nici copiii...
Lana,faptul ca sotul tau este violent cu tine nu este in regula.Sotul meu nu a ridicat niciodata mana asupra mea...asa ca mi-e greu sa-ti dau un sfat.In general, comunicarea este cea mai buna solutie...Si, daca iei vreo hotarare apoi sa fii ferma si s-o duci pana la capat.Daca il ameninti ca pleci si nu o faci....dai dovada de slabiciune si el va specula asta...Asa ca, gandeste-te bine, ia o hotarare (in favoarea copilului si a ta) si actioneaza.
Pana la urma tu esti cea care stie cel mai bine situatia, partile lui bune si cele rele, cantareste-le, analizeaza-le...si treci la actiune.
Toate cele bune!
ionella3003 spune:
am trecut si eu prin exact aceeasi problema; am ramas insarcinata dupa 8 ani de casnicie si cu bune si cu rele... am avut probleme si in timpul sarcinii si dupa ce am nascut; sotul meu nu a fost niciodata omul care sa iubeasca copiii; e sg la parinti si niciodata nu l-am vazut mangaind un copil. Avem o finuta de 3 ani pe care o lua in brate doar ca sa-mi demonstreze mie, in mom. negre, ca s-a schimbat.
In fine, am avut probleme - de gen imbranceli si chiar mai grave si dupa ce am nascut; adica s-a intamplat o sg. data dupa ce am nascut si i-am spus clar: cu un deget daca ma mai atingi in stilul asta, cu toate ca te iubesc voi pleca. Si i-am mai spus ca imi pare rau ca am ajuns sa gandesc asa insa cred ca poate fi, totusi, un tata bun!Inainte poate treceam mai usor insa, acum ca-l am pe Alex, nu vreau sa creasca intr-un mediu nesanatos! Nu stiu ce l-a atins mai tare, insa a bagat la cap; au trecut cateva luni bune de atunci si se vede ca se schimba pe zi ce trece; tot sg. suntem si noi; tot asa nu ma ajuta nimeni la nimic; peste tot sunt cu alex in brate; insa D-zeu ne da putere si trecem peste toate. Ca sa nu mai zic ca sunt si-n sesiune acum...
cum spunea si mamica dulce, pe masura ce creste se ataseaza din ce in ce mai mult de el... sper sa fie tot asa...
si... vreau sa-ti spun ca am avut o perioada extrem de neagra dupa nastere: m-am refacut fizic f. greu si psihic... nu mai zic ce depresie am facut! Oricum vedeam lucrurile aiurea si, in loc sa ma ajute punea si el paie pe foc.
Am scris cam mult... oricum daca tu crezi ca te ajuta pleaca pt. cateva zile, daca nu... tine-te tare pe pozitie; stii ca tot ce nu ne doboara ne face mai puternice
!!!!
Ionela si Alex
(DN 21.09.2004)
ALEX cantaretul
ionella3003 spune:
a, si inca ceva: nu mai sunt de mult timp adepta sloganului "fii diplomata, creaza o atmosfera care sa-i placa, etc". Candva asa gandeam si eu, insa la noi aceasta tactica i-a permis sa castige tot mai mult teren prin violenta. Am ajuns si eu, intr-un punct in care am spus: gata, pana aici! Am inceput sa-mi sustin parerea, indiferent de consecinte, sa fiu indiferenta la incercarile lui de a ma santaja, am inceput sa arat ca sunt puternica si ca sunt constienta de acest fapt. Numai D-zeu mi-a dat putere, ca eram cu moralul la pamant. Insa, in cazul nostru, a functionat. Acum suntem bine, fericiti!
Fii tare si gandeste-te ca esti mult mai puternica decat crezi!!!
Suntem alaturi de tine!
Ionela si Alex (DN 21.09.2004)
ALEX cantaretul