ce nu trebuie sa spui copilului tau,NICIODATA!

grigA spune:

Lachione,stiu casa de copii de pe Avrig! Mama o singura data m-a amenintat ca ma duce acolo, pe mine&sora mea, daca nu suntem cuminti, dar am tinut minte si m-am speriat corespunzator la vremea aia; de cate ori treceam pe acolo (in drum de la Obor spre casa), ma uitam cu spaima la portile alea...niciodata nu se vedea nimic, nici copil, nici om, nimic. Acum ma intreb daca intr-adevar era casa de copii sau altceva, pt ca si acum este exact la fel(ca te intrebai ce s-o fi ales).

cris68 spune:

Ma minunez si eu cite din lucrurile spuse de alti parinti le-am auzit la rindul meu de la mama. Eu am crescut fara tata asa ca saraca, acum inteleg cit de greu i-o fi fost. Pe de alta parte si acum cuvintele spuse de ea acum 25-30 de ani ma marcheaza. Nu o sa cred in veci ca-s frumoasa, desteapta sau ca o sa pot face ceva in viata... ca doar asta stia sa-mi spuna. Si acum daca imi spui ceva de bine prima reactie e sa te intreb "bine, bine, spune ce vrei de la mine". Si de-asta (desi uneori ma surprind folosind vorbele mamei... alea mai "umane"), o cresc pe fiica mea cu "cea mai frumoasa, cea mai desteapta, cea mai grozava, printea"... si tot asa. Chiar in seara asta m-am certat furca cu jumatatea *tata vitreg pentru Miruna) pentru ca a indraznit sa o numeasca "Miss Piggy". Motivul? Incercam sa o dezvatam de mincat cu coatele pe masa... E si m-am facut neagra in cerul gurii si i-am zis cite si-n stele despre "educatia" lui, inchind cu "daca mai ii spui o data asa ceva, sa pupi usa dupa mine, ca eu intre tine si copil aleg oricind copilul". Stiu ca poate exagerez, dar stiind cit m-au lovit pe mine cuvintele mamei mel, nu vreau sa creasca si ea la fel. Ca miine-poimine se duce la vecini sau prieteni pentru cuvinte de lauda... si adio incredere in parinti.

unboticutz spune:

quote:

---

Originally posted by Adria_

Lucruri pe care nu as fi vrut sa le aud de la ai mei niciodata:
"Tu nu intelegi, esti prea mica, discutam cand vei fi majora, peste...... ani (in functie de cati ani aveam atunci) la 21 de ani."
Vroiam din cand in cand o pereche de pantofi sau haine si ei imi ziceau: "Adu carnetul de note sa vedem rezultatele. Cu notele astea ai tu pretentii?"
"Tu esti tolerata in casa asta, n-ai dreptul la opinii, iar daca nu-ti convine la 18 ani poti sa pleci atunci nu mai erau 21...).Pana la 18 ani avem obligatia sa te intretinem.
Zilnic si ori de cate ori ma vedeau prin casa :"du-te la tine in camera si invata"
Nu-mi aduc aminte sa ma fi laudat vreodata, de spus ca ma iubesc... nici atat, iar rezultatul este ca nici eu nu stiu sa-i laud pe cei de langa mine atunci cand merita, nu stiu sa-mi exprim sentimentele decat fata de copilul meu.

---

subscriu ...citez "cat esti in casa mea, pe banii mei faci ce vreau eu ca asa zic eu; cand oi pleca faci ce vrei, pana atunci te imbraci cum vreau eu faci ce vreau eu si cand vreau eu"

in liceu aveam destui colegi/colege cu o situatie materiala foarte buna; eu nu trebuia sa ma apropii de ei ca "nu-s de nasul meu" (eu provenind dintr-o familie cu venituri mici). daca ar fi fost dupa tata n-as fi dat la facultate ca-s prea proasta pentru asa ceva..si am intrat a 3-a..

niciodata nu mi s-au dat explicatii pentru refuzurile pe care le primeam; marea grija era "ce zice lumea ca te las sa te intorci acasa dupa 11 noaptea?" + "nu mai ai ce cauta la usa mea daca se intampla ceva"

etc etc etc

am suferit foarte mult datorita comportamentului tatalui meu si nici acu (cand sunt plecata de 6 ani de acasa si fac ce vreau eu ) nu pot sa discut deschis cu el si in veci nu il voi putea convinge ca a gresit mult fata de mine. ba chiar considera ca tot ce am realizat lui i se datoreaza si da sfaturi in stanga si in dreapta celor cu copii sa faca exact ce a facut el..

am fost un copil timorat, timid, fara pic de incredere in el insusi si ma lupt si acum cu "calitatile" astea..abia astept sa am un copil si sper sa stiu sa-l cresc puternic si curajos

Nu te teme niciodata de umbre. Ele arata doar ca exista lumina in apropiere.

an-k spune:

am auzit la parintii unui prieten: m-am zgarcit la x lei avortul si te-am facut...

sau
mai bine tefaceam un kk la gard...

ai mei (in special tata) imi gasea toate poreclele posibile, una care-i placea lui mult cand ne chema:
desene! animalelor(eu si cu frati'miu eram chemati la vizionat desene animate)
eu n-am inteles chestia asta niciodata, si Bianca nu va auzi nici o porecla de genul de la mine- mi-am promis, voi face tot posibilul sa-i dau incredere in ea, incredere care mie mi-a fost spulberata- ce-ti trebuie facultate?- asta in conditiile in care si mama si tata au facut facultati(cel mai des auzeam de la bunica mea- care a terminat doar liceul-te duci la munca, ai banul tau- pana cand sa te tinem?)- drept urmare nu am facultate... bine macar ca am facut liceul economic si am o diploma, dar dupa bunica o profesionala era de-ajuns

anca si micutza Bianca(14/03/2005)
http://community.webshots.com/user/biancahugoanca

MariaG spune:

adrienne12:ar trebui sa te gandesti daca nu cumva reactia de azi a fiului tau este raspunsul lui la comportamentul tau....
sunt de acord ca nu poti sa faci o plimbare/sa dormi/sa faci un dus cand simti ca explodezi(am experimentat), dar poti sa taci sau sa ii spui "te rog sa taci, sunt nervos acuma", sau sa bei un pahar cu apa (plin si sa-l bei pana la capat dintr-o rasuflare) sau ce altceva functioneaza pentru tine..... decat sa ii spui ca "nu esti bun de nimic", "ma bagi in mormant", "eu te-am facut, eu te omor" (asta e cea mai crunta), "daca nu faci cum spun eu iti faci bagajele si pleci" (sorumea a tot plecat pana spre 20 de ani, e serios- cand vedea mama ca nu mai are Narcisa hainele in dulap intra in panica si porneam disperati sa o cautam ). Eu ma incapatanam sa raman sa-i demonstrez ca indiferent ce tampenie fac eu, tot acolo raman, si daca i se punea pata ca pleaca ea, ma asezam in usa si ramaneam acolo pana se calma toata lumea (asa m-am ales cu un ochi vanat). Eu am crescut cu convingerea ca mai bine stam de vorba pe un ton normal si fara reprosuri decat sa ne dam in spectacol, din nefericire nu am reusit sa conving nici in ziua de azi pe nimeni.
Inteleg pe de o parte o inteleg ca e greu sa cresti 2 copii de una singura (mai ales cand familia tine sa iti explice ca tu esti prost si ei stiu mai bine) dar pe de alta parte sa iti descarci nervii pe niste copii care asteapta de la tine sa ii ocrotesti mi se pare criminal si nu exagerez deloc
pana azi ma minunez ca am reusit sa ajungem la varsta asta
sechele avem carca, citez de mai sus: niciodata nu o sa cred cu adevarat ca sunt frumoasa, desteapta, buna de ceva, desi sotul meu se chinuie diin greu sa ma convinga, nu am cerut niciodata cer o marire de salariu desi era cazul, si mai nou mi-e frica sa ma intorc la serviciu
Observ cu disperare cum comportamentele familiare se repeta si mi se intampla sa ridic tonul la pitic mic de 1 an si 2 luni si ma doare sufletul cand ii vad privirea speriata, drept pentru care vreau sa ma duc la psiholog inainte de a-i face rau copilului
Nu sunt cel mai bun prieten al copilului meu ci sunt parintele lui si vreau sa ma comport ca atare

Maria (01.08.1978) si Alex(06.05.2004)
poze iara poze poze din nou
intalneala

ghinetz spune:

Cand luam un 10 si mergeam la tata ma intreba: "a mai luat cineva 10?" Si daca mai lua...nu mai era asa bine! Ce straniu! Oare ce era in capul lui?!
Am crescut intr-un orasel mic, linistit asa ca vara era o placere sa stai afara pana pe la 23-24! Asta copil fiind. Numai ca placera asta nu il fascina pe fratele meu care era de felului lui mai "linistit", mai "casnic" (rebus, scrabble, tv-prindeam sarbii pe atunci), dar mai mare cu 7 ani. Si nici pe ai mei. Asa ca atunci cand intram in casa pe langa palma la fund auzeam inevitabil: "Uite frate-tu, mai mare, dar sta in casa! Tu? Umbli aiurea pe strazi!" De atunci mereu mi-am dorit un frate mai "de gasca" si nu l-am inteles asa cum e el. Asta regret. Dar am timp sa indrept. Si legat de placera mea de a sta afara, mai ales seara-noaptea, adolescenta fiind am primit replica de la tata - ramasa memorabila in grupul meu - "toata ziua umbli noaptea!"

Oana si Stefanel

"unui copil trebuie sa-i dai radacini si aripi"

ellamiss spune:

Imi aduc aminte cum imi spunea mama pe la 15 ani" TE DEZBRAC IN FUNDUL GOL SI ITI DAU DRUMUL PE STRADA" sau cand eram mai mica "MI-ATI MANCAT ZILELE", "TE OMOR IN BATAIE", Tata nu m-a injurat niciodata si nici nu a dat in mine.

Nunta noastra-16 iulie 2005
mihaela&adrian16iulie2005

sinzi_ana spune:

Hai ca m-ati speriat!!!
Cand David arunca sau strica cate o jucarie (sau aprinde luminile prin casa si nu vrea sa le stinga ziua) ii spun ca ii dau toate jucariile altor copii, daca el nu le mai vrea si nu mai are nevoie de ele!!! Si cu lumina ii spun, ca trebuie sa platim lumina si nu mai avem bani sa cumparam o jucarie (in ritmul in care primeste cate o jucarie oricat de mica aproape zilnic...)
Cand face cate o dracie mare cea mai mare "injuratura" este :manca-mi-ai curu!!!", pe care a inregistrat-o imediat (mai mult il amuza, dar ma descarc si eu) si pe care o mai foloseste cand imi e lumea mai draga...acum regret ca o mai spun, dar deja e un reflex

in rest nu l-am desconsiderat niciodata, si nu pierd nici un moment sa il laud pentru achizitiile pe care le face!!!
Asa am fost crescuta si eu, asa il cresc la randul meu (pe cat posibil ca io sunt mai isterica ca ai mei!!!)

Iau in fiecare zi viata de la capat

Sinzi si David
Poze la munte si la mare

Poze noi!!

laurajr spune:

Mama m-a crescut mai mult singura pana la 7 ani iar apoi dupa divort singura-singurica . Mi-a mai spus si mie unele cuvinte care m-au durut, dar poate era nervoasa, asa ca am iertat-o , oricum nu erau asa grele ca unele pe care le-am citit aici .
Dar 2 chestii m-au deranjat teribil la ea :
1. baietii: nu aveam voie sa vorbesc cu baieti ca sigur raman insarcinata ! Ma credeti ca la 19 ani habar n-aveam tehnic cum sta treaba ? Eram terorizata sa nu puna mana careva pe mine si sa...patesc treaba aia rusinoasa ! Am avut un prieten in liceu care era si el terorizat de mama, sa nu intarzii la venirea acasa de la intalnire ca nu ma primea in casa !
Daca mi-ar fi explicat clar de ce trebuie sa ma feresc nu am fi avut discutii interminabile pe tema baietilor . Nu a fost de acord cu nici un prieten ( au fost 4 mari si lati in 12 ani ) ma impingea spre altii pe care bnormal ca nu-i placeam eu...nici cu sotul meu nu a fost de acord ca e mai mic ca mine, etc , Acum s-a potolit subiectul asta !!!

2. Laudele : niciodata nu m-a laudat, nu mi-a dat incredere in mine . Mereu copiii colegelor ei faceam mai multe si mai bune ca mine si eu nu .
Cand am intrat la cel mai bun liceu din Bacau, fara meditatii, a30 pe lista din 300 de locuri, mi-a zis : Nota mai mare n-ai putut sa iei ?
Asta m-a durut cumplit, erau acolo la liste parintii care-si pupau copii peste tot de bucurie ca intrasera la ultimul profil si ca nu picasera admiterea .
Dar toate au trecut, tarele au ramas ascunse dar inhibitiile si lipsa de incredere m-au franat des in viata .

Scarlet O'Hara : Si maine mai este o zi !
Laura si shoricutzu' Otilia

marcuali spune:

Da' de "tu nu ai voie sa plangi, si nici nu lasa ochii in jos ca n-ai nici un drept - ESTI COPIL!!!" ati auzit?! asta imi spunea tatal meu in frageda'mi pruncie. tristetea cea mare este ca toata agresivitatea pe care am suportat-o in "familia de bastina" ma urmereste si cu toata terapia si studiile de specialitate pe care le-am facut uneori ma trezesc ca spun lucruri care nu imi plac. Fata de copilul meu ma cenzurez mereu si incerc sa modific toate aceste patternuri insa port mereu teama ca pot sa il hranesc fara sa imi dau seama cu vreo amenintare sau "injuratura". sper sa devenim mai intelepti ca parinti, chiar daca vom gresi - caci e inevitabil, insa bine ar fi sa putem recunoaste!