Povestea nuntii... sau nunti de poveste
Raspunsuri - Pagina 22
pepenash spune:
Povestea nuntii noastre incepe JOI, 13 iulie, cand am avut cununia civila. Foarte calmi am spus DA, apoi am stat mai bine de o ora in curte pentru felicitari, pupaturi, poze, sampanie, prajituri. Nu a fost foarte multa lume, dar au fost cei importanti si a fost excelent. In plus de asta, facand cununia civila joi, am fost singuri in intervalul orar respectiv si ne-am desfasurat in voie. In aceeasi seara am constatat ca pantofii de mireasa imi fusesera rosi de una din matze, cu toate ca in doi ani de cand le avem nu s-a mai intamplat niciodata chestia asta, drept pentru care, a doua zi, VINERI, Bogdan a dat fuga la Obor cu pantofii in brate sa-mi cumpere o pereche similara. Nu a gasit acelasi model si nici acelasi numar, dar mi-a luat un numar mai mare si au fost excelenti, in final. Iar modelul nu era cu mult diferit de cel initial, asa ca s-a rezolvat rapid. Eu aveam tot felul de alte sarcini in ziua respectiva si le-am terminat pe toate cu bine, asa ca pe la 18-19.00 am ajuns acasa unde m-am pregatit sufleteste pentru ziua ce urma.
SAMBATA, 15 iulie, Ziua Z, m-am trezit pe la 10.00, cand m-a sunat Adi sa-mi spuna ca are o surpriza pentru noi si anume filmarea cu doua camere, a doua fiind cadou din partea lui (multumim Adi), am facut un dus, am mers la coafor pentru unghiute, iar de la 13.30-14.00 au venit acasa coafeza si cea care s-a ocupat de machiaj, la 16.00 fiind gata. La 17.30 urma sedinta foto in cadru natural, sedinta foto anulata din cauza ploii si imi pare atat de rau ca nu am avem si noi niste poze “artistice” cum nici nu va imaginati. La 17.00 vine Raluca sa-mi aduca florile, lumanarile, cocardele... ma indragostesc de buchetul meu... stam la un sandwich, la o tigare, ne aducem aminte ca am uitat sa cumparam bolduri pentru cocarde, tot Raluca ma salveaza, iar la 18.00 suntem gata imbracati si asteptam nasii sa plecam impreuna. Noi am plecat impreuna de acasa si nu am urmat nici un fel de traditie (barbieritul mirelui, gatitul miresei, ruptul turtei, etc) drept poentru care a fost foarte simplu. Desigur, nasii intarzie, ajung pe la 18.20 in conditiile in care la 19.00 incepea ceremonia si am fi dorit sa ajungem pe la 18.30 pentru a mai sta de vorba cu invitatii, pentru a stabili diverse detalii, etc. De fapt, de aici incep “problemele” cu nasii... In fine, ajungem la timp, noroc cu Bogdan care conduce foarte... sportiv! Rochia mea se murdereste pe poale de cum cobor din masina, pe jos fiind numai balti. Pe aceasta cale vreau sa-i multumesc Ralucai, ea insistand sa facem rezervare si la biserica pentru orice eventualiate... si aceasta eventualitate s-a produs, ploaia din dupa-amiaza respectiva facand imposibila desfasurarea ceremoniei religioase in aer liber, pe pajiste, dupa cum ne dorisem. La biserica slujba a trecut ingrozitor de greu pentru noi, persoane nepatrunse de religie. Au fost trei preoti si cor, unul din preoti cu o voce pitigaiata de ne-a bufnit rasul cand l-am auzit. Nimic memorabil, decat ca simteam ca nu se mai termina. Ah, si faptul ca au sarit peste partea cu “femeia se supune barbatului...”. De fapt, nu au sarit, dar au reformulat, astfel ca a sunat mult mai bine. La iesire poze, porumbei, petale de flori confeti (multumim Adi) si repede la restaurant. Noi si nasii plecam ultimii de la biserica, iar in drum spre restaurant nasii nu reusesc sa se tina dupa noi, astfel ca se pierd, ajung pe la televiziune, ne suna si avem o discutie despre... bune maniere... noi suntem opriti de politie si primim o amenda pentru depasirea vitezei legale. Ajungem si noi la restaurant, ultimii desigur (pardon, nu ultimii, ci penultimii pentru ca ultimii ajung nasii dupa care plecase intre timp tatal meu). Lumea astepta afara pentru ca noi sa intram primii, dar, cand sa intram noi chelnerii scapa tava cu paharele cu sampanie... Evident, asteptam pana sterg pe jos, pana umplu alte pahare si, IN SFARSIT, intram. Noi vedem sala ultimii, pentru ca a trebuit sa-i primim pe toti la intrare, sa ciocnim o cupa cu sampanie, sa ii invitam sa serveasca niste fructe in ciocolata (fantanile au avut mare succes) dar ma rodea curiozitatea... rau! Cand am intrat, intr-un final, mi-a placut tare mult ce am vazut... flori multe si frumoase pe mese, bile de flori, masuta pe care erau cufarul si guest-book-ul decorate super... si fluturasi multi printre aranjamentele florale, pe fustele mesei, pe meniuri, etc. Pe la 21.00 s-a servit primul fel, urmat de deschiderea dansului. Valsul a fost precedat de un scurt discurs tinut de nas care, desi atat eu cat si Raluca ii spusesem cuvant cu cuvant ce sa spuna pentru ca ne intrebase, tot cum a vrut el a facut, astfel ca a ajuns sa spuna “nasul meu e Costel”, moment in care toti invitatii, inclusiv noi am ramas perplecsi, intrebandu-ne “cine e Costel si ce legatura are asta cu nunta noastra?!”. Trecem peste, dansam pe melodia “That’s Amore” a lui Dean Martin – este vals, dar nu doar instrumental, ci are si cuvinte, cuvinte care ne caracterizeaza pe deplin. Nimic memorabil, dans, mancat, dans, poze pana la momentul furatului. Se pregatisera mai multe gasti, dar au reusit s-o faca prietenii mei din copilarie, prieteni tare dragi, cu care m-am dus mai mult singura. Desi trecuse de miezul noptii si nu mai era sarcina lui, nasul a plecat cu masina in urmarirea noastra, iar de vreo doua ori era sa ne si loveasca. Pana la urma il sunam si ii spunem ca ne intoarcem de buna voie numai sa nu se mai tina dupa noi pentru ca vrem doar sa facem cateva poze si atat. Reusesc sa-l conving sa se intoarca la restaurant, intre timp incepe si ploaia asa ca facem rapid doua poze si cu asta-basta! Cand eram la cativa metri de restaurant unul dintre “rapitori” il suna pe Bogdan si ii spune ca s-a razgandit si ca nu ma da fara ceva la schimb. Nasul, aflat acum langa Bogdan, incepe sa spuna ca asta este marlanie si ca au avut un “gentleman’s agreement” pe care ei l-au incalcat. De parca la o nunta lumea nu vine sa se distreze, ci semneaza tratate... deh, munca in diplomatie dauneaza grav sanatatii sau, macar, simtului umorului. Deja indispusi toti, ne intoarcem la restaurant, ne continuam petrecerea pana pe la ora 3 cand aceeasi nasi incep sa ne preseze sa punem tortul pentru ca ei la ora 4 trebuie sa plece sa-l conduca la aeroport pe fratele nasei. De parca un barbat de 40 de ani are nevoie sa fie condus la aeroport, neputand sa ia singur un taxi. Punem tortul, nasii pleaca ceea ce declanseaza o adevarata sarabanda de plecari, marea majoritate a invitatilor crezand ca, daca nasii au plecat, s-a incheiat nunta. Evident, noi mai pregatisem cateva momente – aruncarea buchetului, scosul jartelei, o surpriza din partea mea pentru Bogdan – momente care nu le-am mai putut face. Doar buchetul l-am aruncat si asta pentru ca, in timp ce conduceam niste invitati, m-am trezit ca se pregateau sa plece si prietenele mele necasatorite si atunci am decis ca invitatii mai pot amana cateva minute plecarea si m-am intors in salon pentru a arunca buchetul. Toata nunta s-a incheiat la 4.30, cel tarziu, iar noi am ramas la restaurant sa achitam, sa luam ce nu se consumase (ne-au dat atat ceea ce adusesem noi, dar si fructele, torturile neconsumate astea fiind din meniul lor), astfel ca am ajuns acasa pe la 6.00, am baut o bere si ne-am culcat.
Cam asta a fost! Ma enerveaza ca nu mi-a ramas si mie o marturie, toti invitatii plecand acasa cu ale lor, ba chiar cu mai multe, pentru ca am pus marturiile facute in plus prin diverse locuri cu rol decorativ, nici un meniu, tot din aceleasi motive. Ba au luat chiar si florile din aranjamentele florale, dar asta m-a bucurat pentru ca altfel ar fi ajuns la gunoi.
Una peste alta a fost o nunta frumoasa, iar, daca ar fi s-o mai fac o data n-as schimba nimic, cu exceptia nasilor. Dar importante sunt amintirile care raman si-mi raman multe frumoase. Restul: NESEMNIFICATIV!
ooana spune:
Am citit povestile voastre...fiecare are acel „ceva“ unic…care te face sa ai emotii si sa tresari la fiecare intamplare…….si cum a venit si randul meu…desi a trecut o luna si jumatate de la nunta….am sa va povestesc istoria nostra si intamplarile care acum ne aduc zambetul pe buze…desi atunci nu ne venea a rade….
Joi 29 iunie….nici o emotie….si eu le asteptam…ma gandeam ca o sa am emotii dar nu aveam absolut nimic!
Vineri 30 iunie ….ne trezim devreme…la ora 6, abia ne tineam pe picioare…mergem la biserica…ne spovedim…cand plecam de la biserica ne intalnim la o cafea cu nasii care erau in drum spre servici…o pup pe nasa care placa la Sibiu la niste examene si nu putea veni la starea civila…si alerg la coafor…intre timp Marius merge dupa buchetul meu.
Ajung acasa de la coafor…ii gasesc si pe bunicii mei de la Cluj care ajunsesera intre timp…apare si Marius cu buchetul……foarte frumos, sunt mandra de el!
Ne imbracam amandoi, eu ma machiez…si se face ora 11,15…e timpul sa plecam…la ora 12,00 avem programare.
Pe noi ne duce un prieten care are masina rosie…ce deh, se asorteaza cu rochia mea si cu cravata lui Marius….si uite asa ajungem la starea civila…acolo ne intalnim cu cativa prieteni si colegi….nu stiu ce se intampla dar mama mea nu mai ajunge…trebuia sa vina cu masina cu bunicul meu si sa aduca sampania….o sun…si supriza!!!….masina s-a stricat exact cand sa plece
…sunam de nebuni dupa un taxi dar nici una din firme nu avea o masina libera…si mai era putin timp pana sa intram….pana la urma in ultimul moment soseste si mama….cum nasa a lipsit mama mi-a fost martor impreuna cu nasul….totul a trecut repede…Marius a spus DA atat de tare incat m-a pufnit rasul…am spus si eu un DA dar mai incet…am baut sampanie…am mancat piscoturi si am primit o gramada de flori…la iesire tunul de conffeti a explodat dar a batut vantul si le-a dus in directia opusa…am facut poze si am plecat acasa….unde cateva ore bune am sarbatorit impregna cu parintii….pe la ora 7 am fugit la firma care ne inchiria stalpisorii pentru biserica….am dus florile pentru stalpi si am discutat ultimele detalii….ne-am intors repede acasa…a venit intre timp si nasa de la examene…Marius s-a dus sa compere fructele….iar eu cu nasa si cu cumnata mea ne-am apucat sa facem asezarea la mese si sa aranjam meniurile!
La ora 9 am fost la restaurant ….am dus bautura….meniurile…marturiile…si listele cu invitatii asezati la mese pentru ca a doua zi chelnerii care trebuiau sa stea la intrare si sa aseze lumea in sala sa stie exact care e locul fiecaruia.
Dupa ce am plecat de la restaurant ….eu am mers acasa la mine iar Marius s-a dus sa dorma cu parintii si sora lui intr-un apartament inchiriat…ei nefiind din acelasi oras cu mine….
…..am adormit greu si tarziu….desi nu aveam emotii deloc…ba chiar ma intrebam de ce intarzie sa apara!
Sambata 1 iulie…..m-am trezit devreme la 6,30…am facut un dus si am plecat la coafor….aici m-am intalnit cu Marius a venit si el sa se faca frumos…m-a gasit cu bigudiurile in cap 
si a plecat inainte ca eu sa ies de sub casca….asa era program sa nu imi vada freza inainte…el a fugit direct la florarie dupa buchete si sa ia masinile….dupa ce mi-au pus voalul m-au machiat…si totul s-a terminat mai tarziu decat am programat….la 10,30 eu eram tot acolo in conditile in care la ora asta trebuiau sa soseasca nasii cu Marius sa ma ia de acasa! L-am sunat pe Marius i-am spus sa mai stea la nasi acasa putin….am fugit acasa…m-am imbracat…..am fumat o tigara…si gata ei tocmai sunau la usa….un prieten de-a lui Marius a intrat in camera in care eram eu si mi-a dat cocardele…..gata trebuia sa ies din camera sa ma intalnesc cu Marius si cu nasii….ma gandeam “oare o sa-i placa rochia mea?”….am iesit si l-am vazut plin de emotii
….atunci am inceput sa am si eu emotii…am primit buchetul si un pupic usor ca sa nu mi se stearga rujul de pe buze….le-am pus cocardele lui si nasului….am facut cateva poze si am plecat catre biserica.
Cand am ajuns la biserica fiindca mai era o miresica am mai dat o tura cu masina prin centrul orasului….ceea ce chiar mi-a placet….noi am dorit masini negre si pana la urma am avut super masini….chiar nu ne inchipuiam ca o sa mergem cu asemenea masini….am mai stat putin si am intrat in biserica….putin ma impiedicam in rochita….stalpisorii mei erau acolo….foarte frumos….am avut putine emotii cand ne-am invartit ….ma gandeam sa nu ma calce nasa pe voalul meu cel lung (2 metrii) …dar totul a fost bine…Marius de emotii a traspirat si nu stiam daca am voie sa il sterg pe frunte sau nu…..totul a trecut foarte repede….pe la sfarsitul slujbei cand preotul ne-a zis sa facem de acum inainte toate lucrurile impreuna si daca putem sa mergem peste tot impreuna mi-au dat lacrimile…..stiind ca eu urma sa plec peste 3 saptamani in Germania.
S-a terminat si slujba….mai aveam cativa metrii pana sa iesim din biserica cand i-am spus la Marius sa se opreasca…el a crezut ca vreau sa imi ridic rochia…si intr-adevar mi-am ridicat-o dar nu pentru ca ma impiedicasem in ea ci………pentru a-l calca (se vede in filmulet)
….dupa care zambitori am iesit sub o ploaie de orez….si tubul de conffeti cu porumbei a explodat dar din nou vantul i-a dus in directia opusa….i-am facut semn fratelui meu care a mai tras cu un tub de conffeti de data asta din alta parte…..si acum am putut face poze sub o ploaie de conffeti.
Am plecat la poze…poze cu familia…poze cu nasii…poze cu prietenii…poze doar cu noi 2…si timpul a trecut atat de repede cand am ramas singuri la poze…incat a venit nasu dupa noi pentru ca era deja ora 14…ora la care trebuia sa ajungem la restaurant!
Am plecat spre restaurant…acolo ne-a asteptat patronul restaurantului care ne-a dus intr-o camera…..unde am asteptat sa mai soseasca cativa invitatii….cand sala a fost aproape plina am coborat in restaurant….lumea ne astepta aplaudand…am intrat, am ciocnit un pahar de sampanie dupa care am spart paharele…..dupa 30 de min am deschis dansul cu o melodie lenta…nu a fost vals pentru ca nu am repetat in deajuns…si am zis ca mai bine nu riscam sub privirile tuturor ….Marius era cel care nu era sigur pe el…eu stiu sa dansez vals…iar sub rochia de mireasa chiar poti sa mai si gresesti din cand in cand !
M-au furat (pe caseta imaginile sunt ca si cele de la urmarire generala si muzica e aceeasi)…hotii au fost fratele meu cu baiatul nasilor lui de botez si un prieten din copilarie…fratele meu a ramas la resturant insa sa negicieze pentru mine…..si au cerut pe mine 3 broscute care sa zambeasca!! (in Ardeal e o prajitura care se numeste broscuta) si 2 sticle de wisky….m-au dus la strand…iar Marius suna intr-una ca se topeste tortul….noi am crezut ca e o gluma …dar nu era asa…chiar se topea!
Ne-am intors…in loc de broscute au primit prajituri care aveau facute din frisca ochi si zambeau….dar surpriza nu era frisca ci pasta de dinti…dar baietii au mancat tot, spre surprinderea nostra…nu mai aveau ce face!
Iar sticlele de wisky au fost de 50 ml fiecare……
…a venit si tortul…putin topit…dar daca mai intarziam mult se prabusea…
…mi-au cantat Danseaza nevasta….si au adus o masa pe care m-au urcat…pe rand langa mine s-au urcat niste prieteni…si chiar am crezut ca se va prabusi masa…..apoi l-au urcat pe Marius care a facut streptease !
Am aruncat buchetul….si nu m-am gandit ca se va lovi de o grinda….drept pentru care l-a prins direct mama mea….am repetat si l-a prins prietena unui dintre hoti…..totul a fost minunat !
Nunta mea de zi….asa zisa nunta de zi…..care a inceput la ora 14 s-a terminat la 6 dimineata…….a fost superb…si parca mi-as mai dori sa mai retraiesc acea zi macar inca o data!
…si parca totul a fost perfect…exact asa cum a fost cu peripetii de care acum radem cu gura pana la rechi!
Daca vrei sa fi iubit, iubeste !!!
www.youtube.com/watch?v=pLKkGs41RAA" target="_blank">Wedding-videoclip
Wedding picture!
Starea civila
Wedding Day
Just Married 
canne-marie spune:
Buna miresicilor.
Ce zice-ti sa continuam noi, MIRESICILE DE 2007,cu povesti impresionante.
Mi-ar placea emorm de mult sa incepe-ti sa scrieti voi cele care ati avut nunti recent.
Asteptam cu nerabdare povestile voastre 
annes
canne-marie spune:
Chiar nu vrea nimeni sa povesteasca ?
annes
lilina spune:
Eu am 3 ani de cand m-am casatorit si sper sa-mi mai aduc aminte detalii din acea perioada.
Data: 19 iunie 2004
Cununia civila: sector 2 ora 16.30
Cununia religioasa: Lacasul Domnita Balasa ora: 17.30
Restaurant: La Primavera (Crowne Plaza) ora 19.00
Nasi: sora sotului impreuna cu sotul ei
Nr.invitati: 112 (din 110 confirmati !)
A fost o nunta perfecta (din punctul nostru de vedere, al familiei dar si al majoritatii invitatilor...spun asta pt.ca indiferent cat de bine este organizat un eveniment, tot timpul se gasesc "binevoitori" sa comenteze !)
Totul a fost planuit pana la cel mai mic detaliu de sotul meu, un veritabil perfectionist... stresul meu a fost legat doar de rochia de nunta si accesorii.
Am avut DJ, dansatori, artificii, limuzina, camera la hotel...petrecerea a iesit super, s-a dansat pana dimineata si credem ca toti s-au simtit foarte bine la nunta noastra.
Pot sa spun ca am inspirat pe unii prieteni care s-au casatorit in urmatorii ani...Si acum imi spun unii cat de mult le-a placut nunta noastra.
A doua zi dupa nunta am fost la parintii mei la curte unde am dat alta petrecere, cu rudele.
Dupa o saptamana am plecat in "luna de miere" in Italia.
Am iesit foarte bine si cu banii....am platit totul (ma refer la restaurant) mai putin hainele noastre si alte chestiuni de care nu beneficiaza invitatii si am ramas si cu ceva bani...pt.luna de miere.
Imi aduc aminte ca in acel an ne-am casatorit 4 cupluri de prieteni si am tinut-o tot anul intr-o petrecere. A fost super frumos.
Lilina si 
Vlad - Alexandru (23 septembrie 2006)
cum s-a nascut bebe 
site-ul lui bebe 
varsta lui bebe 
JUCATI TRIBURILE
"Is nice to be important, but is more important to be nice"
daii spune:
Hello, bine v-am regasit, miresici scumpici!
Iata ca la mai bine de 1 luna de la nunta noastra, am sa incerc sa redau povestea nuntii mele, atat cat imi ma aduc aminte din ea. Spun asta pentru ca totul a fost atat de intens si rapid incat n-am avut timp sa ma dezmeticesc nici acum.
Si totusi......
Vineri, 24 august, stateam cumintica la manichiura cu grija sa iasa modelul si sa nu stric nimic, cand imi trece prin cap sa-mi sun sotiorul si sa-i spun sa scoata costumul din dulap si sa mai uite la el, ca poate cine stie...Si la 2 minute ma suna inapoi sa-mi spuna:"Iuby, pantalonii mei nu au tivul facut!!!" Am zis ca vad negru in fata ochilor. Unde naiba sa ma duc eu la 7 seara, sa-mi faca cineva tiv la pantaloni? Cu chiu cu vai, gasim o vecina care ne aranjeaza in 10 minute pantalonii. Buun, bine ca am scapat si de asta. Repede fuguta acasa, ca trebuia sa calc domnului camasile si pantalonii, ca nu a vrut nici in ruptul capului sa se apropie altcineva decat mine de hainele lui. Si cum stateam obosita sa calc si gulerul la ultima camasa, imi dau seama ca ochii mei impaienjeniti vad pete-pete pe guler...am zis ca mor, dupa ce ma chinuisem sa nu-i fac domnului nici o cuta in plus, mai aparusera si petele alea. Buun, soacra ma vede disperata si zice: du-te si culca-te ca maine esti mireasa, si spal eu camasile si le aranjez in dimineata. Dupa ce mmi-am facut si eu o baie rapida m-am pus la somn, ca doar trebuia sa recuperez.
Sambata, 25 august, De la 04.30 stateam cu ochii in tavan, si nu mai puteam sa dorm. Asa ca m-am gandit sa calc repede din nou cele doua camasi ale sotului, ca sa fiu eu sigura ca e totul bine facut de mana mea. Pe la 7, ma bag iarasi in pat, langa iuby meu, care dormea ca un ingeras. Nici nu apuc sa pun capul pe perna, ca incepe ceasul sa sune. Repede dau fuga sa-l opresc si cand vad, dragul meu sot pusese alarma la ceas cu mesajul" nunta noastra"...de parca as fi putut uita cumva ca ma marit.
Pornim catre casa la mama. Acolo lumea inca dormita. Iuby si cu fratele meu s-au dus la restaurant sa aranjeze mesele dupa schita facuta de mine, sa puna marturiile pe mese si sa lase pentru DJ un CD cu melodia pentru valsul nostru. In timpul asta eu si mama pornim catre coafeza. De la 10 la 13 ne-am rasfatat amandoua, ne-am relaxat si ne-am facut frumoase. Nici nu credeam ca inainte cu cateva ore de nunta pot sa fiu asa de calma si relaxata. Coafeza ne-a si fardat. Nu m-a lasat sa ma uit in oglinda decat la sfarsit. Si a avut de ce, m-a schimbat radical, aratam ca o papusa de vitrina, cu ochi mari, frumos fardati, cu gene lungi si dese, cu un coc spaniol superb si bogat, si cu un voal de milioane. Imi venea sa ma pup, niciodata nu mi-a placut atat de mult de mine.
Plecam fericite de acolo, si mama vede intr-o masina o mireasa si da sa planga.
Ajungem acasa, si gasim o mare de oameni care nu-si gaseau locul, pantofii, gelul de par, si agrafele. Ma trantesc linistita in fotoliu, si mama vrea sa ma indoape repede cu o sarma, ca moare fata pana a doua zi nemancata. Il sun pe iuby sa vad ce face, si-mi zice: pai ce sa facem, am plecat deja spre tine! Spre mine???????? Arunc cat colo sarmaua, tip ca vine nunta, si toti incep sa alerge mai abitir ca inainte. Eu ma ascund in sufragerie cu verisoara mea si cu prietena fratelui meu si le rog sa ma imbrace. Saracele fete, erau care sub fusta, care sa ma incalte. Fug repede sa se imbrace si ele, mama vine sa ma vada, tata nu-si gaseste camasa, frate-miu era in Plaza sa cumpere cadou, si lautarii urcau pe scari.........sa mor... a 3 oara in ziua aia. Nu asa trebuia sa-mi astept eu musafirii, dar ce-i sa-i faci, cu dumnezeu inainte. Deschide cineva usa, si ma linistesc, era doar cumnatul meu cu lautarii care au venit sa ma inveseleasca un pic, inainte de a ajunge mirele cu nasii.
Dupa un sfert de ora apare la usa nasa, care intra prima in casa si ma pupa. Eram amandoua exact ca in liceu, atunci cand ne pregateam de disco: amandoua frumoase, aranjate si emotionate, doar ca acum eram nasi si fina.
Apare si mirele meu cu buchetul meu superb in mana, ma pupa si ma intreaba: iti place?, dupa care ma ia la dans. Nasa se face ca ma aranjeaza, mama plange, iuby ma priveste frumos, eu zambesc la cameraman...mama plange.
Toata lumea moare de cald, asa ca iesim in fata blocului, sa distram si vecinii. Nasa se pune sa-mi rupa turta si sa indeplineasca obiceiurile pe care nici ea nu le stia prea bine, cand... imi pateaza rochia cu vin rosu. Sa mai mor si de data asta??, nici gand, era rochita mea frumoasa si nu mai aveam de gand s-o port altadata, asa ca nici n-am mai bagat de seama.
Dupa o jumatate de ora de dans, plecam cu totii spre biserica.
<<Dragele mele, maine revin cu partea a doua ca mor de somn si n-as vrea sa ratez vreun detaliu al nuntii mele>>
http://daisyPath.com/days/070825/0/1/+1/1.png"
josefine spune:
ce frumos! astept si partea a doua. dar te pricepi la povestit, nu gluma!
daii spune:
Drumul catre biserica a fost foarte scurt, am ajuns mai repede decat imi inchipuiam. Toata lumea a dat navala sa stea la umbra pe bancutele din parcul bisericii, numai mnireasa de mine se lafaia singura intr-un "mertan" cu aerul conditionat dat la maximum.
Desi era prea devreme pentru ora la care eram noi programati sa intram, parintele ne zorea sa inceapa slujba. El o fi stiind de ce se grabea, numai ca noi nu eram in formatie completa, respectiv socrii mari erau la plimbare cu tot cu piscoturile, vinuri si certificatul nostru. Intr-un final apar si musafirii intarziati si putem pasi spre altar. Dupa ce ne-a aranjat nenea popa ca la pozar in studio incepe si slujba, intr-o... greaca, latina, bastinasa veche, ceva de neinteles. Si eu care macar la nunta mea imi propusesem sa fiu atenta si sa iau aminte la ce-mi zice parintele.
La un moment dat ma trezesc ca suntem imparati, cu niste coroane frumoase, masive, si prea mari. Eram asa de speriata ca nu cumva sa-mi cada coroana de pe cap incat miscam doar ochii dintr-o parte-n alta, ca un robotel.
Pana sa ma dezmeticesc, deja lumea ne luase la pupaturi. Moment in care aud vocea unuia dintre preoti: dna turea, ce cautati acum???? Adica mama! Si atunci imi explic greaca veche: soboru' de preoti se grabea sa termine nunta, pentru ca stiau ca urmam noi, si vroiau sa aibe timp indelungat pentru o slujba frumoasa, ca pentru cunoscuti. Dar.....ghinion, cunoscutii eram chiar noi, cei carora le facusera o slujba de cununie de fix 15 minute. Norocul nostru (fie vorba intre noi) ca la ce canicula era, nici nu cred ca rezistam la mai mult.
Acum gata, eram sot si sotie si-n fata lui Dumnezeu, asa ca puteam petrece in voie.
Primirea la restaurant a fost tare romantica: un culoar de lumanari si petale de trandafiri incadra intrarea, iar restaurantul arata ca in povesti, plin de flori si lumina.
Valsul miresei a fost unul reusit (intr-un final), cu toate emotiile am reusit sa ne amintim tot ce improvizasem de acasa. Atunci a fost momentul in care toti ochii erau atintiti asupra noastra si parca ne sorbeau toti invitatii din priviri.
Petrecerea a fost intrerupta doar de furatul miresei. Care mai degraba a fost ceva de genul: care ma fura, nene si pe mine?
Am fost dusa, evident, la Arcul de Triumf, unde am adunat vreo 14 mirese cu care am facut poze, si ne-am felicitat. Am fost rascumparata pe 2 sticle de whisky si melodia Ghita, cantata de nasu si mirele meu.
Momentul tortului a fost o surpriza si pentru noi. A fost marcat perfect de niste tunuri de artificii, confetti in forma de porumbei.
A fost o petrecere reusita, la care toata lumea s-a simtit bine, s-a dansat si mai ales ne-am distrat, o amintire de vis.
Aceasta a fost povestea nuntii mele!
http://daisyPath.com/days/070825/0/1/+1/1.png"
andreea81 spune:
Uraaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa, am aflat si io ce am pierdut!!!!!!!Foooooaaaaarteeeeeeeee frumooooos, ma bucur ca te-ai simtit asa de bineeee! 
niko_24 spune:
ALBINUTZZA ...FRUMOASA NUNTA . SI POVESTIREA LA FEL !MI-AMINTESC CAND M-A INTREBAT SI PE MINE SI A TREBUIT SA ZIC DA NU MAI AVEAM GLAS DECAT PT UN PITZIGAIT "DA", SE AUDE SI PE CASETA, AU RAS TOTI DE MINE CE "DA" TREMURAT SI SOPTIT AM ZIS , SI LA SEMNAT MA GANDEAM TOT TIMPUL SA NU UIT CUM SA MA SEMNEZ ,CU NUMELE NOU, SI TOT AM UITAT. EU PANA LA SFAT M-AM DAT COCOS SI CAND A FOST SA ZIC DA AM AVUT EMOTII. MI-A PLACUT POVESTEA NUNTII TALE, SPER SA FIE SI A MEA ASA PT K EU AM DOAR CUNUNIA FACUTA