Picatura de caldura

O seara aparent ca mai toate serile. Lumea fuge, lumea vine agitatie pe strada, sacose, inghesuiala, tramvaie si copii, catei si masini...o salvare gonind pe strazi, praf. Inchid ochii pentru o clipa incercand sa ma desfac de toate acestea. Vantul sufla taios desi e luna aprilie si ma face sa imi strang gulerul trenciului in jurul gatului. Si asa in clipa aceea tremurand usor ma gandesc la seara ce se lasa, la ziua ce se duce, clipa de clipa... Ce mai am de facut? Sa spal masina, sa cumpar paine, sa merg dupa copii... vreme vine, vreme pleaca...zi de zi, clipa de clipa... o zi ca orice alta zi, o seara ca multe alte seri. Deschid ochii si strada mi se invaluie in fata ochilor serpuind de multimea masinilor si a oamenilor grabiti... Tiiiittt, un claxon nervos, al unei masini nervoase, a unui sofer nervos... nervos pe cine stie, ce sau pe cine stie cine. Ma uit absent in directia lui. Ce zi dom'le, ce zi! Imi iau masina, inchid portiera dau drumul la motor si plec. Plec in treaba mea, dupa paine, dupa copii. Si seara se face noapte. Fata ce mare ma intreaba brusc:
-Tati, ma duci la Inviere? Mi-ai promis ca ma iei cu tine.
-Te duc, sigur ca te duc.

Si ajungem acasa si imi iau fata cea mare si din nou, ups sus in masina si gonim pe strazi spre Biserica cu Luna. Asa ne-am propus sa mergem acolo. Afara e rece. Si uite asa, nu stiu cand si cum ajungem in fata bisericii si lume multa...fete si baieti, barbati si femei, copii mai mici sau mai maricei, toti cu lumanari in mana asteptand zgribuliti in fata bisericii ora 00.00 Si unii povestesc, altii rad altii stau tacuti.
-Tati? Pot sa merg mai in fata? ma interpeleaza fata cea mare
-Desigur, uite ia telefonul meu mobil in cazul in care te pierzi de mine sa te pot suna. Ii plasez in palma al doilea mobil din trenciul meu.

In ochi ii zaresc sclipirea inconfundabila a bucuriei de a avea un telefon mobil si atunci imi readuc aminte cat de mult isi doreste un telefon mobil. O las sa savureze clipa dupa care nu o mai zaresc de multimea ce se framanta....

Diinggg...bannng....ding.... bang...

Apare o lumanare aprinsa si lumina firava se imparastie cu o viteza ametitoare in toate partile. Imi aprind si eu lumanarea si ascult slujba. Ma uit cu coada ochiului dupa fata mea cea mare care este mai in fata. Are si ea lumanarea aprinsa.
Vantul sufla rece si ma face sa imi ridic a cata oara, gulerul de la trenci.
"Hristos a inviat din morti, cu moartea pe moarte calcand..." La inceput mai firav apoi exploziv toata lumea canta. Ma apropii de fiica mea o prind de o mana si mai incolo mergem usor spre masina parcata un pic mai departe. Timpul a stat in loc. Vantul bate rece si ma face sa ma strang. In palma-mi stau picaturi de ceara. Le desfac usor si zambesc gandidu-ma la fiica mea ce tinea lumanarea cu mare grija, fascinata de miile de oameni si miile de lumanari aprinse. Si stau asa...dus de gandul acesta, ridicandu-mi gulerul trenciului, inundat de picatura de caldura ce se revarsa din lumanarea ascunsa in causul palmei mele...Ochii imi fug zambind spre figura cristalina a fiicei mele cele mari, atat de serioasa, atat de marcata de lumanarea ei ascunsa si ea de manuta-i de domnisoara in devenire.

Cata iubire Doamne, poate sa stea marturie a sufletului unui om? Hristos a inviat din morti...

"Adevarat a inviat!"

Va dedic aceste randuri voua tuturor acum in noaptea Invierii.


Dumnezeu sa va aiba in paza!

Marius Pernes
home page - www.marius.rdsor.ro