Mandria - calitate sau defect?

Dragi moderatori si admin, daca o iau rara "pocniti-ma" - dar nu prea tare, sa am cum sa imi revin.
Nu prea ma pricep unde sa postez mesajele, aici, la discutii generale, cred ca nu vor fi probleme.
Daca subiectele deschise de mine au fost deja discutate sper sa nu va plictisesc, nu prea e timp sa citesti tot ce s-a discutat pe forum, iti ia destul timp.

So (vreau sa scap de nesuferitul "deci"), mandria poate fi socotita un defect sau o calitate?
Nu stiu daca pe forumul dc se discuta numai despre copii sau in legatura cu ei, dar cred ca acest subiect are legatura in masura in care educatia copilului depinde de cea a mamei.
Este un lucru rau sa fii mandru?
Stiu ca exista atat de multe intelesuri pt mandrie:
- mandria vs lauda
- mandria vs orgoliu
- mandria vs incapatanare
- mandria vs prostie
si multe altele.
Eu ma refer la mandria generata de orgoliu si incapatanare. Cazurile in care nu accepti ajutor, nu faci anumite lucruri pt ca nu te pretezi tu la asa ceva.
Eu am fost educata de tatal meu sa nu accept ajutorul nimanui, sa nu cer scuze niciodata, sa ma descurc singura(au fost anumite circumstante care l-au obligat sa faca asta, am ramas fara mama la 8 ani si toti incercau sa profite de asta) si din cauza asta am pierdut multe oportunitati.
Ce-i drept, sotul a reusit sa ma trezeasca, i-am facut cateva chestii , daca eram in locul lui plecam de mult. Acum ca sunt constienta de asta ma gandesc cum sa procedez cu baietelul meu.
Daca e o calitate sa i-o cultiv? (pot sa spun ca sunt multumita ca tot ce am este facut cu puterile mele)
Daca e un defect cum sa il minimalizez?

Va multumesc si nelipsitul ne mai auzim noi.

Claudia&Matei