In apropierea Pastelui - sarbatoarea invierii si a impacarii - un gand de multumire catre divinitate, pentru ceea ce sunt si pentru ceea ce am - cu o mica povestioara care arata ca cineva acolo sus ma iubeste.
Trebuia sa fac un drum lungutz cu masina si in dimineata aceea ma suparasem f.f. rau. Cand sunt suparata sau nervoasa, nu conduc cu destula atentie si mi se pare riscant sa ma urc la volan. Drumul trebuia insa facut atunci. Cu ochii in lacrimi m-am rugat la Sf. Nicolae, auzisem eu ca te ocroteste daca il rogi. Am avut un drum atat de linistit, mai lin decat daca m-as fi simtit bine, nici un incident, nici un zgomot suspect de la motor, nici o depasire spectaculoasa la milimetru din partea vitezomanilor, nici depasire simultana pe dreapta si pe stanga, nici motociclisti, nici ploaie, nici vant, absolut nimic. In fatza mea pe sosea 2 masini erau cat pe ce sa se ciocneasca, au fost cat pe ce. Si m-am simtit ocrotita, cineva acolo sus ma iubeste si nu m-a lasat sa fac vreo prostie si nu a lasat sa mi se intample nimic rau.
Si voi, cum ati simtit ca cineva acolo sus (in cer, nu in parlament) va iubeste si va ocroteste?
