Ce-nseamna a fi o MAMA BUNA

bonaparte spune:

Mikyyy, ma regasesc f mult in povestea ta! mai ales pentru perioada de liceu si de facultate... as fi putut sa scriu acelasi lucru.

cu toate astea, pot sa pun cele intamplate 'in tinerete' pe seama unor lipsuri pe care mama mea le-a avut, dar in nici un caz pe seama lipsei de iubire. n-am simtit niciodata ca nu m-ar iubi, desi au fost momente cand mi se parea ca-mi face cel mai mare rau din lume.

privind insa acum, din perspectiva unei mame, nici nu ma pot gandi prin ce-a trecut mama mea atunci cand am plecat de-acasa...

eu sper sa am destula intelepciune incat sa n-ajung la astfel de situatii critice cu copii mei si sa reusesc sa mi-i tin aproape (nu neaparat fizic), dandu-le toata libertatea din lume. si sa-i invat ca atunci cand nu mai pot avea eu grija de ei, sa stie sa aiba singuri.

heheee, insa mai am mult pana atunci. stiti cum se zice: 'copii mici: probleme mici, copii mari: probleme mari!'

,
ioana