Si totusi , putem pastra...cate ceva

"Toate sarbatorile de care-mi amintesc au fost frumoase. Celelalte au trecut in uitare… Pastele erau, toate, insorite si stralucitoare. Iarba era verde, florile erau in multe culori, ca si ouale vopsite. Mielul, pe care il taia joia, badia Gheorghe, era alb, cum era si camasa de Pasti a bunicului, incheiata pana sus, sub gat, cu nasturi negri. Si ultimul nasture nu se vedea, ascuns fiind de barba, tot alba, cum erau si manusile de piele fina, pe care bunicul le purtase demult, la baluri. Cozonacii si colacii de la pasti erau maronii, si nimeni n-avea dezlegare sa se-atinga de ei, pana la masa cea mare. Ouale erau mai cu seama rosii, iar cele mai mici aveau coaja mai tare si daca stiai sa le alegi, puteai castiga o gramada de alte oua, cand ciocneai cu ceilalti copii, in drum, ori in fata portilor. Bunica ne ducea pe noi, cei mici, la biserica, in miercurea sau in joia mare, si parintele ne impartasea. Mergeam apoi la Denii, si vineri seara ne duceam la Prohod. Inconjuram biserica tinand in causul palmelor lumanari de ceara galbena, facute de badia Pavel, din ceara de la stupii lui si de la ai nostri. Cu vreo saptamana inainte de Saptamana Patimilor, se varuia toata casa, se frecau dusumelele cu lesie, iar apoi se ungeau cu motorina. Se spalau geamurile, se spalau toate rufele si se scoteau in aerul primavaratic toate tesaturile, hainele si pernele. La inceputul Saptamanii Mari, toata casa mirosea a foarte curat si peretii luceau albastru-siniliu. Cam pe miercuri, incepea framantatul. Mama si bunica intrau intr-o neodihna frenetica, umbrita doar de grija ca drojdia sa nu fie cumva alterata, ceea ce ar fi produs un adevarat cataclism. In timpul acesta, tata isi facea de lucru pe la scoala, ori pleca pe unde ar mai fi avut vreo treaba. Vederea zecilor de tavi cu pasca si cozonaci ii producea, uneori, ganduri nu tocmai crestinesti si nu-si putea stapani intrebari mai rastite, la care, de altfel, nu-i raspundea nimeni. Bunicul, mai intelept, tacea si facea ce i se poruncea: taia lemne pentru cuptor, mai aducea oua proaspete de prin cuibarele gainilor, cara nenumarate galeti cu apa de la fantana si ingrijea de animale si de restul gospodariei, de care, acum, nu se mai ocupa nimeni. Tot la fel cum nici noua, copiilor, nu ne mai purta nimeni grija. Cat eram mai mititei, mamei si bunicii li se facea mila de suferinta ce ni se citea pe chip, in ciuda tuturor sfortarilor noastre, si, pentru ca fuseseram deja impartasiti, ne dadeau sa gustam cate un coltuc de cozonac ori de pasca, al caror neasemuit gust mi-a ramas intiparit pana astazi, pe cortexul deasupra caruia parul e tot mai alb… Sambata noaptea, cei mari se duceau la Inviere, bunica ramanand la biserica pana duminica dimineata, cand, ajunsa acasa, ne trezea si ne dadea anafura. Ne spalam apoi cu apa rece, proaspat adusa de bunicul si pusa intr-o carafa, in care se punea un ou rosu si un banut de argint: ca sa fim sanatosi, rosii in obraji si bogati. Mama ne scotea din sifonier hainutele nou-noute si pantofii de Pasti. Dupa scurt timp, coboram in casa de jos, a bunicii, unde masa lunga, asternuta cu cea mai frumoasa fata de masa, de in albit, era incarcata cu atatea bunatati, de parca Iisus ar fi urmat sa vina la ospat. Si imi mai aduc aminte ca, intr-o vreme, chiar il simteam printre noi… De pe masa de Pasti nu lipseau drobul, borsul si friptura de miel. Borsul, neaparat cu leustean verde, din tufa de sub cires, si dres cu smantana, iar friptura, cu hrean proaspat scos din pamant, dat pe razatoarea de hrean si muiat cu putin otet de vin alb. Si niciodata n-am putut manca in alt fel friptura de miel, fara riscul de a ma pricopsi cu un herpes. Pasca era de multe feluri: cu branza de putina, cu cas proaspat, cu branza de vaci, cu orez si stafide, ori cu smantana, iar cozonacii erau cu nuca sau cu rahat. Pe cand cei mari se asezau la o carafa cu vin rosu tihnit, noi, copiii, alegeam ouale rosii cu coaja tare si ieseam in drum, la ciocnit de oua, si mai cu seama, spre a ne arata hainele si pantofii de Pasti, stralucitori, de noi ce erau.

Ieri, am vorbit cu frate-meu la telefon. Mi-a spus ca a cumparat doi cozonaci si o pasca de la un supermarket. Nu-si fac probleme: copiii lor vor petrece Pastele in Grecia. I-am spus ca ma voi duce si eu la Metro sa iau o bucata de miel pentru friptura. Hrean mi-a adus un prieten, din Ungaria. Inainte de a face curatenia de Pasti, am stropit din belsug, cu o solutie impotriva cariilor, rama de lemn a oglinzii mostenite de la bunica. Uneori privesc in apele-i tulburate, ca si cand as mai putea vedea in ele cate ceva din cele ce-au fost odata… Dan Manolachescu "http://www.viatavalcii.ro/


Trebuie sa ne golim de prea plinul Eu, ca sa mai intre in noi un pic de Dumnezeu.

Petre Tutea