mi-e dor sa iubesc fara frica

as vrea sa te iubesc fara frica
sa iti daruiesc inima, sa o tii in mana ta
sa-mi daruiesti in schimb privirea ta adanca
as vrea privirea ta, sa-mi incalzeasca inima
mi-e dor sa spun iubesc si sunt iubita
mi-e dor sa-mi fie dor fara rezerva
pastreaza-mi inima, ai insa grija
in lacrimi sa n-o sfarami inc-odata


Corina si bb Matei

iulian1969g spune:

"as vrea sa te iubesc fara frica
sa iti daruiesc inima, sa o tii in mana ta
sa-mi daruiesti in schimb privirea ta adanca
as vrea privirea ta, sa-mi incalzeasca inima
mi-e dor sa spun iubesc si sunt iubita
mi-e dor sa-mi fie dor fara rezerva
pastreaza-mi inima, ai insa grija
in lacrimi sa n-o sfarami inc-odata

Corina si bb Matei"

Foarte frumos scris. Mi-a placut.

Vreau insa sa intreb:

1) Cum poate aparea frica intr-un sentiment de iubire?

2) Iubirea cu frica mai este iubire pura?

3) Cum se poate alunga frica din iubire?

4) Pe cati oameni ai reusit sa iubesti fara frica, cu o iubire pura?

5) Crezi ca un om poate iubi in mod deplin pe TOTI oamenii?


Giuliano

Floare de Colt spune:

Giuliano, ca de obicei ma surprinzi cu profunzimea intrebarilor tale.
O sa incerc sa raspund intrebarilor tale, dar asa, amestecind putin raspunsurile.

Frica ar putea aparea datorita temerii ca l-ai putea pierde pe cel/cea pe care il/o iubesti sau poate in cazul in care ai mai avut un esec in dragoste, iti este teama sa nu suferi din nou.
Stiti voi, ca exista o vorba tare inteleapta in popor, ca "de ce iti este frica de aia nu scapi". Stiti ce inseamna asta? Am mai spus-o si cu alte ocazii, este foarte important sa fim atenti la noi, la modul in care gandim pentru ca in functie de gandurile pe care le avem se creaza anumite rezonante inalte sau joase. Ati observat ca atunci cand suferim, uneori ne lasam atat de tare coplesiti si incepem si sa plangem si avem tot felul de stari care parca ne afunda si mai tare si parca ne amintim atunci de toate momentele nefericite sau de toate neimplinirile din viata noastra.
La fel se intampla si cand suntem fericiti, parca suntem conectati direct la sursa divina si sclipim si parca am fi stapanii Universului.
Ar trebui sa fim intelepti si sa urmarim sa eliminam frica din viata noastra, in orice situatie, nu numai in iubire. Toate sunt teste pe care trebuie sa le trecem ca sa evoluam. Doar asta este rolul nostru aici pe pamant, nu-i asa?
Ca sa fac o paranteza, mie acum ar "trebui" sa-mi fie frica de moarte si daca as actiona conform primului impuls, m-as lasa coplesita, cu tot "arsenalul" de rigoare si cu siguranta, as grabi-o chiar daca Dumnezeu nu are in plan asa ceva acum pentru mine. Asa ca am ajuns la concluzia ca nu pierd nimic daca urmaresc sa fiu inteleapta, atat cat inteleg eu pana acum si sunt convinsa ca totul este o iluzie si ca totul este in mintea mea si imi inchipui ca sunt suficient de puternica ca sa fiu deasupra si de ce nu sa fiu INVINGATOARE. Chiar daca se spune ca avem o soarta pe care n-o putem schimba, eu sunt convinsa ca nu este asa. Totul tine de liberul nostru arbitru. Daca ne dorim cu disperare sa traim, oricat de bolnavi am fi, vom invinge cu siguranrta boala; daca ne dorim cu disperare sa iubim si sa fim iubiti, trebuie sa eliminam total frica pentru ca, cu siguranta tot Universul va lucra pentru dorinta noastra puternica si vom intalni persoana potrivita.
Stiti cum procedez eu concret, acum? Ma mentalizez perfect sanatoasa alaturi de familia mea si nu numai in perioada imediat urmatoare ci in diverse perioade, ajungand chiar pana la batranete, unde sunt inconjurata de sotul meu si de o gramada de copii si nepoti, care ma iubesc la nebunie pentru ca sunt tanara, frumoasa, perfect sanatoasa , inteleapta si plina de dragoste. In toate ipostazele mentalizarilor mele sunt zambitoare, perfect sanatoasa, tanara si frumoasa si cu sufletul plin de dragoste.

Asa este si cu dragostea. Nu trebuie sa ne temem ca putem pierde fiinta iubita, consumandu-ne inutil energia, ci mai bine sa folosim acea energia pentru a ne mentaliza iubitori si fericiti alaturi de ea.
In toate ipostazele vietii, ar trebui sa spunem:"Doamne, faca-se voia ta!"
Daca totusi cel pe care il iubim il pierdem totusi, chiar daca noi credem in iubirea perfecta si nu ne indoim nici o clipa, inseamna ca nu este el/ ea, cel/cea care sa merite bogatia sufletului nostru, nu a ajuns sa merite o asa revarsare de dragoste si fericire si daca nu ne lasam coplesiti de pierderea pe care tocmai am suferit-o, cu siguranta ca in viata noastra va apare exact persoana care sa merite si pe care o meritam si care sigur ne va implini sufleteste.
De ce sa ne temem? Doar Dumnezeu ne vrea intotdeauna binele. Doar noi prin gandurile noastre nu prea armonioase, atragem uneori raul.


"5) Crezi ca un om poate iubi in mod deplin pe TOTI oamenii?"
Da, un om ar putea sa-i iubeasca in mod deplin pe toti oamenii, dar acel om ar trebui sa aiba un grad de evolutie destul de apropiat de cel al lui IISUS.
Asta nu inseamna ca nu putem sa ajungem acolo. Doar asta este nivelul de evolutie pe care Dumnezeu si-l doreste pentru fiecare in parte.
Ar trebui sa incepem sa vedem scateia divina din fiecare om si sa-i vedem intotdeauna partile bune, ideea ar fi, chiar daca ne da in cap. Din pacate, nu prea suntem mereu in stare de asa ceva, dar ma gandesc ca in acel moment cand noi vedem in oameni scanteia divina si il vedem bun, ceva il inalta si pe el si ii schimba nivelul de vibratie si devine mai bun si chiar macar in acea clipa nu poate sa mai comita nici o fapta rea.
Sa va dau doar un exemplu: Acum vreo 11 ani veneam de la un concert impreuna cu parintii mei, era in jur de ora 3 noaptea si pe un drum ne-au inconjurat trei indivizi care numai intentii curate nu aveau si ce credeti ca am facut pur si simplu am spus in minte:"Doamne, faca-se voia ta! Doamne, numai tu poti sa ma aperi!" Pe vremea aceea nu prea stiam eu cum sa vad scanteia divina din oameni, dar am reusit totusi sa imi inchipui ca sunt si momente in care sunt oameni minunati.
Ce credeti ca s-a intamplat? Imediat cei trei indivizi si-au indreptat spatele care pana atunci era putin contorsionat si-au lasat mainile in jos, credeti-ma ca parca le-am vazut si fetele cum s-au relaxat si si-au schimbat complet expresia si fara sa spuna un cuvat s-au intors si au plecat. Pentru noi a fost o "intamplare" pe care n-am reusit sa o uitam nici acum.

Un alt gest "mic" pe care il putem face pentru a putea sa ne apropiem cu dragoste de toti oamenii, este sa zambim tuturor, chiar si celor de pe strada pe care nu-i cunoastem, chiar daca ii vedem impovarati de griji si cu chipurile cenusii. Sunt sigura ca or sa va zambeasca la randul lor, mai intai cu teama pentru ca probabil nu au mai facut-o de mult timp.

Alta metoda ar fi cea pe care o abordam toti cei de aici de pe forum, de a ne pasa de ceilalti. Ati vazut cu cata dragoste, cu cat interes pentru ceilalti sunt raspunsurile? Ati vazut cate disponibilitate sufleteasca descoperiti in voi atunci cand urmariti sa fiti buni si sa ajutati un om cu un sfat sau macar cu o vorba buna?
Incercati sa simtiti putin dincolo de fiecare raspuns pe care il cititi, sa simtiti energia si dragostea cu care a fost impregnat si de ce nu, sa simtiti sufletul omului care l-a scris.
Stiti ce veti descoperii? Ceva uimitor! O infinita bogatie si dragoste!

Corina, te rog frumos sa ma ierti ca m-am intins atat de mult si mai ales in mesajul tau, dar iti stiu povestea, imi esti tare draga si sunt sigura ca vei gasi in cuvintele mele ceva care te va ajuta.
Priveste in sufletul tau? Ai vazut ce minunatie este acolo? Asa ca de ce sa te temi? Daruieste-ti inima fara rezerve daca crezi ca ai intalnit persoana potrivita si nu te teme.

Va pup pe toti cu multa dragoste,
Floare de colt

Deschide poarta sufletului si vezi in tot ce te inconjoara splendoarea lui Dumnezeu

Andrada spune:

Eu cred ca iubirea ne vine tot din dorinta de a transcede, de a trece dincolo, de a ne depasi sfera, si de aceea frica este parte din iubire. Fara a-ti fi frica nu poti invinge. Nu poti fi curajos, daca nu te temi. Iubim pe cineva pentru vrem sa-i patrundem in spatiu, sa cucerim un alt teritoriu, sa cunoastem altceva. Iubim pe Dumnezeu, pentru ca numai asa il putem lasa in noi, si numai asa putem ajunge la el, numai asa ne putem depasi pe noi. Isus ne iubeste pe toti si el a fost om si catre el ne indreptam inimile si mintile, el ne e model. Asa ca la limita cu totii tindem sa-i iubim pe toti oamenii, citiva insa sint fericitii care reusesc. Cineva spunea odata ca ne apropiem de Dumnezeu de frica, dar raminem cu el din iubire. Abia dupa ce frica va fi disparut, abia atunci iubirea va fi cea cintata in "Cintarea Cintarilor"


Andrada

Luana spune:

MI-E DOR SA IUBESC FARA FRICA

(de cate ori imi spun asta in gand intr-o zi !?!?!?!?)

Mama imi spune ca "m-am facut mare"
si ca este firesc sa fiu prudenta,
sa am temeri si indoieli,
da' mie tot mi-e dor
sa merg pe strada dorind sa imbratisez pe toata lumea
si asta numai de dragul lui

mi-e dor de sentimentul asta, asa de dooooor
(ma gandesc acum la frica de celalalt, de cel iubit, de raul pe care mi-l poate pricinui el intr-o buna zi; SI la acel fel de frica ma refer.)

mi-e dor de acel sentiment de adolescenta fericita,
care crede ca toate pot zbura cu aripile lor,
ca celalalt o intregeste
si ca nu-i va aduce niciodata lacrimi deznadajduite;
ca pe el nu va exersa niciodata sentimente aspre,
ca nu va invata niciodata sa-l urasca,
ca sentimentele lui sunt ca diminetile - proaspete si pline chef,
ca sentimentele ei sunt importante si indeajuns
pentru setea lui de dragoste

nu spun istoria intreaga,
dar de la un punct am inceput sa ma tem
si-mi lipseste BUCURIA ACEEA INTREAGA SI ASA DE INDRAGOSTITA DE EL

si - dintre noi doi - cel mai mult pierd eu,
pentru ca imi placea cand toate zburau cu aripile lor,
imi placea sa vad in oglinda o fata indragostita si netematoare

e ca si cum ai respira pe jumatate
si plamanii n-ar bea atata aer cat le-ar trebui

nu-s ne-fericita si
nu plang si
nu cert pe nimeni si
nu pandesc inspaimantata si geloasa
nici vorba

pur si simplu "m-am facut mare"
si mi-e dor mai ales de mine,
cea de atunci

poate ca n-am sters eu bine oglinda

poate ca de acolo ma priveste
aceeasi fata frumoasa de atata dragoste

sa fiti fericite si iubite cu dragostea intreaga!

sa nu-i lasati sa va aduca frica
sa-i invatati ca sufletul nu-i o haina cu pete
care ... se spala si la se curata bine

L.

Floare de Colt spune:

Ce faci Corina?
Ce face sufletelul tau?

karol spune:

IUBIRE...Imi place cum vorbiti voi despre iubire chiar daca sufletul meu este asa de ranit.Am crezut orbeste in iubirea sotului meu paana am aflat ca el avea si alte iubiri.Ma bucur daca voi iubiti si sunteti iubiti.Va sarut